Archive for August, 2010

Procedura de vot: doua propuneri aiurea si o alternativa

31/08/2010

Primind un link de la Deceneu am intrat pe site-ul Madame Blogary pentru a afla mai multe despre  propunerile prezentate de deputata Raluca Turcan si consilierul prezidential Catalin Avramescu in legatura cu procesul electoral, votul prin corespondenta si votul electronic.

Contextul este urmatorul: la alegerile prezidentiale inca exista sectiile speciale de votare, care permit fraudarea prin vot multiplu. La alegerile parlamentare asemenea sectii nu sunt prevazute. Ceea ce pe de o parte este foarte bine: nimeni nu poate vota de mai multe ori. Pe de alta parte aceasta strictete naste o mica problema. Multi cetateni care ar dori sa voteze nu o pot face. Nu este vorba doar de romanii aflati in strainatate dar fara domiciliul stabil acolo (doar acestia pot vota la ambasade). Si in tara sunt studenti, militari, navetisti, care nu pot vota pentru ca au in buletin o adresa diferita fata de locul in care traiesc de fapt. Dreptul de a alege este garantat de Constitutie iar unii cetateni (in 2008 a fost vorba de cel putin un milion, daca nu chiar peste doua milioane) nu si l-au putut exprima. Pe site-ul Blogary sunt prezentate doua propuneri, mai intai un proiect de lege al doamnei Turcan.

1.  Ce proiect propune doamna Turcan?

Update: ieri guvernul a decis la initiativa Ministerelor de Interne si Externe, sa propuna spre adoptare Parlamentului acest proiect de lege (sursa).

Este vorba de un proiect de vot prin corespondenta doar pentru romanii aflati in afara granitelor.  Primul pas prevede “realizarea listelor electorale“, care vor fi facute de catre ambasade si consulate “pe baza declaratiilor romanilor din strainatate“. “Acest lucru presupune ca cetatenii sa intre in contact cu ambasadele… individual sau prin intermediul asociatiilor romanilor din strainatate ca parteneri ai statului roman“. Cu cel putin 5 zile inainte de vot acesti cetateni ar urma sa primeasca prin posta un buletin de vot si un “certificat de alegator“.  Alegatorul ar vota cu pixul, si ar pune buletinul de vot “intr-un plic pe care il va sigila“. Acest plic sigilat ar urma sa fie introdus intr-un plic mai mare, in care s-ar afla si “certificatul de alegator“, si sa fie trimis ambasadei. In acelasi timp alegatorii ar putea sa se prezinte in ziua votului si la ambasada/consulat, si vor putea vota daca predau certificatul si buletinul de vot nefolosit.

Din nou avem de-a face cu un proiect “original” si nemaivazut in practica altor tari.

In primul rand acest proiect se refera doar la o parte a problemei, romanii din strainatate. Din start este un proiect incomplet, si s-ar putea pune si intrebarea de ce vizeaza doar romanii din strainatate.

Mult mai periculoasa insa este procedura prevazuta: realiazarea listelor electorale prin intratrea in contact direct a cetatenilor cu ambasadele “sau prin intermediul asociatiilor romanilor din strainatate partenere cu statul“. Lasand la o parte faptul ca asociatii particulare nu pot fi partenere cu statul: ce inseamna aceasta prevedere? O anumita asociatie poate pretinde ca reprezinta X cetateni romani. Nu are loc nici o verificare pe baza unui act de identitate. Nu exista nici o garantie ca asociatia chiar reprezinta acei cetateni, nici ca ei exista, nici ca ei chiar locuiesc in tara respectiva, nici ca nu voteaza altundeva in Romania sau in tara respectiva. Acest proiect s-ar putea numi “buletine de vot pentru asociatii partenere cu statul”.

