Lipsa de respect la nivel inalt

Am citit un reportaj foarte interesant publicat in Romania Libera despre intalnirile publice ale Hertei Müller la Bucuresti. Merita citit din foarte multe motive.

Ce am remarcat in special, si in mod negativ, a fost felul in carea  fost tratata Herta Müller de catre cei care erau chiar gazdele ei. Oameni de la care poate m-as fi asteptat la alta atitudine: Gabriel Liiceanu (amfitrion si editor) si Andrei Plesu. Cei doi au demonstrat verbal o lipsa de respect frapanta, atat fata de distinsa dar mereu modesta invitata, cat si fata de publicul ei. Doua citate din articol:

1.””Până la urmă, nimeni din Est nu a umblat cu maşina de scris la poliţie ca noi, care trebuia să obţinem permis pentru folosirea ei”, a observat câştigătoarea Nobelului făcând referire la faptul că scriitorii trebuiau să-şi înregistreze maşinile de scris pentru a putea fi identificaţi în cazul în care ar fi apărut manifeste sau scrieri subversive în regim de samizdat.

Replicile care au urmat acestui dialog spun multe despre cât de puţin conciliabilă este poziţia celor doi oameni de cultură: „Dumneavoastră aţi fost (să vă înregistraţi maşina de scris – n.r.)?”, a întrebat filosoful. „Da”, a răspuns Herta Müller. „Eu n-am mers”, a contraatacat Liiceanu. „Oh, sunteţi dizident”, l-a ironizat scriitoarea. „De ce aţi mers?” „Ca să folosesc maşina de scris fără să mă aresteze”. „ Trebuia să fiţi dizidentă şi să vă asumaţi riscul, să nu vă lăsaţi umilită în felul acesta.” „Da, dar vedeţi, n-am fost. Poate nici n-am fost dizidentă, pe când alţii au fost, cei care şi-au scris cărţile cu limbaj curat (necontaminat cu propagandă – n.red.)“.

2. Plesu:  “„Voi vorbi puţin pentru că ştiu că Hertei nu-i plac lucrurile astea. Nu-i plac festivismele, vorbele mari, temenele, zâmbetele de circumstanţă şi blabla-urile. „Da. Aşa e”, a confirmat scriitoarea zâmbind. „Motivul pentru care Hertei nu îi plac aceste lucruri este acela că ea e un om cât se poate de autentic, ori în situaţii precum cea de faţă, toţi suntem un pic neautentici. Unii dintre dumneavoastră aţi venit pentru că vreţi să vă lăudaţi apoi pe la cunoştinţe cu un autograf al Hertei Müller, alţii, care au apucat alte vremuri, au intrat pentru că au văzut coadă şi se ştie că la coadă te aşezi chiar dacă nu ştii «ce se d㻓. La această afirmaţie, o femeie a strigat iritată: „Nu avem nevoie de jigniri!”, în timp ce un domn, şi mai nervos, a urlat din mulţime: „N-am venit să te ascultăm pe dumneata, ci pe doamna Herta Müller!“”

Chiar daca unele dintre aceste afirmatii au fost facute cu intentie ironica, nu vad nimic ironic sau hazliu in ele: denota atat lipsa de umor si de ironie (daca aceasta afost intentia), cat si lipsa de tact, respect si de simt pentru seriozitatea adecvata unui anumit moment.

Este vorba cred de un obicei foarte prost, care aduce prejudicii de imagine greu de reparat, si o meteahna mult mai larg raspandita chiar printre demnitarii cei mai de varf. Multa lume are impresia ca o aluzie sau o gluma (in marea majoritate a cazurilor foarte proasta, si urmata cel mult de hahaitul autorului) este necesara in orice moment pentru a demonstra ironie, siguranta de sine, relaxare, calitati de entertainer sau “capacitatea” de a avea mereu o replica, oricat de nepotrivita si imbecila ar fi.

Un alt exemplu la fel de recent:

Ministrul Justitiei si Lord Chauncellor-ul Marii Britanii, Kenneth Clarke, unul dintre cei mai distinsi fruntasi al partidului conservator, a facut o vizita la Bucuresti si in cadrul intalnirii cu presa a spus ca a mai fost in Romania in urma cu mai multi ani si intre timp tara s-a schimbat foarte mult.

“”Cu singuranţă sunteţi printre puţinii care spun că România s-a schimbat”, a spus, râzând, şeful statului, spre amuzamentul celor care participau la întâlnire.”

