Cum ar fi aratat Parlamentul cu un sistem de vot uninominal? Cine l-a propus si de ce?

Daca votul din 9 decembrie s-ar fi desfasurat pe sistemul uninominal majoritar, nedemocratic, propus de Basescu si oamenii sai din PD si media, atunci procentul PD-ului in Parlamentul Romaniei ar fi fost undeva la 1% (cu 16% din voturi). USL Ar fi avut peste 90% dintre parlamentari, cu circa 60% din voturi.

 

Nu am avut eu timp sa fac acest calcul. Din fericire mai sunt jurnalisti adevarati in Romania, cei de la Cotidianul si de la Foaia Transilvana din Cluj, care au facut acest calcul si pe care-i voi cita imediat. Inainte de asta doua precizari foarte importante si o urare de bine:

1. Unul dintre motivele pentru care am lansat acest blog a fost pentru a lupta pentru un sitem electoral corect si democratic in Romania atunci cand din 2006 incoace Basesscu si toti oamenii sai din diferite partide, din nenumarate ziare, care acum nici nu mai exista in mare parte, au dus o propoaganda multimendiala, in cor pe o mie de voci, pentru introducerea uninominalului majoritar.  Era vorba de fapt de un atentat premeditat la democratia si cultura democratica romaneasca. O imensa  diversiune politico-mediatica. Sa nu uite nimeni cine  a deschis aceasta cutie a Pandorei, si cu ce interese meschine. Au fost basistii, care atunci erau ceva mai rasfirati, in mai multe partide, in toate trusturile de presa, pentru a canta la fel de unison. Tin minte o emisiune la Realitatea TV din 2006 sau 2007, in care Andrei Gheorghe si Corina Dragotescu, si ceilalti invitati faceau propaganda pentru uninominal cu toate minciunile din dotare. Nu trebuie uitata nici diversiunea referendumului din 2007, organizat de Traian Basescu, pentru distrugerea sistemului proportional de vot si introducerea uninominalului, si sloganurile de atunci “Hai la curatenie!”, cu mesajul ca votul uninominal ar rezolva coruptia. Referendumul a fost respins insa lupta basistilor a continuat. O lege electorala proportionala introdusa de Guvernul Tariceanu a fost imediat atacata de basisti la CCR, si declarata neconstitutionala cu motive absurde. S-a ajuns la legea actuala din acesta cauza. Si in anii care au urmat basistii au dus aceeasi campanie antidemocratica si de dezinformare pentru a elimina reprezentarea proportionala in Parlamentul Romaniei.

2.  Dupa formarea USL liderii ei s-au gandit ca cine a tot fost lovit sub centura poate lovi si el sub centura in legitima aparare. Pe de o parte eu inteleg ca este din anumite motivatii si scopuri poate legitim sa intorci arma “nucleara” dupa ce ai capturat-o de la cel care a inventat-o si te-a amenintat cu ea timp de 5-6 ani,  Am fost insa cred printre putinii care am criticat adoptarea votului uninominal de care liderii USL din pozitia de sustinator al USL. Mi-am exprimat aici convingerea ca votul uninominal este neconstitutional. Decizia CCR intr-adevar a declarat neconstitutional VUM, insa spre rusinea ei din cu totul alte motive, de-a dreptul penibile, si anume ca votul uninominal ar impiedeca reducerea numarului de parlamentari! Daca este un aspect pozitiv in legatura cu actualul sistem de vot este ca fiind proportional permite majorararea numarului de parlamentari ca singura contrabalanta la toate aspectele sale atat de nedorite. Si pot sa spuna cest lucru cu toate ca niciodata nu am sustinut ca este sistemul electoral perfect, si cu toate ca nu am nicio simpatie pentru partidele care “au profitat” de pe urma caracterului sau democratic: PD si PPDD.  Cei care critica acum  majorarea numarului de parlamentari nu au absolut nicio credibilitate atunci cand nici nu au informat cetatenii despre natura sistemului electoral si nici nu s-au preocupat niciodata pentru un sistem mai de bun simt.

 

3. Vvreau sa adresez insa o urare speciala tuturor propagandistilor basisti care in ultimii 6-7 ani au promovat din parlament, in media, in ziare in publicatii online, pe bloguri, in istitutele afiliate PD, saptamana de saptamana votul uninominal majoritar, dar si ambasadei americne care promova VUM si unde raportau atunci intre altii Valeriu Stoica si Cristian Preda, motivele pentru care nu s-a realizat planul cincinal (dedicatie speciala si pentru Catalin Avramescu): Le urez un Craciu Fericit, si neasteptandu-ma sa-si faca mea culpa autocritica, si in pofida obrazului de care au dat dovada, mai gros ca un porc sau un urs intreg, sa nu mai dea nimanui lectii de democratie unii dintre ei fiind chiar profesori universitari.

