Archive for November, 2012

Germania revine la un sistem electoral proportional – O victorie pentru democratie si Curtea Constitutionala, o palma pentru CDU, si lectii pentru Romania

20/11/2012

Stirea: in ultimele sapatamani grupurile parlamentare din Bundestag-ul german (puterea si opozitia impreuna)  s-au inteles pentru modificarea legii electorale, pentru a asigura un sistem electoral perfect proportional, asa cum a fost cerut de Curtea Constitutionala Federala (Bundesverfassungsgericht), prin deciziile de neconstitutionalitate fata de legea actuala introdusa de popularii lui Merkel in coalitie cu FDP, si care nu a respectat o decizie de neconstitutionalitate din partea judecatorilor supremi.

 

Pentru a intelegede ce au fost palmuiti oamenii lui Merkel si fortati sa faca in sfarsit ce trebuie si nu vroiau trebuie stiute urmatoarele lucruri:
-sistemul electoral german a fost din start conceput ca un sistem proportional (chiar daca jumatate dintre parlamentari sunt alesi uninominal). Este in sine un sistem foarte corect pentru Germania si poate si pentru alte tari insa a avut doua mici defecte in constructie defecte care au devenit evidente abia la alegerile din 2005. Au fost in principal doua defecte mici si usor de corectat, mai multe delatii aici si aici. Primul era ca din cauza alegerii uninominale a jumatate dintre parlamentari, in cele mai multe cazuri (intr-un sistem cu deja 5 sau 6 partide consacrate) alesi cu majoritate relativa (intr-un tur,  deci cu mult sub 50% din voturi in colegiu) un anumit partid, in speta CDU, avea alesi mai multi parlamentari decat ar fi meritat prin proportia voturilor la nivel national. Al doilea mic defect a devenit evident tot atunci cand un candidat uninominal a decedat inaitnea alegerilor si alegerile intr-un singur colegiu au fost amanate cu doua saptamani in 2005, atunci a devenit evident un efect pervers, si anume ca CDU-ular fi avut in total mai multi parlamentari daca nu castiga acel colegiu.

 

– Curtea Constitutionala Germana a fost sesizata si in 2008 cu multa vreme inaintea alegerilor din 2009 a declarat legea electorala neconstitutionala in a impus parlamentului german modificarea ei in aceste doua puncte, fara a stabili insa un termen pentru reforma.  CDU-ul lui Merkel a tras de timp intentionat astfel incat alegerile din 2009 s-au desfasurat pe acelasi sistem electoral declarat neconstitutional.

– Si mai scandalos si rusinos a fost insa ca noua coalitie CDU-CSU-FDP a votat in 2011 o noua lege electorala, care insa nu a remediat principala problema, neproportionalitatea sistemului. O sfidare deschisa la adresa Curtii Constitutionale, si a principiilor democratice. De data aceasta Curtea Constitutionala s-a sesizat si a fost sesizata si de partidele din opozitie, si de ONG-uri care lupta pentru mai multa democratie. Curtea a decis foarte repede, dand din nou verdict de neconstitutionalitate legii nedemocratice si neconstitutionale pe care si-ar fi dorit-o Merkel si slujbasii ei.  De data aceasta a impus si un termen scurt pentru modificarea legii.

 

– In aceste saptamani se prevede in sfarsit un acord a tuturor partidelor, iar Germania va reveni definitiv la un sistem electoral deomcratic, just si proportional, chiar daca CDU nu si-a dorit acest lucru.
Existau doua solutii pentru rezolvarea problemei – problema care ar fi existat si in Romania avand in vedere ca ssistemul german a fost propus si in Romania. Cele doua solutii (si recomandarea mea) le-am prezentat si in articole precedente.
1. Prima solutie este ca toti candiatii alesi uninominali in colegiile care ar trebui sa insumeze 50% din numarul total de parlamentari sa fie alesi. asta inseamna ca in cazul in care un partid alege cu majoritati mici, relative, mai multi candidati uninominali decat numarul total care i se cuvine, atunci numarul parlamentarilor nu este suplimentat doar cu acesti parlamentari, ci si cu parlamentari suplimentari pentru celelalte partide , astfel incat per total proportia fiecarui partid in parlament sa reprezinte proportia voturilor.  Consecinta este ca numarul parlamentarilor nu poate fi fixat, el poate fluctua cu mult sau cu putin peste un anumit numa minim. Aceasta este solutia pe care au ales-o parlamentarii germani.