Asa cum am spus si aici, sunt extrem de sceptic in privinta votului prin corespondenta in lipsa unei proceduri 100% blindate impotriva fraudei. Este de ajuns de stiut faptul ca in Marea Britanie au existat fraude, nereguli si tentative de fraude in legatura cu votul prin corespondenta.

2. Propunerea dlui Avramescu

Este prezentata ca fiind cea mai simpla, sigura, intelgenta si ieftina procedura de vot. Dl Avramescu foloseste o compartie cu diferenta intre o bancnota originala si una trasa la xerox, pretinzand ca actuala procedura electorala este trasa la xerox, deci fara elemente de siguranta, si in acelasi timp enorm de scumpa, alternativa sa fiind insa mult mai ieftina si sigura.

Propunerea sa este o procedura pret-a-voter. Caracteristici: buletinul de vot are o linie perforata pentru se putea detasa o parte a sa. Dupa vot alegatorul rupe buletinul de vot in doua. Partea cu numele candidatilor (ordinea lor diferind de la buletin la buletin de vot) este pastrata de alegator. Partea cu stampila sau cruciulita nu mai indica partidul sau candidatul ales, poarta insa un cod de identificae (pentru a face ulterior legatura cu optiunea), doar ea este introdusa in urna. Consecinte: nimeni in afara unui calculator nu stie cine a fost votat pe un anumit buletin de vot, iar numaratoarea poate fi efectuata doar de catre “masini”.

Inca odata este vorba de o procedura care (oare de ce?) nu este folosita niciunde in lume.

Despre presupusele avantaje financiare ale acestui sistem cred ca nici nu ar trebui cheltuite prea multe vorbe. Daca criteriul “ieftin” ar avea vreo relevanta ar trebui sa propunem alegeri odata la 20 de ani sau renuntarea la alegerile atat de costisitoare. Poate imi explica cineva cum 18 milioane de buletine de vot pot fi mai scumpe decat 18 milioane de buletine de vot (mult mai complicate) plus cel putin 50 de “masini” de numarat plus softuri plus specialisti care sa le opereze.

Daca nu e ieftin poate macar este vorba intr-adevar de o “solutie simpla”. Sa vedem… Cred a foarte putina lume ar pricepe acest sistem de vot. Cat de simpla este insa numararea voturilor? Ea se poate face doar de catre  un supercalculator special fabricat in acest scop, cate unul pe judet, conform domnului Avramescu. Asta inseamna ca toate urnele si buletinele de vot necesita mai intai un transport catre resedinta de judet, cate urne dispar sau sunt adaugate pe parcurs nu stie nimeni. in mod sigur numararea voturilor nu se poate termina in seara alegerilor.

Mult mai important insa, in legatura cu siguranta votului: doar un aparat sofisticat poate efectua numarearea. Cine controleaza acel aparat si acel soft controleaza rezultatul alegerii. Doar anumite persoane pot face acest lucru. Nici un membru de sectie de votare, judecator, parlamentar, jurnalist alegator, ONG-ist sau om de rand nu poate controla procesul electoral, renumara manual voturile, sau verifica daca ordinea candidatilor de pe un anumit buletin de vot corespunde cu cea din soft.

Numararea electronica a voturilor si imposibilitatea renumararii manuale inseamna vulnerabilitate fata de frauda (electronica, si imposibila de descoperit): de aceea este o procedura extrem de nesigura.

Cu riscul de a parasi taramul seriozitatii: de ce sa nu rupem buletinul de vot in patru? Sa pastram doua sferuri si sa le introducem pe celelalte doua in doua urne diferite. Astfel siguranta ca nimeni nu ar sti cu cine am votat ar creste si mai mult…

3. Alternative

Votul sigur inseamna in principal doua lucruri: 1. fiecare poate vota insa doar o singura data; 2. in cazul unor suspiciuni buletinele pot fi renumarate.

Votul prin corespondenta sau numarat electronic deschide noi posibilitati de fraudare nebanuite.

