Stirea zilei

Inainte sa spun care este stirea zilei pentru mine, vreau sa zic scurt care stiri nu sunt stirea zilei pentru mine. Nu e stirea zilei pentru mine ce a zis presedintele in declaratia sa de presa zilnica (fie la Cotroceni, pe strada, la un minister, in parlament, la o televiziune publica sau privata, la radio). Nu este stirea zilei pentru ca nu dau doua parale pe ceea ce zice cineva ci pe ceea ce face. Mai mult insa cred ca atata timp cat stirile zilei la televiziuni vor fi compuse in proportie de 75% din declaratii, din ceea ce zic unii, zi de zi, si din reactiile, raspunsurile altora, adica ce zic altii despre ce au zis unii, lucrurile nu vor merge spre bine.

La fel de putin mi se pare stirea zilei faptul ca un anumit ministru a fost obligat sa-si dea demisia si schimbat cu altul, din aceeasi gasca. Sa-mi explice cineva daca s-a schimbat astfel ceva in bine pentru toata lumea, sau macar pentru politistii care sunt atat de prost platiti incat orice interlop care se respecta ar putea angaja o duzina.

Pentru mine stirea zilei este legata de o persoana care chiar a facut ceva: a fost persecutata de securisti si nu s-a suspus niciodata. A emigrat. A scris carti. S-a luptat si se lupta pentru dreptate, pentru pedepsirea criminalilor securisti si comunisti. O persoana care rosteste adevaruri incomode, care spune ceea ce crede fara a menaja pe nimeni, care critica ce este de criticat in legatura cu trecutul recent. Este prima laureata a Premiului Nobel pentru literatura, de origine romana (si etnie germana): Herta Müller.

Ieri la Ateneu un public foarte numeros (nu toti au reusit sa intre) a asistat la o lectura publica si un dialog cu editorul Gabriel Liiceanu (anterior sustinuse o conferinta de presa). Astazi va fi la libraria Kretzulescu.

Ce am putut afla astazi despre atitudinea Hertei Müller a confirmat caracterul ei vertical, direct si onest (sursa):

“Dacă la ultima mea vizită, unui prieten care a venit la mine la hotel să mă invite la masă i s-au cerut actele pentru a completa un formular de vizită, ei sunt peste tot nu s-au dizolvat în aer”. Au posturi bune, se bucură de privilegii. Au căzut în picioare, cum s-ar zice. Ei îşi trăiesc a doua viaţă după dictatură”, a completat autoarea germană de origine română la conferinţa de presă care a avut loc azi la Intercontinental. Dacă e iar urmărită de ofiţerii unui serviciu care i-a fîăcut în tinereţe viaţa un calvar, s-a declarat nepăsătoare. “N-au decât să caute ce ochelari port, ce pantofi încalţ. Ei sunt un rău mai mare pentru România decât pentru mine“. Credeam, la fel ca toţi românii, a mai completat ea, că după căderea dictaturii “lucrurile se vor clarifica, dar ei continuă să facă un netz (o plasă) de interese, se cunosc între ei, se servesc reciproc. ” Fiind întrebată de un ziarist român ce ar trebui să se întâmple în România ca să se întoarcă, a replicat ferm: “treaba acestei ţări nu e să mă simt eu bine, ci milioanele de români să se simtă bine în propria lor ţară.”

“La sâcâitoarea întrebare pusă de o jurnalistă – care îi ceruse, mai întâi, să comenteze şi situaţia politică actuală, lucru pe care Herta Müller l-a refuzat – dacă „chiar nu vă place nimic în România”, scriitoarea a răspuns cu umor: „Ba da. Îmi plac: mititeii, salata de vinete – amândouă sunt extraordinare -, zacusca şi lubeniţele. Şi mai îmi plac nişte oameni foarte minunaţi, pe care-i cunosc şi care-mi sunt prieteni. Dacă ar fi mai mulţi ca ei în România, lucrurile ar merge mai bine. Sunt însă prea puţini“.  (sursa)

BREAKING NEWS!

Herta Müller a refuzat sa fie decorata de catre Traian Basescu (la propunerea lui Sorin Iliesu) cu ordinul Staua Romaniei. Detalii aici.

Vine Herta Müller – interviu

Laureata Premiului Nobel pentru Literatura Herta Müller va veni peste o saptamana la Bucuresti pentru a-si prezenta romanele “Leaganul respiratiei” si “Calatorie intr-un picior”. Pe 27 septembrie va avea loc o lectura publica la Ateneu (18:30), o zi mai tarziu doamna Müller se va intalni cu publicul la Libraria Humanitas Kretzulescu (17:00).

Romania Libera publica un interviu cu scriitoarea banateana care merita citit integral, din care vreau sa citez cateva pasaje:

“Cum ar trebui să fie România pentru a vă întoarce aici?

H.M.:  Mai democratică, să-şi respecte legile. Să fie o democraţie care să poată fi trăită. Când te uiţi peste tot, vezi oameni care au lucrat pentru Securitate şi nu prea are importanţă cine ce a făcut. Nu s-a discutat aproape nimic: nici despre Securitatea din Biserică, nici despre cei care au fost omorâţi când treceau graniţa, nici despre cine pe cine a împuşcat la Revoluţie sau despre cine a dat ordine. Oriunde te uiţi, în psihiatrie sau în alte domenii, nu s-au dat răspunsuri despre ceea ce s-a întâmplat acolo în perioada dictaturii, pentru că problema nici nu a fost pusă. Trăiesc în Germania şi compar mereu lucrurile: cum s-a întâmplat cu istoria recentă a RDG şi ce s-a făcut în România. Rezultatul este sumbru.”

Regele Suediei Carl Gustav inmaneaza Hertei Müller Premiul Nobel. Foto: DPA

“Înainte să primiţi Nobelul spuneaţi că importanţa acestui premiu ţine mai mult de valoarea sa financiară. V-aţi schimbat părerea între timp? Declaraţiile dvs. politice au acum o greutate mai mare?

H.M.:  Au, fiindcă premiul este considerat foarte important şi odată ce l-ai primit ţi se schimbă şi rolul, indiferent dacă vrei sau nu, şi acest lucru nu este rău în cele mai multe cazuri. De pildă, în chestiunile legate de drepturile omului, ceea ce spun are mai multă greutate şi lumea se uită poate cu mai mult interes la fenomenul dictaturilor.

Există deja efecte ale declaraţiilor dvs.?

H.M.:  Nu ştiu. Eu spun ceva, dar nu ştiu ce se întâmplă în mintea celor care ascultă sau citesc sau ce efecte au declaraţiile mele în ţările despre care vorbesc. Încerc să spun ceea ce cred, mai mult nu pot face.

În ceea ce priveşte România, vi se pare că declaraţiile dvs. ar avea mai mult impact?

H.M.:  Nu vin prea des în România, aşa că nu-mi dau seama în ce măsură sunt luate în seamă. De exemplu, în cazul institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, ceea ce am spus nu a avut efect, pentru că Marius Oprea, şeful acestui Institut, a fost schimbat pe criterii politice. Sunt doar un om ca toţi ceilalţi, care are o părere, dar nu sunt profet.”