 

2. A doua solutie pentru a preveni asemenea situatii intr-un “sistem german” este reducerea numarului parlamentarilor alesi uninominal de la 50% la 40 sau 30%.  Aceasta solutie are avantajul ca nu este nevoie de “parlamentari suplimentari” pentru a respecta proportionalitatea, ca numarul parlamentarilor poate fi fix si stabilit prin lege.

 

Fireste ca sunt si alte sisteme electorale mai utile decat sistemul german. Avand in vedere faptul ca sistemul german este superior sistemului actual din Romania, si mai multi politicieni l-au adus in discutie am facut aceste precizari importante. In concluzie, pe langa palmele pe care le-au primit-o CDU-CSU (dar si parte din SPD si FDP) pentru deonstratia ca nu li se pare importanta democratia sau decizia Curtii COnstitutionale, pentru Romania ar fi urmatoarea lectie:
Asa cum nu exista niciun motiv ca toti candiatii sa fie alesi uninominal, nici sistemul german care a fost pana acum nu poate fi un model, pentru a pastra un numar fix de parlamentari respectand proportionalitatea si in cele din urma corectiudinea votului pentru alegerea institutia suprema reprezentativa a unei democratii.

Advertisements

Batalia pe Bugetul UE, “prietenii coeziunii” vs. “prietenii austeritatii” pe timp de criza

13/11/2012

Uniunea Europeana sau Dezbinarea Europeana (Definitiva)

Urmatoarele doua luni, la nivel european, vor fi marcate de batalia pentru bugetul UE. Bugetul UE pe sapte ani trebuie stabilit acum, in saptaminile care urmeaza, printr-un vot in unanimitate al guvernelor, urmat de aprobarea Parlamentului European. Se poate spune ca decizile de acum vor fi determinante pentru intreaga politica a UE  in ce priveste dezoltarea economica a Europei, in ansamblul ei (indiferent daca tarile sunt mai bogate acum sau mai sarace, daca sunt in zona Euro sau nu).  Ocupantii celor doua tabere in aceasta confruntare este cats e poate de interesanta: pe de o parte se afla guvernele Germaniei, Frantei, Marii Britanii eurosceptice, Olandei a catorva tari scandinave, si presedentia semestriala a UE, Ciprul condus de un politician cu trecut marxist-leninist; pe cealalta parte se afla Comisia Europeana (dominata de popularii lui Merkel), Parlamentul European si 15 guverne preponderent ale statelor din Centrul si estul Europei (inclusiv Croatia, care inca nu este membra UE, dar ar fi si ea afectata de decizie). Acestia din urma “prietenii coeziunii” se vor intalni astazi.

1. Inainte de a face aprecieri, opinii personale, trebuie cunoscute anumite fapte obiective foarte esentiale:

1.1 Ca de obicei opinia publica da o atentie mult prea mica chestiunilor bugetare, la fel ca in cazul bugetelor nationale. Legea bugetului este cea mai importanta lege pe care o emite un parlament (in afara legilor constitutionale sau care reglemeteaza sistemul electoral), o lege care face si desface totul, care fixeaza prioritatile si stimulentele pentru economie, de care depind cresterea economica si dezvoltarea. In cazul bugetului UE importanta este cu atat mai mare avand in vedere cadrul multianual (de spate ani) in care este valabil bugetul.
1.2 Chiar daca bugetul UE, in termeni absoluti, este foarte mare, comparat cu PIB-ul UE este undeva sub 1%. Acum chestiunea in discutie nu este ca bugetul sa creasca cu mult peste 1% din PIB-ul UE. Din contra, cateva tari conduse de Germania, incearca acum reducerea sa.