In opinia mea solutia cea mai buna ar fi una administrativa: In primul rand trebuie sa existe o Autoritate Electorala 100% nepartinica si neutrala care sa se ocupe de liste de alegatori actualizate la zi. Toti alegatorii ar trebui sa primesca o instiintare prin posta inaintea alegerilor care sa contina un formular pentru cei care nu vor putea vota la domiciliu. Cei care nu pot vota la domiciliul inscris pot indica sectia de vot in care vor sa voteze in ziua alegerilor. In acest caz sunt radiati de pe lista alegatorilor din sectia de votare la domiciliu si inscrisi in secia de votare indicata. Inscrierea are loc doar dupa primirea unei dovezi ca radierea a avut loc.

O alta masura administrativa complementara este simplificarea procedurii de schimbare de domicliului stabil in buletin si pasaport, si obligativitatea acestei proceduri (este si singura care ofera date corecte despre numarul locuitorilor, informatie necesara si in alte scopuri).

Advertisements

De ce Waihi nu este Rosia Montana

30/08/2010

In zilele si saptamanile urmatoare vom auzi probabil de la redactorii sefi si jurnalistii care au fost in Noua Zeelanda despre experienta pe care au facut-o acolo, si probabil despre  cum mineritul metalelor pretioase in mine deschise (“open pit”) poate fi facut  in conditii ecologice la cel mai inalt standard.

Foarte bine, sunt de parere ca este nevoie de o dezbatere corecta. Nu cred ca  participantii care au fost acolo trebuie pusi la zidul rusinii doar pentru ca au acceptat invitatia RMGC. Sunt sigur ca in reportajele lor despre ceea ce au experimentat vor spune multe lucruri 100% adevarate. Numai pentru ca vor spune adevarul insa despre ce au vazut acolo nu inseamna insa in mod automat ca proiectul de exploatare RMGC va avea mai multe argumente.

In continuare cred ca legea si CNA-ul ar trebui sa oblige publicatiile care primesc sponsorizari pe o anumita tema (nu este vorba de o deplasare, ci de sume consistente din publicitate, cum s-au impartit peste 12 milioane de euro puteti citi aici) sa marcheze articolele sau emisiunile respective cu P – publicitate, daca acestea nu reprezinta decat o anumita parte.

Cu siguranta cele mai bune informatii despre o mina neo-zeelandeza le vor avea cei care au fost acolo. Sa vedem in ce fel vor fi prezentat si daca vor fi complete. Si de la distanta se pot afla insa cateva lucruri.

Mai intai: ce e Waihi?

Waihi este un mic orasel aflat pe insula nordica a Noii Zeelande. zacaminte de metale pretioase au fost descoperite acolo inca acum mai bine de o suta de ani, si au fost exploatate. La inceput prin mine subterane. In 1987, o mare companie americana de minerit a primit aprobarea pentru a opera o mina “open pit”. Adica de a sapa o groapa imensa si a valorifica prin procedeul cu cianura tot minereul aflat acolo. Groapa imensa se afla in mijlocul oraselului si lacurile de decantare la marginea sa. Exploatarea este pe cale sa se incheie iar mina sa fie inchisa in anii urmatori.

Care sunt diferentele intre Waihi si Rosia Montana?

1. Valoarea zacamantului si amploarea minei.

Groapa de la Waihi este un oval cu o lungime maxima de ca. 800 de metri si o latime maxima de ca 400 de metri. La Rosia Montana proiectul vizeaza 4 asemenea gropi gigantice, toate mai mari decat singura de la Waihi.

Lacul de decantare. La Waihi exista trei lacuri de decantare a sterilului toxic, cel mai mare masurand ca 1000 de metri lungime maxima si 500 de metri latime maxima. Un alt lac de dimensiuni mai mici se afla alaturi.

La Rosia Montana lacul de decantare  prevazut ar avea o lungime de 2,4 km si o latime de ca. 1,2 km, ar acoperi o suprafata de ca 6 km patrati si s-ar afla in spatele unui baraj inalt de peste 100 de metri.