Pentru astfel de atitudini englezii au un termen: emberrasing.

UPDATE (NO COMMENT)

Cartarescu despre vizita Hertei Müller in evz, “O sansa irosita”:

“Ca să devină un oaspete iubit şi admirat al ţării a cărei limbă o vorbeşte atât de bine, Herta Müller ar trebui să arate mai multă empatie faţă de oamenii acesteia”

Fragmente din mozaicul incompetentei (IX) – o noua ordonanta stupida

Guvernul pregateste o ordonanta de urgenta care echivaleaza cu o noua monstruozitate birocratica. Prin ea se stabileste cine nu va mai fi indreptatit sa primeasca ajutoare de incalzire (sursa: mediafax).

Persoanele care detin :

– mai mult de 3 bovine, 5 porci, 20 de oi sau capre sau peste 15 familii de albine

– utilaje de prelucrat lemnul precum gater, drujba, utilaje hidraulice mecanice sau electrice

– echipamente de prelucrare agricola precum presa de ulei sau moara de cereale

– proprietatide terenuri in zona colinara si de ses, terenuri arabile, faneata si forestier (peste doua hectare la familii formate din 1-3 persoane, si peste 3 hectare la familii mai mari)

– vii si livezi (peste 1,5 hectare), pasuni si fanete (peste 4 hectare)

– cladiri sau spatii locative in afara locuintei de domiciliu

– terenuri sau curti aferente locuintei de domiciului mai mari de 1000m² (intravilan) si 2000m² (rural)

– tractoare, combine, autoutilitare, autocamioane de orice fel, remorci, autobuze , microbuze, barci cu motor, scutere, salupe, iahturi

– masini cu motoare peste 1,6 litri, depozite bancare care depasesc 3000 de lei

“Pentru verificarea veridicităţii datelor înscrise în declaraţiile pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia, primarii dispun efectuarea prin sondaj de anchete sociale, care pot fi efectuate si la sesizarea unor terti“.

In curand vom asista la noi cozi la ghisee, si la functionari care vor cutreiera ulitele satelor pentru a efectua “controale sociale”, pentru a numara purceii si a cauta drujbe sau mori de ulei sau a masura suprafata curtii sau a livezii…

De ce nu au taiat de tot ajutorul de incalzire in loc sa sicaneze oamenii cu o noua procedura birocratica injositoare, care in cele din urma va fi probabil mai scumpa in aplicare decat banii pe care-i economiseste?

Stirea zilei

Inainte sa spun care este stirea zilei pentru mine, vreau sa zic scurt care stiri nu sunt stirea zilei pentru mine. Nu e stirea zilei pentru mine ce a zis presedintele in declaratia sa de presa zilnica (fie la Cotroceni, pe strada, la un minister, in parlament, la o televiziune publica sau privata, la radio). Nu este stirea zilei pentru ca nu dau doua parale pe ceea ce zice cineva ci pe ceea ce face. Mai mult insa cred ca atata timp cat stirile zilei la televiziuni vor fi compuse in proportie de 75% din declaratii, din ceea ce zic unii, zi de zi, si din reactiile, raspunsurile altora, adica ce zic altii despre ce au zis unii, lucrurile nu vor merge spre bine.

La fel de putin mi se pare stirea zilei faptul ca un anumit ministru a fost obligat sa-si dea demisia si schimbat cu altul, din aceeasi gasca. Sa-mi explice cineva daca s-a schimbat astfel ceva in bine pentru toata lumea, sau macar pentru politistii care sunt atat de prost platiti incat orice interlop care se respecta ar putea angaja o duzina.

Pentru mine stirea zilei este legata de o persoana care chiar a facut ceva: a fost persecutata de securisti si nu s-a suspus niciodata. A emigrat. A scris carti. S-a luptat si se lupta pentru dreptate, pentru pedepsirea criminalilor securisti si comunisti. O persoana care rosteste adevaruri incomode, care spune ceea ce crede fara a menaja pe nimeni, care critica ce este de criticat in legatura cu trecutul recent. Este prima laureata a Premiului Nobel pentru literatura, de origine romana (si etnie germana): Herta Müller.

Ieri la Ateneu un public foarte numeros (nu toti au reusit sa intre) a asistat la o lectura publica si un dialog cu editorul Gabriel Liiceanu (anterior sustinuse o conferinta de presa). Astazi va fi la libraria Kretzulescu.