1.3 Aceste tari, care clameaza acum austeritate,  au fost si sunt profitoarele bugetului UE. Atat direct, prin alocarea sumelor si controlul la nivel decizional, cat si indirect prin efectele neintentionate dar evidente acum ale extinderii UE.
Mai intai trebuie amintit faptul ca chiar Germania, a profitat enorm de mult (nu doar din existenta UE) cui chiar din fondurile de coeziune. Acestea sunt alocate pe regiuni, in functie de nivelul de dezvoltare economica si necesitati, iar Germania, cu toate ca in mare era una dintre tarile cele mai bogate, in regiunile estice din fosta RDG/DDR, a atras sume colosale din fondurile UE pentru coeziune.

Chiar si tarile din sudul Europei, care acum sunt puse la stalpul rusinii, indiferent de problemele actuale, au profitat enorm de pe urma fondurilor de coeziune. Si economiile mai bogate din nord-vestul europei la fel. Daca nu ar fi existat fondurile UE de coeziune, acum  situatia din Spania, Italia sau Grecia, ar fi fost mult mai dezastruasa.

1.4  Cu toate ca, contrar ideii initiale a UE, discrepantele economice sunt tot mai mari (nu doar intre vechii membri UE si noii membri din Europa Centrala si de Est, cu chiar si intre vechii membri), tocmai acum se propune reducerea bugetului UE!

 

2. Acum cateva opinii personale:
2.1 Fireste ca bugetul UE se cheltuie in mai mutle directii, finantarea investitiilor de coeziune fiind doar una dintre ele (subventiile din agricultura, aparatul birocratic, etc.). Fara dubiu exista un potential de economie la buget in aceste din urma domenii. Insa din tot ce am citit planurile austeritaristilor este de a taia orbeste peste tot la fel de mult, ceea ce consider a fi o procedura lipsita de bun sit, si un atentat direct la fondurile de coeziune.

2.2 Avand in vedere criza economica paneuropeana si situatia precara a infrastricturii si competivitatii producatorilor din tarile central si estice, o reducere a fondurilor de coeziune ACUM ar insemna un adio definitv ideii de crestere si dezvoltare economica sustenabila in Uniunea Europeana. Pentru Romania ca tara cu cea mai inexistenta infrastructura moderna ar fi o situatie deosebit de tragica.

 

2.3 Acum in acest moment crucial se poate recunoaste perfect atitudinea evidenta a unor guverne sau lideri de guverne,  intentiile lor si pozitia lor fata de viitorul Uniunii Europene. Se pare din nou ca actualii lideri de guvern ai Germaniei si Frantei isi doresc o Europa cu doua sau trei clase, cu un est condamnat la subdezvoltare.

2.4 Foarte interesante mi se par si concluziile in ce priveste Marea Britanie:
Timp de foarte multi ani am tot auzit povestea particularismului Marii Britanii, care chipurile se pozitiona mereu impotriva hegemoniei Germaniei si Frantei in UE, si pretindea a fi o contrabalanta si un avocat a statelor mai mici, noi membre ale UE.
Acum se poate vedea ca in fapt politica partidului conservator (si a celui laburist mai nou) din MB este una de a fi un avanpost a austeritaristilor care guverneaza acum in Germania si Franta. Contrar proiectului comun a coalitiei conservator-liberale, foarte multi parlamentari conservatori si-au tradat liderul Cameron votand in Parlament o motiune care cere guvernului sa nu aprobe decat o reducere a bugetului UE, livrand astfel o scuza perfecta pentru austritalistii din celelalte tari, in special Germania.

 

2.5 Mi se pare excelent ca in acest moment liderii de guvern acelor 15 state central si est europene s-au aliat in grupul “prietenilor coeziunii”. Bugetul trebuie adoptat in unanimitate, fiecare stat avand un drept de veto (nu doar Marea Britanie), iar cei 15 reprezinta mai multi europeni decat reprezentantii celor trei state mai mari.
Va fi interesant de vazut si cati lideri de guvern din grupul “prietenilor coeziunii”, care si din ce motive vor trece pe parcurs in tabara lui Merkel, in detrimentul tarilor pe care le reprezinta.

 

Uniunea Europeana, oare ce drum va lua

In Olanda guverneaza de luni coalitia liberalilor si social democratilor, PPE-istii in opozitie cu 8%. Model pentru Romania.

