Romania este una dintre tarile cu cele mai putine sarbatori publice (zile nelucratoare) din Europa. Germania, cea mai mare putere economica a Europei nu sufera deloc avand pana la 13 zile libere in afara concediului, majoritatea dintre ele cazand pe o zi de joi sau luni care inseamna un weekend prelungit. In Romania (cu 7 zile de saprbatoare oficale) ar fi loc pentru doua sau trei zile de sarbatoare in plus, intre care, si o zi de sarbatoare regionala.
Parlamentul Romaniei a votat ieri propunerea PDL sustinuta public de Traian Basescu la sugestia BOR, ca ziua sfantului Andrei, 30 noiembrie sa fie zi de sarbatoare nelucratoare, pe motiv ca Sf. Andrei a fost “crestinatorul poporului roman”.
Ca sa nu fiu inteles gresit sa spun mai intai cu ce sunt de acord: este indreptatita si o zi libera religioasa, si din partea mea si cea a sfantului Andrei. Nu am o problema cu asta.
Problematic mi se pare ca:
1. Decizia a fost luata fara o dezbatere adevarata, publica, asupra chestiunii in ansamblu. Parlametarii PNL si PSD au votat aceasta propunere PDL fara a lua in considerare si alte date meritorii pentru o sarbatoare nationala (sau regionala) cum ar fi data de 10 mai, sarbatoarea nationala a Romaniei (legata de castigarea independentei Romaniai, si fondarea regatului constitutional in secolul 19) de la nasterea Romaniei moderne pana ce au abolit-o comunistii.
3. Ca se continua de la nivelul cel mai inalt falsificarea istoriei prin sintagma “crestinatorul poporului roman”. In acest context merita citite argumentele foarte concludente ale lui Mihai Ciuca:
“Chiar când credeam că politicienii români sunt incapabili să conlucreze spre binele comun, iată că, în armonie, toate grupurile parlamentare ale Camerei Deputaților au votat proiectul de lege care prevede ca ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) să fie declarată zi liberă, sărbătoare a creştinării poporului român. Astfel una dintre cele mai mari mistificări ale istoriei primește girul legii, fără ca vreunul dintre distinșii licențiați și doctori în istorie din parlament, ori nou-numitul ministru al culturii, să aducă puțină lumină asupra subiectului în cauză.
Sfântul Apostol Andrei, primul dintre ucenicii Domnului a fost martirizat în orașul Patras pe 30 noiembrie anul 60 d.Hr. Conform lui Eusebiu din Cezareea, Andrei ar fi misionat în Scythia, unele tradiții pretinzând că ar fi trecut și prin Scythia Minor, adică pe teritoriul românesc al Dobrogei de azi. De la această posibilă misiune pe meleagurile dobrogene și până la creștinarea poporului român este o distanță ca de la cer la pământ.
După cum am amintit, Sfântul Andrei a murit aproape cu jumătate de secol înainte de cucerirea Daciei de către romani. La ora aceea nu exista niciun popor român care să primească pe Mântuitorul prin predicarea apostolului!
Mai mult, Dobrogea este un teritoriu atipic al României. Izvoarele istorice abia-abia atestă ceva prezențe firave geto-dacice dar sunt extrem de abundente în ceea ce privește prezența grecilor și a romanilor, iar mai târziu a bizantinilor și a turcilor. Prima conexiune între Dobrogea și Țara Românească se face abia pe vremea lui Mircea cel Bătrân, la peste o mie de ani după moartea apostolului. Chiar și mult mai târziu, în a doua jumătate a sec.XIX, conform lui Ion Ionescu de la Brad prezența românească pe meleagurile dobrogene era anemică, în sate izolate. Când o să vrem să acceptăm istoria așa cum este vom admite că cei mai mulți români din Dobrogea au fost colonizați aici după Războiul de Independență.“