La Waihi conform unor date publice in anul 2006 s-au produs 120.000 de uncii de aur. La Rosia Montana cantitatea estimata este de 8 milioane de uncii de aur (la care se adauga cantitati mai mari de argint si alte metale). La 17 ani de exploatare asta ar insemna o productie anuala de 470.00 de uncii de aur, de patru ori mai mult decat in Noua Zeelanda.

Din toate aceste date este clar ca sunt proiecte miniere de o cu totul alta amploare, cu toate consecintele aferente.

2. Situatia geografica.

Waihi se afla intr-o parte ingusta a unei insule, oceanul fiind la putini kilometrii distanta atat catre est cat si catre vest. Raul care curge prin oraselul minier se varsa in ocean dupa un parcurs de ca 50 de km. In cazulu unei scurgeri zona afectata ar  fi un raulet foarte scurt, in bazinul caruia traiesc cateva zeci de mii de locuitori.

In cazul unei scurgeri dintr-un lac de decantare de dimensiuni gigantice, la Rosia Montana ar fi afectate valea Ariesului si cea a Muresului, mai departe Tisa si in cele din urma Dunarea, orasele Abrud, Campeni, Turda si Campia Turzii, Aiud, Alba Iulia, Deva si Arad. Alte orase in Ungaria si Serbia (inclusiv capitala Belgrad) si in cele din urma Dunarea pana la Delta.

Acestea ar fi cateva date tehnice. Este clar insa ca si din alte puncte de vedere Waihi nu este Rosia Montana. Intre altele mineritul de la Waihi nu a fost inceput la ordinul unor imparati romani Traian sau Adrian iar acestia nu  si-au lasat urmele vizibile si invizibile acolo.

P.S. Cateva recomandari: ultimul articol scris de Mihai Gotiu, despre societatea civila si mass media exemplificata pe cazul  Rosia Montana, in care este vorba de initiativa civica de pe Facebook cu cei mai multi membri, peste 23.000, carora in cateva ore li s-au alaturat inca 500.

Popularii si libertatea presei

27/08/2010

La nivel clamativ partidele care fac parte din Partidul Popular European (PPE) se declara “de dreapta” si se prezinta drept cei mai vajnici aparatori ai democratiei si libertatii.

Un bastion al democratiei si al libertatii este libertatea de expesie, si institutia presei si mass-mediei libere (a patra putere in stat). Despre cum arata in realitate  relatia unor partide importante din PPE in legatura cu libertatea presei puteti citi la Lilick: aici si aici. Sarkozy, Berlusconi, Orban si partidele lor schimba legile pentru a controla direct si audiovizualul public, intervin pentru demiterea unor redactor sefi sau jurnalisti incomozi, si urmaresc si alte masuri pentru a controla sau impune restrictii in toata media inclusiv cea din online.

La noi puterea “populara” nu vrea sa ramana mai prejos: “campaniile de presa” sunt trecute ca amenintare la adresa securitatii nationale in legea CSAT, statul reduce veniturile autorilor si jurnalistilor printr-o ordonanta de urgenta dementa, ii pune sa mearga lunar la ghisee si sa completeze formulare si sa depuna hartii chiar in lunile in care nu au venituri. Din aceasta cauza Federatia Internationala a Jurnalistilor va si demara un protest la nivel international (detalii).

Oare ce isi promit popularii din atacul la adresa presei? Chiar cred ca vor reusi prin abuzuri si rasucirea bratului sa-si asigure o presa favorabila, fidela, propagandista, care va vinde drept succese nerealizarile si greselile, sau va incerca sa le acopere si sa le ascunda prin diferite metode?