08/11/2012

Luni, 5 noiembrie 2012, Regina Beatrix a Olandei a investit noul guvern olandez, rezultat in urma unor negocieri care au durat aproape doua luni, intre liberalii fostului si actualului premier Rutte, si social democratii, aflati pana ins eptembrie in opozitie.

Nu este o premiera, liberalii si social democratii olandezi au mai guvernat impreuna in coalitii si cu alte partide si in trecut.  Asa cum au guvernat si liberalii si social-democratii germani timp de 13 ani, cu rezultate foarte bune.

 

Pe 12 septembrie au avut loc alegeri parlamentare anticipate in Olanda, dupa ce guvernul minoritar condus de liberalul Rutte in coalitie cu partidul crestin-democrat, si sustinut de populistilor xenofobi si anti europeni ai lui Gerd Wilders a piersut sutinerea acestora din urma.

Partidul liberal VVD a avut din nou cele mai multe voturi, de data asta 26% din voturi, fata de 20% in anul 2010. este prima data cand de doua ori consecutiv un partid liberal este primul clasat in Olanda, chiar daca, fireste, nu dispune decat de o majoritate relativa a voturilor. Timpurile in care prim ministrii Olandei erau ori social democrati ori crestin democrati au apus insa definitiv.

Crestin-democraii, popularii aliati ai PDL-ului si ai lui Merkel in PPE, au pierdut din nou masiv. Daca in 2006 mai detineau functia de prim-ministru cu un scor de 29%, in 2010 s-au injumatatit la 13%. cu toate ca s-au aflat din nou la guvernare in ultimii doi ani, au reusit performanta sa mai piarda inca 5 puncte procentuale, ajungand acum la 8% din voturi. Populistii xenofobi si antieuropeni ai lui Wilders au pierdut si ei, o treime dintre alegatori. De la 15% la 10% si vor ramane vesnic in opozitie.

Al doilea paritd liberal din Olanda D66, a obtinut 8% cam tot atatea voturi cat crestin-democratii.  In total partidele liberale membre ALDE din Olanda au obtinut 34% din voturi, fat de cele 25% ale social democratilor, depspre populisti si populari sa nu mai vorbim. Olanda nu se dezminte, ramane avangarda Europei, in ce priveste evolutiile politice, eliminand definitiv duopolul si alternanta la guvernare intre populari si sociali democrati. Este un model pentru aplicarea sistemului proportional cu prag electoral de 1%.

Suntem in optimile de finala ale UEFA Champions League, si nu afla nimeni. Cum performanta in Romania nu este apreciata nici macar de media.

08/11/2012

O echipa romaneasca joaca in optimile de finala a UEFA Champions League, chiar astazi. “Cum?”, se vor gandi unii, “are halucinatii Transildania?”, CFR-ul tocmai a pierdut in grupe si Steaua joaca in Europa League.

Ei bine, intr-adevar, astazi la Cluj, de la ora 18:00 pe stadionul Dr. Mircea Luca (botezat de altii “Nisipul Cluj” = “Cluj Arena”) are loc returul optimilor de finala ale UEFA Champions League la fotbal, feminin, intre campioana Romaniei, Olimpia Univ. Tehnica Cluj, si italiencele de la Torres Sastri.

Nu am gasit niciun titlu, niciun anunt, nicio mentiune despre acest eveniment. Nu ma intereseaza faptul ca fotbalul feminin.

Cert este ca:  1. O asemenea performanta fotbalul masculin nu a mai cunoscut-o din 1989 cred, deci de 23 de ani.

2. Fetele de la Olimpia Cluj nu castiga nici 5% din cat ar merita, si nici 1% din cat castiga echipele profesioniste de fotbal feminin din Europa cu care se masoara.

3.  Probabil nu au nici 0,1% din conditiile de pregatire si antrenament de care se bucura adversarele lor.

Cu toate acestea au reusit o mare performanta, pe care cu greu o vor reusi vreodata echipele milionarilor de la Steaua, CFR Cluj. Media nu poate rasplati cu bani o performanta, insa o poate si trebuie sa o rasplateasca cu un titlu cu un articol. Nu am vazut sa se intample nici macar acest lucru. Foarte trist.