 

Citez acum materialul semnat de Raluca Moldovan in Foaia Transilvana: “Patru deputati si un senator ARD pe legea uninominalului pur”:

 

“Fără intervenţiile lui Traian Băsescu şi ale CCR, astăzi PDL ar fi fost istorie, iar PPDD nu ar fi existat. Culmea ipocriziei: PDL-iştii reclamă faptul că a crescut numărul de parlamentari, dar în primăvară au cerut CCR să împiedice acest lucru.

Uninominalul pur este sistemul în care cine ocupă locul 1 în colegiu devine automat parlamentar. Dacă s-ar fi utilizat această variantă, atunci pentru Camera Deputaţilor am fi avut următorul rezultat:

Camera Deputaţilor: USL – 294 deputaţi; UDMR – 16 deputaţi, ARD – 4 deputaţi, PPDD – 1 deputat, Minorităţi – 18 deputaţi.

Senat: USL – 127 senatori; UDMR – 9 senatori, ARD – 1 senator.

Deputaţi ARD at fi fost: Iustin Cioca Arghir (PDL Arad), Ion Bălan (PDL Suceava), Eugen Toma (PDL Diaspora), Mircea Lubanovici (PDL Diaspora); De la PPDD s-ar fi calificat Mihai Aurelian (Diaspora). Senatorul ARD ar fi fost Richard Badea (Diaspora).

14 deputaţi şi 2 senatori pe uninominal în două tururi

Pe uninominalul în două tururi, conform simulării făcute de Cotidianul.ro, situaţia ar fi fost următoarea:

Camera Deputaţilor: USL – 283 deputaţi; UDMR – 16 deputaţi, ARD – 14 deputaţi, PPDD – 2 deputaţi).

Senat: USL – 126 senatori, UDMR – 9 senatori, ARD – 2 senatori.

Ard ar fi avut calificaţi pe Alexandru Pereş (Alba) şi Richard Badea (Diaspora).

Se impune o precizare: cele 10 mandate în plus (faţă de uninominalul pur) trecute la ARD sunt „valabile” doar dacă în 8 colegii toţi alegătorii PPDD votează cu candidatul ARD, iar în două colegii doar cu voturile electoratului PPDD şi UDMR.

Ceva mai bine pentru ARD şi PPDD pe vot pe listă

Dacă s-ar fi mers pe arhaicul sistem de vot pe listă de partid, cele două Camere ale Parlamentului ar fi arătat astfel:

Camera Deputaţilor: USL – 215 deputaţi, ARD – 47, PPDD – 37, UDMR – 16, Minorităţi – 18 deputaţi.

Senat: USL – 90 senatori; ARD – 21 senatori, PPDD – 18 senatori; UDMR – 8 senatori.

Daniel Buda şi Roberta Amastase au blocat primul uninominal

Sistemul uninominal pur şi/sau în două tururi de scrutin a fost invocat de Traian Băsescu şi PDL în 2007 ca fiind singura soluţie de a reforma clasa politică. Drept urmare pe 25 noiembrie 2007 s-a desfăşurat referendumul pentru introducerea votului uninominal, la cererea lui Traian Băsescu. Au răspuns „DA” 3,9 milioane de cetăţeni (81,36%) şi „NU” , 784.640 (16,7%). Referendumul nu a fost validat din cauză că nu s-a întrunit pragul de participare de 50% + 1 alegător.

Pe 14 februarie 2011, 43 de parlamentari PLD (nici un nume greu pe lista de coautori), 16 parlamentari PSD, 2 PNL, 2 de la minorităţi şi 3 independenţi depun la Senat o iniţiativă legislativă privind introducerea uninominalului pur. Proiectul trece de Senat prin adoptare tacită, dar din 16 mai 2011 este blocat la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor de către preşedintele ei, Daniel Buda cu acceptul preşedintei Camerei de atunci, Roberta Anastase. Şi astăzi, legea este în sertarele comisiei.

PDL, Băsescu şi Zegrean demolează un alt uninominal

Pe 23 aprilie 2012, Victor Ponta şi Crin Antonescu înregistrează la Senat o lege similară cu cea blocată cu un an în urmă. Pe 22 mai, legea este adoptată în Camera Deputaţilor. Votează împotrivă 30 de deputaţi PDL şi se abţin 14 deputaţi UDMR şi 9 PDL (alţi 6 deputaţi PDL au votat în favoarea legii). PDL atacă legea la CCR şi obţine verdict de neconstituţionalitate, în paralele cel care a promovat-o, Traian Băsescu o dezavuează, iar Augustin Zegrean şi ceilalţi judecători CCR o găsesc neconstituţională.

Ipocrizie PDL-istă dusă la maxim

Paradoxal, cei care ţipă acum cel mai tare că s-a mărit numărul de parlamentari – şi, prin vocea Elenei Udrea, mai cer şi dizolvarea legislativului – sunt PDL-iştii, adică cei care au intrat pe uşa din dos şi prin efectul pervers al legii care a dublat 118 mandate în colegii.