Un contrast: Cum arata o politica democratica in domeniul presei demonstreaza ministrul justitiei al Germaniei, doamna Sabine-Leutheuser. Reprezentanta partidului liberal, FDP, a introdus un proiect de lege in care jurnalistii nu mai pot fi acuzati de complicitate la tradarea de secrete, daca publica informatii secrete provenite de la informanti din administratie. Mai mult in urma adoptarii acestei legi autoritatilor le va fi mai greu sa perchezitioneze redactii si sa confiste materiale. “Presa libera constiuie o conditie de baza a societatii libere si transparente. Jurnalistii trebuie sa-si poata exercita nestingherit sarcina de a controla puterea statala ca “a patra putere” ” afirma ministra de justitie (sursa). In Romania un demnitar cu o functie echivalenta cu cea a minstrului justitiei inregistra in ascuns discutii cu jurnalisti …

UPDATE

Jurnalistii, scriitorii si angajatii clujeni ai Operei Nationale vor protesta in strada miercuri 1 septembrie pe traseul Teatrul National – Bulevardul Eroilor – Pta Lucian Blaga – Primarie – Piata Unirii – Prefectura (sursa: Stiri de Cluj): “Ca sa fie bine inteles: nu ne opunem impozitarii ci dublei impozitari si faptului ca luna de luna trebuie sa ne prezentam la ghiseu ca huliganii la sectie in ziua meciului. Ba chiar mai rau, ca avem de mers in trei locuri” sunt citati reprezentantii APPC. La protest angajatii Operei Nationale vor veni cu un cor al robilor, cu tobe si trompete.

Un blog de 7 stele …

26/08/2010

… Septem Castra

Vreau sa recomand cu caldura, si nu doar ardelenilor, blogul Septem Castra. Merita citite toate articolele  inca de la inceputul arhivei. Mi-e foarte greu sa fac o selectie, aici cateva dintre ele, despre:

Puciul ardelean din 1956 care nu a mai avut loc

O relatare la cald din 1785 in The Times (!) despre rascoala lui Horea

“Inventarul unui dezastru national” – situatia patrimoniului

Palatele din Ardeal rapuse de nepasare

Istoria unui compozitor ardelean cvasi-necunoscut

Bucatele Ardealului

O comparatie a situatiei vestigiilor romane de la Ulpia Traiana si Carnuntum

Apocalipsa bisericilor de lemn din nordul Ardealului

Fragmente din mozaicul incompetentei (VI) – Inca o ordonanta nefasta a unui guvern “de dreapta”

25/08/2010

De cateva zile iese in evidenta dezastrul birocratic provocat de ordonanta de urgenta 58/2010 care impune plata de contributii sociale persoanelor cu venituri din drepturi de autor si a persoanelor fizice auorizate.

Persoanele vizate sunt obligate sa-si depuna actele la trei institutii diferite, stau cu orele in cozi fara a fi informati ce documente necesita, functionarii de la ghisee insasi sunt prost informati si nepregatiti pentru a rezolva cererile sau a incasa banii. Infrastucura necesara (software, conturi, informatii) nu exista sau functioneaza foarte prost. Afectati sunt autori, jurnalisti, tradacutaori, mici intreprinzatori, dar si agricultori care au fost incurajati sa devina PFA pentru a accesa fonduri europene, iar acum in loc sa stranga recolta sunt plimbati pe la ghisee in resedinta de judet departe de casa.

Din nou o ordonanta de urgenta scrisa la repezeala pe genunchi si nechibzuita provoaca efecte nefaste. Din nou o ordonanta de urgenta schimba din mers sistemul de impozitare si cotizare cu toate ca in mod teoretic acesta este protejat timp de un an pentru a asigura predictibilitatea si stabilitatea mediului de afaceri.