Fetele de la Olimpia Cluj au pierdut meciul tur cu scorul de 4-1. Asta inseamna ca le va fi foarte greu sa se califice in sferturi. Cu toate astea le urez “Haide Olimpia!”, mult succes in retur, sa castige cu 3-0, si in orice caz felicitari pentru ce au realizat. In acelasi timp rusine celor care nu sunt in stare sa premieze performanta macar cu cateva litere afisate pe o coala sau pe un ecran.

Alegeri prezidentiale in SUA, se poate vorbi de alegeri democratice?

06/11/2012

Parerea mea este ca sistemul pentru alegerea presedintelui SUA nu este un sistem democratic, acest lucru este evident si usor de probat cu exemple. Nu vreau sa spun ca SUA nu sunt o democratie, din fericire exista acolo o cultura politica si institutii puternice care incearca sa compenseze deficitul sistematic constitutional. Totodata, sistemul electoral din SUA nu poate fi niciodata un model, pentru nicio democratie mai tanara sau mai batrana din Europa sau din lume.

Multa lume crede ca astazi cetatenii SUA vor decide cine va fi presedintele acestei mari si puternici republicii. Multa lume se inseala. Presedintele SUA nu este ales direct de catre cetatenii SUA,  ci indirect stat cu stat prin “electori”. Sistemul este uninominal majoritar intr-un tur, neschimbat de 230 de ani, predemocratic, nedemocratic, o pata imensa de rusine pentru orice democratie.

Electorii presedintelui sunt alesi uninominal majoritar stat cu stat (in 48 din cele 50 de state), candidatul prezidential care obtine majoritatea relativa a voturilor, castiga TOTI electorii acelui stat. Cu alte cuvinte, daca sa zicem in statul Ohio, candidatul A, Obama, obtine 49% din voturi, si candidatul B, sa zicem in acest caz Romney, obtine 48% din voturi, toti cei 18 “electori” trimisi de statul Ohio pentru a alege presedintele sunt sustinatori ai lui Obama, si toti ceilalti alegatori ai statului au votat deageaba. In aceeasi situatie se afla si alte 47 de state, cu exceptia a doua state mici (si e aceea irelevante in ecuatia totala), Maine si Nebraska.

1. Votul majoritatii alegatorilor este irelevant pentru rezultatul alegerilor, nici majoritatea simpla nici cea calificata nu este necesara pentru alegerea presedintelui. Nu conteaza nici optiunile la nivel national, nici sondajele la nivel national.

Chiar daca de multe ori presedintele ales a avut in spate macar o majoritate relativa a votutilor, adica mai multe voturi decat candidatul infrant, acest lucru este pur intamplator, nu o regula a sistemului electoral uninominal.  Sistemul permite sa fie ales presedinte un candidat cu mai putine voturi la nivel national decat candidatul infrant. Acest lucru s-a intamplat de cateva ori in istoria SUA, cel mai recent in anul 2000, cand (NB indiferent de presupusele fraude din Florida, care au afectat doar rezultatul de acolo in sisemul uninominal) George Bush Jr. a fost votat la nivelul SUA de 50.456.002 de alegatori (47,9%), iar Al Gore de 50.999.897 (48,4%), ales fiind candidatul care in orice demcratie ar fi clasat pe locul doi GWB, dar care a castigat 271 de electori fata de cei 266 alesi de candidatul cu cele mai mutle voturi.

In trei alte ocazii a fost ales presedinte candidatul care a intrunit mai putine votrui la nivel national decat candidatul “infrant”. In 1876 candidatul democrat Tilden a castigat majoritatea absoluta, 51% din voturi la nivel national, deci nu doar cea relativa, sub 50% din voturi. Contracandidatul sau republican Hayes a avut doar 47,9% din voturi insa a castgat alegerile in colegiul electoral cu 185 de electori alesi fata de cei 184 de electori democrati.
Sistemul american nu indeplineste prin urmare condita fundamentala democratica de respectare a principiului majoritatii, “majoritatea casiga”.

2. Un singur tur de scrutin, majoritatea absoluta, descurajarea altor candidaturi si a unei dezbateri politice sanatoase.