Foarte interesante sunt motivele pentru care a fost contestată legea: cei din PDL au arătat că se măreşte numărul de parlamentari, contrar voinţei populare exprimate la referendumul din 22 noiembrie 2009; s-a invocat că nu se ţine cont de rezultatele recensământului din 2011, care a certificat scăderea populaţiei, şi, drept urmare, numărul de parlamentari trebuie să scadă; s-a contestat şi faptul că în unele circumscripţii (de fapt în judeţele Covasna şi Harghita) există riscul să se dubleze numărul mandatelor în cîteva colegii prin acordarea unui mandat candidatului de etnie română cu cele mai multe voturi, dacă un astfel de mandat nu reieşea direct din alegeri.”

 

Germania revine la un sistem electoral proportional – O victorie pentru democratie si Curtea Constitutionala, o palma pentru CDU, si lectii pentru Romania

Stirea: in ultimele sapatamani grupurile parlamentare din Bundestag-ul german (puterea si opozitia impreuna)  s-au inteles pentru modificarea legii electorale, pentru a asigura un sistem electoral perfect proportional, asa cum a fost cerut de Curtea Constitutionala Federala (Bundesverfassungsgericht), prin deciziile de neconstitutionalitate fata de legea actuala introdusa de popularii lui Merkel in coalitie cu FDP, si care nu a respectat o decizie de neconstitutionalitate din partea judecatorilor supremi.

 

Pentru a intelegede ce au fost palmuiti oamenii lui Merkel si fortati sa faca in sfarsit ce trebuie si nu vroiau trebuie stiute urmatoarele lucruri:
-sistemul electoral german a fost din start conceput ca un sistem proportional (chiar daca jumatate dintre parlamentari sunt alesi uninominal). Este in sine un sistem foarte corect pentru Germania si poate si pentru alte tari insa a avut doua mici defecte in constructie defecte care au devenit evidente abia la alegerile din 2005. Au fost in principal doua defecte mici si usor de corectat, mai multe delatii aici si aici. Primul era ca din cauza alegerii uninominale a jumatate dintre parlamentari, in cele mai multe cazuri (intr-un sistem cu deja 5 sau 6 partide consacrate) alesi cu majoritate relativa (intr-un tur,  deci cu mult sub 50% din voturi in colegiu) un anumit partid, in speta CDU, avea alesi mai multi parlamentari decat ar fi meritat prin proportia voturilor la nivel national. Al doilea mic defect a devenit evident tot atunci cand un candidat uninominal a decedat inaitnea alegerilor si alegerile intr-un singur colegiu au fost amanate cu doua saptamani in 2005, atunci a devenit evident un efect pervers, si anume ca CDU-ular fi avut in total mai multi parlamentari daca nu castiga acel colegiu.

 

– Curtea Constitutionala Germana a fost sesizata si in 2008 cu multa vreme inaintea alegerilor din 2009 a declarat legea electorala neconstitutionala in a impus parlamentului german modificarea ei in aceste doua puncte, fara a stabili insa un termen pentru reforma.  CDU-ul lui Merkel a tras de timp intentionat astfel incat alegerile din 2009 s-au desfasurat pe acelasi sistem electoral declarat neconstitutional.

– Si mai scandalos si rusinos a fost insa ca noua coalitie CDU-CSU-FDP a votat in 2011 o noua lege electorala, care insa nu a remediat principala problema, neproportionalitatea sistemului. O sfidare deschisa la adresa Curtii Constitutionale, si a principiilor democratice. De data aceasta Curtea Constitutionala s-a sesizat si a fost sesizata si de partidele din opozitie, si de ONG-uri care lupta pentru mai multa democratie. Curtea a decis foarte repede, dand din nou verdict de neconstitutionalitate legii nedemocratice si neconstitutionale pe care si-ar fi dorit-o Merkel si slujbasii ei.  De data aceasta a impus si un termen scurt pentru modificarea legii.

 

– In aceste saptamani se prevede in sfarsit un acord a tuturor partidelor, iar Germania va reveni definitiv la un sistem electoral deomcratic, just si proportional, chiar daca CDU nu si-a dorit acest lucru.
Existau doua solutii pentru rezolvarea problemei – problema care ar fi existat si in Romania avand in vedere ca ssistemul german a fost propus si in Romania. Cele doua solutii (si recomandarea mea) le-am prezentat si in articole precedente.
1. Prima solutie este ca toti candiatii alesi uninominali in colegiile care ar trebui sa insumeze 50% din numarul total de parlamentari sa fie alesi. asta inseamna ca in cazul in care un partid alege cu majoritati mici, relative, mai multi candidati uninominali decat numarul total care i se cuvine, atunci numarul parlamentarilor nu este suplimentat doar cu acesti parlamentari, ci si cu parlamentari suplimentari pentru celelalte partide , astfel incat per total proportia fiecarui partid in parlament sa reprezinte proportia voturilor.  Consecinta este ca numarul parlamentarilor nu poate fi fixat, el poate fluctua cu mult sau cu putin peste un anumit numa minim. Aceasta este solutia pe care au ales-o parlamentarii germani.