Inca odata un guvern care afirma a fi “de dreapta” adopta masuri care creaza un dezastru birocratic si isi bate joc de mici antreprenori privati, autori, jurnalisti, profesiile liberale, transformati in carne de tun pentru cozi aberante, si multi dintre ei dublu impozitati. Haosul birocratic generat de aceasta ordonanta va fi insa o nimica toata comparat cu ceea ce pot astepta functionarii si cetatenii daca guvernul va pune in practica anuntata reuturnare de TVA in schimbul bonurilor fiscale, atunci milioane de oameni vor fi invitati la ghisee pentru o mica pomana, iar functionarii vor avea de analizat sute de milioane sau peste un miliard de bonuri fiscale.

Inca o dovada in plus daca mai era nevoie pentru incompetenta acestui guvern si inca o dovada pentru nocivitatea lipsei separarii puterilor in stat, a legiferarii prin ordonante, si a scurtarii si inlocuirii procedurii normale de legiferare.

In fata acestui scandal reprezentantii profesiilor liberale clujene vor sa organizeze un protest in strada. Sursa este Stiri de Cluj, citez:

Jurnalistul Mihai Soica, de la Evenimentul Zilei, a cerut conducerii Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj (APPC) sa organizeze un miting, prin care jurnalistii sa isi exprime pozitia fata de aceasta ordonanta care “a masacrat presa prin supraimpozitare sau dubla impozitare. Este inadmisibul ca intr-o tara democrata sa platesti doua impozite pentru acelasi venit. Cum anume sa platesti de doua ori pentru pensie, sanatate sau somaj, cand acelasi drept il vei primi o singura data?

Nu primesti doua pensii, ci doar una, cel mult usor majorata! Un singur ajutor de somaj stabilit la o suma fixa de catre Guvern sau o gretoasa asistenta medicala, plina de gandaci si fara medicamente. Este dreptul nostru si trebuie sa il aparam. Este doar orasul lui Calin Nemes si Lucian Matis care au avut curajul sa se puna in fata gloantelor in decembrie 1989 pentru drepturile noastre“, a afirmat junalistul Mihai Soica, pe forumul intern al organizatiei.

La protest sunt chemati sa se ralieze scriitorii, actorii si artistii care au de suferit de pe urma impozitarii drepturilor de autor. Liderul sindicatului din cadrul Teatrului National Cluj, Emanuel Petrean, a declarat pentru Stiri de Cluj ca ii vor sustine pe jurnalisti in acest protest, care ii afecteaza si pe ei in cazul in care sunt implicati intr-o activitate remunerata cu o suma fixa, cu caracter independent .”

Din fericire nu toti jurnalistii sunt in concendiu in Noua Zeelanda (am adaugat un update la postarea precedenta).

UPDATE: O alta perspectiva asupra acestei chestiuni la Roxana Iordache.

P.S. Recomand articolul Iuliei Huiu – “Rezonanta liderului si rezonanta pumnului“.

O inventie miraculoasa: autostrada cu o singura banda

24/08/2010

Despre o dezinformare mediatica ordinara

Cam acum o saptamana citeam o stire care suna foarte bine: in cateva zile se va inaugura centura orasului Lugoj. La unison toata media centrala prezenta centura in urmatorii termeni (surse intre altele: aici, aici si aici):

– centura ocolitoare in regim de autostrada

finalizarea primului tronson al coridorului IV european (cu alte cuvinte al autostrazii Arad-Timisoara-Deva-Sibiu)

– costuri de 2 milioane de € pe kilometru (20 de milioane de euro, dintre care 75% fonduri europene pentru 10 kilometri)

– un tiltu suna asa: “Centura Lugoj – primii kilometri de autostrada la pret european, 2,2 milioane de € pe kilometru“; Constructorul portughez este citat astfel: “Centura Lugoj reprezinta o lucrare de referinta pentru infrastructura din Romania pentru ca este un nod important, asigurand conexiunea in coridorul IV transeuropean cu tronsonul Deva-Lugoj-Nadlac“, a declarat Luis Vinagre, directorul general al MonteAdriano, sucursala Romania.“; toate articolele sunt insotite de imagini cu autostrazi, fotografii de arhiva si probabil de pe alte meleaguri.