In lipsa unui al doilea tur de scrutin, si cu toate distorsiunile alegerii indirecte uninominal majoritare practic doar doi oameni au din start sanse sa fie alesi. Cum unul dintre ei este in cele mai multe cazuri presedintele in functie este vorba de o singura alternativa. Niciun alt candidat, oricat de mutle voturi ar intruni nu are nicio sansa sa fie ales sau sa influenteze direct sau indirect rezultatul alegerilor.

In 1992 candidatul independent Ross Perot a obtinut numai putin decat 19% din voturi, presedintele in functie George Bush Sen. 37,5%, democratul Bill Clinton 43%. Perot, cu o cincime de votrui in spate, nu a reusit sa aleaga nici macar un singur “elector” din cei 538. 20% din voturi =0%. Bill Clinton a castigat alegerile cu 370 de electori alesi (69% dintre cei 538), cu toate ca 60% dintre alegatori au votat alt candidat!!

Faptul ca practic doar doi candidati cel mult au sanse sa fie alesi, incalca pentru mine dreputl de a fi ales si votul egal in lipsa unui al doilea tur de scrutin.

3. State sigure si “swing states”.

Un efect nefast al votului uninominal cunoscut si din Marea Britanie este impartirea tarii in colegii sigure si colegii ” de lupta”. In SUA practic in marea majoritate a statelor (cu 70 pana la 80% din totalul alegatorilor) este stiut inca cu luni si ani inainte de alegeri care candidat va castiga majoritatea relativa a voturilor si toti electorii statului. In Claifornia spre exemplu  candidatii democrati au castigat mereu in ultimii 30 de ani,  in Alaska sau Texas mereu cei republicani. astfel in aceste state nici nu mai are loc o campanie electorala. ea se concenreza pe cateva putine state-colegii, unde lupta este mai pe muchie de cutit si unde cateva mii de alegatori decid soarta unor alegeri in care voteaza sute de miloane deageaba.
Foarte clar spus: intre  40 si 60% din totalul alegatorilor voteaza deageaba in acest sistem uninominal intrucat votul lor nu are nicio greutate in a stabili rezultatul final si corect! Orice vot al unui republican in California nu conteaza, 100% dintre electorii californieni vor fi democrati. orice vot al unui democrat in Texas nu conteaza, 100% dintre electorii texani fiind republicani.
Astfel se produce un enorm prejudiciu  in ce priveste participarea la vot, respectul fata de alegatori, votul egal fiind pus in paranteze.

4. Finantarea campaniilor electorale

De multe decenii incoace sistemul american de finantare a campaniilor electorale a fost criticat dur chiar in SUA. Acum zece ani cativa senatori americani din ambele partide, intre ei senatorul republican mcCain si senatorul democrat Feingold, au incercat sa propuna o legislatie care sa reformeze sistemul corupt si dezbordand al finantarii campaniilor electorale. Fara succes. La ultimele alegeri nivelul banilor directi, indirecti, transparenti si mai netransparenti folositi in campania electorala s-a duplat sau triplicat fata de nivelul deja ingrijorator de acum 8 sau 12 ani.
In ce priveste finantarea partidelor, candidatilor si a campaniilor electorale se paote spune ca in SUA se practica la scara tot mai inalta cel mai intransparent si corupt sistem posibil, care nu poate servi ca model nicunei alte tari.

5. Siguranta votului

In multe state din SUA votul nu se mai exercita prin marcarea fizica a unui buletin de vot, ci prin tastarea unei optiuni de vot intr-un calculator. Votul pe o masina electronica de vot, si numararea voturilor de catre aceasta, este din start susceptibil de frauda. Software-ul care numara votul poate fi manipulat extrem de usor, fara urme vizibile, nu exista nici o proba fizica a votului si posibilitatea de a renumara voturile. In Germania partidul CDU a facut incercari plapande de a propune introducerea unor masini de vot. Curtea Constitutionala din Germania le-a respins definitiv din start. Votul prin ecranul onor calculatoare, detinute de firme care au legaturi cu anumite partide politice nu poate fi un vot corect, democratic, verificabil si renumarabil.