Ce am putut afla astazi despre atitudinea Hertei Müller a confirmat caracterul ei vertical, direct si onest (sursa):

“Dacă la ultima mea vizită, unui prieten care a venit la mine la hotel să mă invite la masă i s-au cerut actele pentru a completa un formular de vizită, ei sunt peste tot nu s-au dizolvat în aer”. Au posturi bune, se bucură de privilegii. Au căzut în picioare, cum s-ar zice. Ei îşi trăiesc a doua viaţă după dictatură”, a completat autoarea germană de origine română la conferinţa de presă care a avut loc azi la Intercontinental. Dacă e iar urmărită de ofiţerii unui serviciu care i-a fîăcut în tinereţe viaţa un calvar, s-a declarat nepăsătoare. “N-au decât să caute ce ochelari port, ce pantofi încalţ. Ei sunt un rău mai mare pentru România decât pentru mine“. Credeam, la fel ca toţi românii, a mai completat ea, că după căderea dictaturii “lucrurile se vor clarifica, dar ei continuă să facă un netz (o plasă) de interese, se cunosc între ei, se servesc reciproc. ” Fiind întrebată de un ziarist român ce ar trebui să se întâmple în România ca să se întoarcă, a replicat ferm: “treaba acestei ţări nu e să mă simt eu bine, ci milioanele de români să se simtă bine în propria lor ţară.”

“La sâcâitoarea întrebare pusă de o jurnalistă – care îi ceruse, mai întâi, să comenteze şi situaţia politică actuală, lucru pe care Herta Müller l-a refuzat – dacă „chiar nu vă place nimic în România”, scriitoarea a răspuns cu umor: „Ba da. Îmi plac: mititeii, salata de vinete – amândouă sunt extraordinare -, zacusca şi lubeniţele. Şi mai îmi plac nişte oameni foarte minunaţi, pe care-i cunosc şi care-mi sunt prieteni. Dacă ar fi mai mulţi ca ei în România, lucrurile ar merge mai bine. Sunt însă prea puţini“.  (sursa)

BREAKING NEWS!

Herta Müller a refuzat sa fie decorata de catre Traian Basescu (la propunerea lui Sorin Iliesu) cu ordinul Staua Romaniei. Detalii aici.

Update despre gesturile disperarii

Vorbeam in postarea precedenta despre dezinformarea evidenta lansata in ultimele zile, prin care se vehicula idea ca noua lege a functionarii Curtii Constitutionale ar da practic un drept de veto acesteia din urma in cadrul procedurii de suspendare a presedintelui.

Initiatorul legii, parlamentarul Dan Sova, clarifica si el pe blogul sau personal cum stau lucrurile de fapt (multumiri lui Lilick pentru link!).

Citez un fragment din postarea domnului Sova:

“4. Noutatea adusa de modificarea mentionata este data de posiblitatea Curtii Constitutionale de a verifica si respectarea procedurilor constitutionale, ulterior adoptarii unei Hotarari de suspendare a Presedintelui. Astfel ca, acum, dupa aceasta modificare, sub aspectul procedurii de suspendare, controlul de constitutionalitate se va pronunta atat pe fondul problemei, anterior votului Camerelor Reunite, dar doar consultativ, cat si pe aspectele procedurale propriu-zise, respectiv numarul de deputati care au initiat procedura, cvorumul camerelor reunite, majoritatea calificata la vot, etc dar doar ulterior votului Camerelor reunite.  Acest al doilea control, cu privire doar la procedura propriu-zisa, se va putea efectua de Curte, la cererea uneia din partile interesate, doar ulterior votului dat pentru suspendare. Precizare importanta : Ulterior votului dat in cele doua camere, nici o parte interesata ( adica nemultumita de rezultatul votului) nu se va putea adresa Curtii Constitutionale cu probleme de fond, o asemenea cerere fiind inadmisibila in sens juridic, intrucat fondul este dat doar de “incalcarile grave ale Constitutiei” asupra carora Curtea se pronunta anterior votului in Camere si doar consultativ. Deci Curtea, nu va putea relua o judecata asupra careia deja s-a pronuntat si asupra careia, mai mult de atat, are doar competenta consultativa.”