 

2. A doua solutie pentru a preveni asemenea situatii intr-un “sistem german” este reducerea numarului parlamentarilor alesi uninominal de la 50% la 40 sau 30%.  Aceasta solutie are avantajul ca nu este nevoie de “parlamentari suplimentari” pentru a respecta proportionalitatea, ca numarul parlamentarilor poate fi fix si stabilit prin lege.

 

Fireste ca sunt si alte sisteme electorale mai utile decat sistemul german. Avand in vedere faptul ca sistemul german este superior sistemului actual din Romania, si mai multi politicieni l-au adus in discutie am facut aceste precizari importante. In concluzie, pe langa palmele pe care le-au primit-o CDU-CSU (dar si parte din SPD si FDP) pentru deonstratia ca nu li se pare importanta democratia sau decizia Curtii COnstitutionale, pentru Romania ar fi urmatoarea lectie:
Asa cum nu exista niciun motiv ca toti candiatii sa fie alesi uninominal, nici sistemul german care a fost pana acum nu poate fi un model, pentru a pastra un numar fix de parlamentari respectand proportionalitatea si in cele din urma corectiudinea votului pentru alegerea institutia suprema reprezentativa a unei democratii.

Alegeri prezidentiale in SUA, se poate vorbi de alegeri democratice?

Parerea mea este ca sistemul pentru alegerea presedintelui SUA nu este un sistem democratic, acest lucru este evident si usor de probat cu exemple. Nu vreau sa spun ca SUA nu sunt o democratie, din fericire exista acolo o cultura politica si institutii puternice care incearca sa compenseze deficitul sistematic constitutional. Totodata, sistemul electoral din SUA nu poate fi niciodata un model, pentru nicio democratie mai tanara sau mai batrana din Europa sau din lume.

Multa lume crede ca astazi cetatenii SUA vor decide cine va fi presedintele acestei mari si puternici republicii. Multa lume se inseala. Presedintele SUA nu este ales direct de catre cetatenii SUA,  ci indirect stat cu stat prin “electori”. Sistemul este uninominal majoritar intr-un tur, neschimbat de 230 de ani, predemocratic, nedemocratic, o pata imensa de rusine pentru orice democratie.

Electorii presedintelui sunt alesi uninominal majoritar stat cu stat (in 48 din cele 50 de state), candidatul prezidential care obtine majoritatea relativa a voturilor, castiga TOTI electorii acelui stat. Cu alte cuvinte, daca sa zicem in statul Ohio, candidatul A, Obama, obtine 49% din voturi, si candidatul B, sa zicem in acest caz Romney, obtine 48% din voturi, toti cei 18 “electori” trimisi de statul Ohio pentru a alege presedintele sunt sustinatori ai lui Obama, si toti ceilalti alegatori ai statului au votat deageaba. In aceeasi situatie se afla si alte 47 de state, cu exceptia a doua state mici (si e aceea irelevante in ecuatia totala), Maine si Nebraska.

1. Votul majoritatii alegatorilor este irelevant pentru rezultatul alegerilor, nici majoritatea simpla nici cea calificata nu este necesara pentru alegerea presedintelui. Nu conteaza nici optiunile la nivel national, nici sondajele la nivel national.

Chiar daca de multe ori presedintele ales a avut in spate macar o majoritate relativa a votutilor, adica mai multe voturi decat candidatul infrant, acest lucru este pur intamplator, nu o regula a sistemului electoral uninominal.  Sistemul permite sa fie ales presedinte un candidat cu mai putine voturi la nivel national decat candidatul infrant. Acest lucru s-a intamplat de cateva ori in istoria SUA, cel mai recent in anul 2000, cand (NB indiferent de presupusele fraude din Florida, care au afectat doar rezultatul de acolo in sisemul uninominal) George Bush Jr. a fost votat la nivelul SUA de 50.456.002 de alegatori (47,9%), iar Al Gore de 50.999.897 (48,4%), ales fiind candidatul care in orice demcratie ar fi clasat pe locul doi GWB, dar care a castigat 271 de electori fata de cei 266 alesi de candidatul cu cele mai mutle voturi.

In trei alte ocazii a fost ales presedinte candidatul care a intrunit mai putine votrui la nivel national decat candidatul “infrant”. In 1876 candidatul democrat Tilden a castigat majoritatea absoluta, 51% din voturi la nivel national, deci nu doar cea relativa, sub 50% din voturi. Contracandidatul sau republican Hayes a avut doar 47,9% din voturi insa a castgat alegerile in colegiul electoral cu 185 de electori alesi fata de cei 184 de electori democrati.
Sistemul american nu indeplineste prin urmare condita fundamentala democratica de respectare a principiului majoritatii, “majoritatea casiga”.

2. Un singur tur de scrutin, majoritatea absoluta, descurajarea altor candidaturi si a unei dezbateri politice sanatoase.