Ar fi de dorit ca de data aceasta la alegerile din SUA candiatul cu cele mai multe voturi sa fie ales presedinte, insa si mai mult ar fi de dorit nu doar pentru SUA, ci si pentru cei care o admira, ca sistemul ei politic sa fie cat de curan modificat si democratizat, astfel incat sa devina unul modern, rational, crect si demn de urmat.

Era sa uit ca nu au loc doar alegeri prezidentiale, ci si parlamentare pentru Congres. Se alege toata Camera Reprezentantilor si o treime dintre senatori. Si aceste alegeri se desfasoara in sistemul nedemocratic si corupt uninominal majoritar, in colegii decupate cu dedicatie ca cel de mai jos. Mai multe detalii: aici.

O farsa, doua farse, mai multe farse

02/11/2012

O farsa de prost gust cred s-a produs ieri in parlamentul britanic de la Westminster, care cu siguranta a trait vremuri mai bune. Premierul Cameron a propus inghetarea bugetului UE, opozitia laburista si peste 50 de “rebeli” conservatori au votat o motiune (fara urmari juridice) in care inghetarea bugetului UE a fost respinsa fixand ca obiectiv reducerea bugetului UE ca potential mandat pentru premierul Cameron.

Contradictiile sunt majore: in primul rand cam toti prim-ministrii Marii Britanii, Cameron fiind ultimul, au obtinut deja nenumarate exceptii care sa reduca aportul MB la bugetul UE.
In al doilea rand “rebelii” conservatori care au votat cu laburistii nu au facut decat sa-i implante un cutit in spate liderului partidului, primul ministru Cameron, de fapt cel mai eurosceptic premier britanic in ultimele decenii.

Laburistii, pana acum cunoscuti ca pastratori ai particularismului britanic pe o nota responsabila, usor-proeuropeana, deodata voteaza populist si contrar tuturor voturilor si atituinilor anterioare.

Singurii care-si pastreaza coloana vertebrala sunt liberalii care continua pe un curs responsabil filo-european, cu toate ca se afla in coalitie cu Cameron, pe care inca l-au sustinut in mod mai fidel decat colegii sai de partid conservator.

Dintr-o asemenea farsa nu vor avea de catigat decat cei putini care nu si-au pierdut conduita si credibilitatea.

Alta farsa mis e pare discutia (cu ecouri si in Romania) despre faramitarea Europei, anarhia si disolutia oridinii statale, cauzata pasamite de anumite demersuri pentru referendumuri pentru independeta Scotiei sau Cataloniei, sau Tarii Bascilor.  In primul rand ce se intampla acolo este treaba interna a acelor cetateni si regiuni.  Sunt convins ca nici daca s-ar produce asemnea referendumuri rezultatul nu va fi in favoarea secesiunii, si nici daca rezultatul unui referendum ar fi favorabil asta nu ar insemna catusi de putin independenta regiunii in cauza, existand alte bariere constitutionala. Pe de alta parte chiar daca asumand prin absurd ca s-ar produce, ceea ce nu se va intampla, Catalonia sau Scotia ar fi tari model pentru multe alte tari in cadrul UE.  Remarc ca in Romania se foloseste aceasta sperietoare total invalida pentru a crea doua mesaje total improprii: primul ca alte tari au probleme mai mari decat Romania si ca Romania acum este o oaza de “stabilitate” in ape europene involburate. Al doilea este cel care incearca sa omoare firavele demersuri absolut necesare de descentralizaree si regionalizare a Romaniei (nu pe criterii etnice, ci fireste pe criterii de regiuni istorice).

Si mai multe farse vor avea loc ca de obicei in campania electorala pentru parlamentare, care urmeaza. cum ar trebui sa fim obisnuiti si deja imuni. Important este ca lumea sa nu se mai lase odata pentru totdeauna influentata de farse de tot felul, si sa gandeasca cu propria minte. Cea mai mare farsa ar fi insa sa confunde cineva politicile nefaste ale ppe-istilor lui Merkel, Sarkozy, Berlusconi, Basescu, si ale aliatilor lor din fmi si de peste ocean, drept politica proeuropeana..