In prima instanta mi-am zis: “Bravo, in sfarsit o veste buna, o realizare infrastructurala ieftina, o prima portiune de autostrada (in acelasi timp centura) pe tronsonul Timisoara-Sibiu”.

Citind insa unele comentarii ale cititorilor in subsolul articolelor dubiile mele au inceput sa incolteasca si am cautat mai multe informatii.

Cum stau lucrurile? O imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte si un video chiar mai mult decat atat.

Aceasta este sursa si acolo gasiti si alte fotografii si informatii.

De autostrada sau regim de autostrada nu poate fi vorba. Este o sosea simpla cu doua benzi (nici macar benzile de acostare nu exista pe tot parcursul ei), cate una pe sens, dotata cu cateva intersectii desnivelate.

Nici de autostrada la pret european nu poate fi vorba, pentru ca nu este o autostrada. Daca in Bulgaria si in alte parti se fac autostrazi adevarate (cu cel putin patru benzi – in Romania vad ca inca este nevoie de aceasta specificare) la pret de 2 milioane de €/km, atunci pretul acestei lucrari nu mi se pare ieftin.

Daca nu e vorba de o autostrada, cum stau macar lucrurile in legatura cu coridorul IV si autostrada Timisoara-Sibiu? Nu prea bine. exista doua ipoteze de lucru:

Prima, improbabila, ca aceasta centura ar face intr-adevar parte din viitoarea autostrada Timisoara-Sibiu. Daca ar fi asa, atunci acest tronson asa cum a fost construit acum ar fi absolut inutil pentru a fi parte a acelei autostrazi. O autostrada nu se poate ingusta intr-un punct nevralgic la o banda pe sens. din contra, acolo autostrazile au chiar mai multe benzi decat in mod normal.

A doua ipoteza, mult mai probabila,  este ca aceasta sosea de centura nici nu face parte din viitoarea autostrada. Aceasta din urma, daca va fi realizata candva, ar urma sa treaca pe alt traseu mai la nord. In acest caz ar fi dovedita crasa dezinformare din media centrala in legatura cu soseaua inaugurata. Mai multi cititori au semnalat acest lucru, dar jurnalistii pana acum nu s-au sinchisit sa verifice sau sa corecteze.

Nu ar fi autostrazile cu o banda o pe sens o noutate. S-a mai intamplat si se va mai intampla pe “autostrada” Cernavoda-Constanta, care nu va fi gata nici in vara lui 2011, iar ministrul transportirilor anunta ca o va inaugura si cu o banda pe sens. Probabil aceasta strategie a pasilor marunti este in concordanta cu doctrina “cu cat taiem mai multe panglici cu atat vom taia mai putin din salarii” enuntata de doamna ministru Udrea.

Centura Lugojului este o lucrare de infrastructura necesara. Nu este insa nici pe departe ceea ce a fost prezentat. Cazul nu e singular si ma intreb pana cand vor fi trambitate realizari minore drept mari succese revolutionare si de ce dezinformeaza si mass media centrala in legatura cu realitatile din teritoriu. Cu alta ocazie voi reveni asupra “centurii” Clujului.

Fragmente din mozaicul incompetentei (V) – Masuri noi

22/08/2010

Aflam in ultimele zile ca in septembrie guvernul va introduce un pachet de masuri noi impotriva crizei. Sunt preconizate mai multe masuri printre care se numara si – citez premierul:

În septembrie vom promova măsuri care vor susţine activitatea economică. Printre ele, menţinerea neimpozitării profitului reinvestit…” (sursa)

Un site apropiat partidului de guvernamant anunta ca printre masurile care vor fi adoptate in septembrie se afla “mentinerea cotei unice”.

De cand mentinerea unei masuri existente poate fi vanduta ca masura noua, introdusa in luna septembrie??