In lipsa unui al doilea tur de scrutin, si cu toate distorsiunile alegerii indirecte uninominal majoritare practic doar doi oameni au din start sanse sa fie alesi. Cum unul dintre ei este in cele mai multe cazuri presedintele in functie este vorba de o singura alternativa. Niciun alt candidat, oricat de mutle voturi ar intruni nu are nicio sansa sa fie ales sau sa influenteze direct sau indirect rezultatul alegerilor.

In 1992 candidatul independent Ross Perot a obtinut numai putin decat 19% din voturi, presedintele in functie George Bush Sen. 37,5%, democratul Bill Clinton 43%. Perot, cu o cincime de votrui in spate, nu a reusit sa aleaga nici macar un singur “elector” din cei 538. 20% din voturi =0%. Bill Clinton a castigat alegerile cu 370 de electori alesi (69% dintre cei 538), cu toate ca 60% dintre alegatori au votat alt candidat!!

Faptul ca practic doar doi candidati cel mult au sanse sa fie alesi, incalca pentru mine dreputl de a fi ales si votul egal in lipsa unui al doilea tur de scrutin.

3. State sigure si “swing states”.

Un efect nefast al votului uninominal cunoscut si din Marea Britanie este impartirea tarii in colegii sigure si colegii ” de lupta”. In SUA practic in marea majoritate a statelor (cu 70 pana la 80% din totalul alegatorilor) este stiut inca cu luni si ani inainte de alegeri care candidat va castiga majoritatea relativa a voturilor si toti electorii statului. In Claifornia spre exemplu  candidatii democrati au castigat mereu in ultimii 30 de ani,  in Alaska sau Texas mereu cei republicani. astfel in aceste state nici nu mai are loc o campanie electorala. ea se concenreza pe cateva putine state-colegii, unde lupta este mai pe muchie de cutit si unde cateva mii de alegatori decid soarta unor alegeri in care voteaza sute de miloane deageaba.
Foarte clar spus: intre  40 si 60% din totalul alegatorilor voteaza deageaba in acest sistem uninominal intrucat votul lor nu are nicio greutate in a stabili rezultatul final si corect! Orice vot al unui republican in California nu conteaza, 100% dintre electorii californieni vor fi democrati. orice vot al unui democrat in Texas nu conteaza, 100% dintre electorii texani fiind republicani.
Astfel se produce un enorm prejudiciu  in ce priveste participarea la vot, respectul fata de alegatori, votul egal fiind pus in paranteze.

4. Finantarea campaniilor electorale

De multe decenii incoace sistemul american de finantare a campaniilor electorale a fost criticat dur chiar in SUA. Acum zece ani cativa senatori americani din ambele partide, intre ei senatorul republican mcCain si senatorul democrat Feingold, au incercat sa propuna o legislatie care sa reformeze sistemul corupt si dezbordand al finantarii campaniilor electorale. Fara succes. La ultimele alegeri nivelul banilor directi, indirecti, transparenti si mai netransparenti folositi in campania electorala s-a duplat sau triplicat fata de nivelul deja ingrijorator de acum 8 sau 12 ani.
In ce priveste finantarea partidelor, candidatilor si a campaniilor electorale se paote spune ca in SUA se practica la scara tot mai inalta cel mai intransparent si corupt sistem posibil, care nu poate servi ca model nicunei alte tari.

5. Siguranta votului

In multe state din SUA votul nu se mai exercita prin marcarea fizica a unui buletin de vot, ci prin tastarea unei optiuni de vot intr-un calculator. Votul pe o masina electronica de vot, si numararea voturilor de catre aceasta, este din start susceptibil de frauda. Software-ul care numara votul poate fi manipulat extrem de usor, fara urme vizibile, nu exista nici o proba fizica a votului si posibilitatea de a renumara voturile. In Germania partidul CDU a facut incercari plapande de a propune introducerea unor masini de vot. Curtea Constitutionala din Germania le-a respins definitiv din start. Votul prin ecranul onor calculatoare, detinute de firme care au legaturi cu anumite partide politice nu poate fi un vot corect, democratic, verificabil si renumarabil.

Ar fi de dorit ca de data aceasta la alegerile din SUA candiatul cu cele mai multe voturi sa fie ales presedinte, insa si mai mult ar fi de dorit nu doar pentru SUA, ci si pentru cei care o admira, ca sistemul ei politic sa fie cat de curan modificat si democratizat, astfel incat sa devina unul modern, rational, crect si demn de urmat.

Era sa uit ca nu au loc doar alegeri prezidentiale, ci si parlamentare pentru Congres. Se alege toata Camera Reprezentantilor si o treime dintre senatori. Si aceste alegeri se desfasoara in sistemul nedemocratic si corupt uninominal majoritar, in colegii decupate cu dedicatie ca cel de mai jos. Mai multe detalii: aici.

Cine il sustine pe Basescu in Germania – popularii lui Merkel au incalcat din nou flagrant Constitutia Germaniei.

A fost stirea numarul unu a zilei de ieri in Germania, si capul de afis a presei scrise din Germania astazi: Curtea Consitutionala Federala Germana (Bundesverfassungsgericht, BVG) a declarat inca odata neconsitutionala o lege a majoritatii parlamentare populare CDU-CSU,  votata la propunerea cabinetului Merkel.  ONG-urile care lupta pentru mai multa democratie au triumfat, pana si presedintele Bundestagului german, membru CDU a trebuit sa recunoasca faptul ca este o infrangere rusinoasa, iar comentatorii politici din toate taberele sunt de acord ca este vorba de inca o “Blamage” (umilire), “Ohrfeige”, “Klatsche” (palma) pentru coalitia lui Merkel. S-a folosit chiar cuvantul “Schmetterschlag” (Lovitura de Knock Out), cunoscut din literatura lui Karl May, porecla eroului sau “Old Shatterhand” fiind traducerea in engleza a cuvantului german “Schmetterhand”. Aici cateva articole din presa germana: Der Spiegel, Die Welt (in dubio pro CDU), Sueddeutsche, Tagesschau.
Aveti aici si in limba engleza depesa Reuters sub titlul “German Court dumps electoral law that favours Merkel” si subtiltul “Germany’s top court ruled on Wednesday that the country’s election law is unconstitutional, leaving Europe’s biggest economy with no valid rules on how to distribute seats in the Bundestag lower house just over a year before the next vote”

Este cea mai importanta lege organica si in Germania, legea electorala, cea care guverneaza orice democratie, cea care decide cum sunt atribuite mandatele in Parlament, si cum se formeaza majoritatile parlamentare, corect sau incorect.
In principiu legea electorala germana este una proportionala, care inglobeaza anumite caracteristici uninominale. Este o lege care, asa cum am aratat si aici, poate fi importata, cu mici modificari de rigoare si in Romania. Una  dintre modificarile pe care le-am semnalat se refera la faptul ca aceasta lege se corecteaza chiar acum in Germania.  Anumite prevederi ale legii, in anumite situatii electorale, pot favoriza in mod incorect un anumit partid, incalcand egala greutate a fiecarui vot (votul egal) si rezultatul sau corect proportional, efecte care au devenit evidente la alegerile din 2005.
Aceste prevederi au fost declarate neconstitutionale in Germania de catre Curtea Constitutionala BVG deja in 2008. Curtea a indicat exact care sunt articole care trebuie modificate si a dat un termen destul de larg, de trei ani pentru modificare. Primul cabinet Merkel a amanat amendarea imediata a legii, astfel incat la alegerile din 2009 s-a votat tot pe legea veche declarata neconstitutionala. 
Sfidand la modul superlativ decizia anterioara a BVG si Constitutia Germaniei, al doilea cabinet Merkel a modificat legea electorala in sens contrar, in sensul unei uninominalizari si mai accentuate care ar fi ajutat in mod incorect partidul doamnei Merkel CDU/CSU sa obtina mai multi parlamentari decat ar fi meritat prin votul egal.
Aceasta noua lege, mai nedemocratica decat cea veche, a fost contestata de ONG-uri care militeaza pentru mai multa democratie (Mehr Demokratie e.V.), de Partidul Verzilor si Partidul Social-Democrat. In unanimitate (deci si cu voturile judectorilor conservatori, propusi de CDU) Curtea a declarat neconsitutionala aceasta lege, aparand proportionalitatea si egalitatea votului, si dand un termen foarte scurt parlamentului german si oamenilor lui Merkel, sa corecteze in sfarsit aceasta lege, inca in aceasta toamna si inaintea alegerilor din 2013.  In caz contrar Parlamentul ar putea fi dizolvat.

Ce implicatii are are aceasta decizie?
– Pentru Germania: guvenul Merkel a primit inca odata “cartonasul rosu” pentru incalcarea Constitutiei Germane si nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale Germane. Este acum obligat ultimativ sa corecteze legea electorala in sensul proportional, aparat in unanimitate de catre judecatorii BVG. Pierderile de imagine pentru popularii din CDU/CSU sunt enorme.
– Pentru diferentierea intre “parul si naravul” popularilor europeni, cei care-i apara pielea lui Basescu: se dovedeste inca odata ca, in Germania ca in Romania, pretinsii populari, crestini-democrati, “de dreapta”, conservatori incearca oricand si oricum sa modifice legile fundamentale ale democratiei, in mod incorect, neconstitutional, nedemocratic. Ca nu sunt democrati nici in clin nici maneca, ca urmaresc sa obtina o majoritate parlamentara contrara majoritatii optiunilor manifestate la vot de catre alegatori.

–Pentru dezbaterile in legatura cu sistemele electorale: Curtea Constitutionala Germana a decis fara echivoc si in unanimitate, ca orice subminare a principiului proportionalitatii este nedemocratica, neconstitutionala si incompatibila cu votul egal.

 
Angela Merkel, Gunter Krichbaum si compania au ramas inca odata corigenti la democratie si respectarea constitutiei, si au primit de la judecatorii din Karlsruhe inca o corectie si o tema de casa. Sunt curios cat de preucupata se a arata Comisia Europeana.

Maxima ipocrizie: Basescu despre pragul de 50% – REMEMBER

In toamna lui 2007 Basescu a propus un referendum. Tema sa era introducerea unui sistem de vot nedemocratic, votul uninominal majoritar. Campania pentru acest referendum a fost absolut dezechilibrata si dezinformanta. Pe de o parte toate minciunile (argumente nu au fost) aduse ca sprijin pentru uninominal de acest vot, trambitate de toti trompetistii lui Basescu din media si din institutii, pe de alta parte tacerea celor care stiau mai bine despre pericolele acestui siste de vot incorect. Referendumul nu a fost validat, din fericire,  intrucat prezenta la vot a fost mult sub 50%, undeva pe la 30%.

Este insa foarte important de tinut minte reactia de atunci a presedintelui Basescu, in care a declarat public, ca nu va respecta rezultatul referendumui si va continua demersul de introducere a VUM, si in care a respins pragul de aprticipare la vot pentru validarea unui referendum.

 

Citez: “Introducerea artificiala a unui prag de 50% plus unul din electoratul din lista pentru a valida un referendum arata discriminarea pe care politicienii o practica atunci cand cetatenii romani sunt chemati la vot impotriva interesului lor dar in interesul romanilor. … Cred ca o astfel de limita ar putea fi stabilita numai daca in Romania ar exista votul obligatoriu“. In continuare presedintele a facut foarte clar ca nu va tine cont de aceasta nevalidare abuziva, si va face tot posibilul ca sistemul de vot nedemocratic sa fie introdus.

 

O saptamana excelenta pentru Romania, in sfarsit!

Curtea Constitutionala: “Una calda si alta rece”

 

Demult nu a avut Romania politica si parlamentara o saptama atat de pozitiva ca si cea care este pe care sa se incheie, in opinia mea.  

 

1.  Votul uninominal neconstitutional

Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional proiectul de lege electorala uninominal majoritara intr-un singur tur.
Chiar daca acest proiect de lege a fost propus de co-presedintii USL si votat de catre parlamentarii PNL si PSD cu sprijinul UNPR, sunt ferm convins ca decizia de necunstitutionalitate nu este o infrangere pentru USL, sau motiv de tristete pentru niciunul dintre membrii sau simpatizantii  PNL sau PSD. O infrangere (care nu se mai intampla) pentru democratia din Romania nu poate fi niciodata o infrangere pentru USL, iar in acest caz scopul (pe care ul sustin) nu scuza mijloacele.

 

De sase ani am incercat sa trag semnale de alarma in legatura cu votul uninominal majoritar. Este nedemocratic, este incorect, are o suta de vicii si consecinte negative ascunse, da foc sistemului politic si de partide din Romania,  si este ireversibil. In ultima instanta este si neconstitutional, asa cum am argumentat aici. Chiar daca vor mai fi unii care vor spune ca sistemul proportiional nu este ancorat in Constitutie explicit, acest lucru nu conteaza. Indirect si din fericire, Constitutia Romaniei, cu toate neajunsurile ei, a fost si este o pavaza impotriva acestui sistem de vot, care a fost propus mai intai de Traian Basescu si propagandistii lui, cu cele mai rele intentii si in mod ipocrit (pd-ul in anii ’00-’04 s-a opus cand a fost propus atunci de psd), tocmai pentru a distruge democratia si ssitemul de partide din Romania, in special PNL-ul.

 

Nu cunosc inca motivatia Curtii Constitutionale pentru aceasta dezie, s-ar putea sa fie cu totul alte argumente decat cele pe care le-am cosiderat importante.
Remarcabil, in sens pozitiv, in legatura cu decizia CCR mi se par doua lucruri:
– Potrivit acestui comunicat ea a fost respinsa “in intregul sau” cu UNANIMITATEA voturilor judecatorilor CCR, deci si cu voturile tutoror judecatorilor care nu au fost numiti de PDL, cei numiti sau “apropiati” PNL si PSD!
–  Faptul ca atunci cand se joaca cu focul CCR, in ultima instanta, intervine si demonstreaza ca nu se poate face chiar orice in Romania. Foarte multi cred sau spun, spre deosebire de mine, ca orice este posibil in Romania. Este o decizie in oglinda cu cea de la inceputul anului de a declara neconstitutionala “comasarea alegerilor”. Asa cum foarte putini se asteptau ca CCR-ul “portocaliu” sa zadarniceasca incercarea nedemocratica si necosntitutionala a PD-ului de a amana alegerile locale prin prelugirea retroactiva a mandatelor, la fel si acum foarte putini au crezut ca aceasta lege nu va trece hopul constitutional.

Fiind spuse acestea spre lauda CCR, trebuie la fel de raspicat amintit ca gafele si ambiguitatile CCR se tin lant. Ma voi referi si in partea finala a postarii, dar vreau sa reamintesc si o luare de pozitie a CCR-ului din 2010, absolut halucinanta si indreptata catre o sustinere neintemeiata a votului uninominal majoritar, despre care am scris aici.

In ce priveste sansele si oportunitatile USL de a castiga o victorie stralucita in alegerile parlamentare, nimic nu se schimba in rau, chiar daca nu se poate recurge la dopajul nedemocratic numit VUM. Basescu a facut deja un favor USL deschizand deja de pe acum campania electorala pentru parlamentare. Daca PNL si PSD vor gestiona in mod profesionist aceasta campanie electorala, cu 57 pana la 60% din voturi, vor castiga (cu efectul partidelor care nu trec pragul electoral) o majoritate absoluta, nu doar confortabila pentru a guverna ci una care va putea fi suficenta pentru a modifica Constitutia. Este un obiectiv strategic si absolut necesar.

Sunt si cel putin doua motive deloc secundare pentru care pastrarea unui sistem electoral proportional beneficeaza coalitiei PSD-PNL:
– Temele de campanie vor fi -asa cum trebuie in cazul alegerilor parlamentare- temele nationale, nu cele locale. Practic alegerile parlamentare vor putea deveni intr-adevar un referendum pentru a da un mandat pozitiv de schimbare si de repudiere a ceea ce s-a intamplat in ultimii patru ani in Romania politica si economica teleghidata de la Cotroceni.
–  Datorita faptului ca in sistemul electoral actual conteaza fiecare vot in rezultatul final (spre deosebire de cazul VUM), toate organizatiile locale si judetene PNL si PSD in cadrul USL vor fi mai motivate sa se implice in campanie si sa lupte pentru fiecare vot liberal sau social democrat. Pentru ca fiecare vot va folosi, nu doar candidatului local, ci tuturor candiatilor colegi de partid din intreaga tara.

 

2. Revenirea la normalitate si legitimitate prin participarea primului ministru Ponta la intalnirile la nivel inalt european, si decizia contrara a CCR.

 

Sunt convins ca numai in Romania se poate produce situatia total absurda, ilogica, si in mod normal imposibila, ca aceeasi institutie, CCR, sa dea in acceasi zi (!) un verdict corect in sensul democratiei parlamentare, si unul total opus.
Si cu ambiguitatile din Constitutie care necesita eliminarea prin reforma constitutionala, este clar ca Romania nu este, din fericire, o republica prezidentiala, ca primul ministru, guvernul, cu majoritatea parlamentara in spate, sunt cei care fac politica, raspund de ea, si reprezinta legitim Romania in intalnirile cu liderii de guvern din celelate state europene. Nu exista niciun motiv pentru decizia ad-hoc a CCR, de a recomanda participarea presedintelui la summit.

E un punct de inflexiune foarte important in istoria recenta a Romaniei. Modelul (bela)rus, al preseditnelui “jucator, atotputernic si atotstiutor” pe care Traian Basescu si oamenii sai din PDL au incecat sa-l implementeze in Romania a esuat definitiv!
S-a terminat cu jocul, cu joaca pe spinarea cetatenilor. S-a terminat cu impunerea si dictarea de la Cotroceni fara dezbatere a celor mai importante legi si masuri economice si politice. Cu umilirea si marionetizarea Parlamentului si Guvernului, a democratiei reprezentative, a separatiei puterilor in stat. Cu situatiile penibile pe scenele europene, cu diletantismul in negocierea intereselor Romaniei in Europa.  S-a facut o intoarcere cu 180 de grade din fundatura autocrata falimentara, catre drumurile care duc la o normalitate europeana.

Ce spun voci din autentica societate civila despre uninominal

Recomand tuturor doua articole semnate de intelectuali de marca, reprezentantii micutei dar adevaratei “societati civile” din Romania, in legatura cu reprezentarea proportionala si uninominalul majoritar care o ucide.

 

Primul este editorialul semnat de criticul literar, scriitorul si bloggerul Vasile Gogea (autorul blogului pe care il voi adauga imediat in blogroll) , publicat recent in Ziua de Cluj. Sub titlul “Noua lege electorala: O bomba cu ceas pentru democratie?” Vasile Gogea trage si el  mai multe semnale de alarma in legatura cu cea mai importanta lege organica. Smenale de alarma care nu se pot rezuma, care -sin contra- s-ar putea completa, si va rog sa le cititi integral in linkul de mai sus.

 

Al doilea este articolul semnat de Dorin Tudoran, intitulat “Unicameral, uninominal, unii si altii“.  Despre autor vreau sa mentionez doar doua lucruri, cele care sunt cele mai importante in acest context: fostul disident anticomunist traieste de vreo 25 de ani in Statele Unite, o tara in care se practica uninominalul majoritar, in al foilea rand, Dorin Tudoran a lucrat timop de 14 ani la cel mai mare ONG (la nivel mondial), care se ocupa cu sistemele electrale, democratie si corectitudinea alegerilor.

 

Lectura placuta 🙂