Later Update:

“Mai poate fi suspendat presedintele dupa moifcarea legii Curtii Constitutionale? Bineinteles!“

Gesturile disperarii

In zoologie de-a lungul timpului vietuitoarele au dezvoltat anumite reflexe interesante pentru a raspunde unei amenintari. Nu toate o iau la fuga, se catara pe copaci, se aduna intr-o tuma (stol, banc, dupa caz) sau se lupta. Unele dintre ele incearca sa-si intimideze adversarul cand sunt incoltite transformandu-se in ceea ce nu sunt. Pestele balon inghite apa si se umfla pana isi dubleaza volumul corpului ca sa para mai mare si mai greu de inghitit. O soparla australiana isi ridica pielea de pe gat si spate in jurul capului ca sa para mult mai mare si mai impunatoare decat este de fapt.

Cam la acest spectacol am asistat aceasta saptamana.

Disperarea insa ia mintile, atat cat a mai ramas din ele daca au existat vreodata. Presedinta Camerei Deputatilor care impreuna cu secretarul Sever Voinescu a fraudat votul legii organice a pensiilor in Camera a interpretat o piesa de circ sinucigasa. Cat de disperat trebuie sa fii sa acuzi un grup parlamentar al opozitiei ca a tradat pensionarii negociind chipurile sustinerea legii propusa de tine???

A urmat lansarea disperata a unui cocktail jalnic de invective si minciuni din partea presedintelui la adresa liderilor opozitiei.

Ultimul artificiu: lansarea de stiri potrivit carora din cauza unei legi noi procedura de suspendare a presedintelui s-ar fi schimbat, si ca ar exista noi piedici institutionale care ar ingreuna-o sau ar face-o imposibila. Inca de cand le-am citit mi-am dat seama ca este vorba de o noua dezinformare. Nicio lege simpla nu poate schimba Constitutia sau o procedura constitutionala. Cu nicio iota! Procedura de suspendare este aceeasi. Gasiti o explicatie completa si excelenta pe blogul Rational Idealist.

Vor urma probabil si mai multe acte din spectacolul de sunet si lumini …

A spus (cam) ce am spus

Saptamana trecuta am incercat sa anticipez o parte a discursului presedintelui din parlament. Am propus 14 expresii cheie: reforma statului, clasa politica, Parlamentul, vointa poporului, referendumul, modificarea Constitutiei, Senatul, unicameral, eficienta, semi-prezidential, sistemul de justitie nereformat, reducerea numarului de parlamentari, sistemul electoral, uninominal majoritar.

Chiar daca tema principala a fost alta, reforma constitutionala a fost mentionata in finalul discursului:

“O Românie competitivă din punct de vedere economic trebuie să aibă un sistem judiciar reformat, în care în primul rând românii să aibă încredere, dar şi partenerii europeni.”

“Convingerea mea este că trebuie continuată şi modernizarea sistemului politic.

Avem nevoie de un sistem electoral generator de majorităţi ferme, iar acesta nu poate fi asigurat decât de votul uninominal într-un singur tur sau în două tururi.

Pornind de la voinţa majorităţii românilor, exprimată la referendumul din noiembrie 2009, cred că a sosit momentul ca şi Parlamentul să arate solidaritate şi să participe activ la procesul de reformare a statului, regândindu-şi propria structură.

Vă reamintesc, în proporţie de peste 80%, românii au votat pentru parlament unicameral.

Este şi un bun început pentru o discuţie privind revizuirea constituţională.

Nu putem concepe modernizarea statului în viitori ani, fără a ne gândi la o Constituţie înnoită, adaptată realităţilor vremii.

Instituţiile nu pot acţiona coerent dacă nu au un cadru constituţional care să le definească cu precizie rolul, atribuţiile şi limitele .”

A spus cam ce am spus ca va spune, am nimerit totusi 10 din cele 14 cuvinete cheie…

***

Va recomand sa cititi postarea lui Garcia Muerte “... sa te numesti Tismaneanu si sa lovesti in Mizil“, si la Iulia Huiu “Criticilor guvernului din umbra“.

Demisia!!!

Niciodata nu mi-a fost atat de usor sa gasesc o multime de titluri pentru o postare si atat de greu sa aleg intre ele. Pana la urma l-am ales pe acesta, printre celelalte variante s-ar fi numarat si “Tupeul maxim al unor infractori”, “Atacul la democratie se da in interiorul parlamentului”, etc.

Inca de acand am aflat de pe blogul domnului senator Mario Ovidiu Oprea am scris despre fraudarea grosolana a procedurii de vot din 15 septembrie. Scandalul a aparut in media cu oarecare intarziere, pentru ca aceasta era inca montata pe tocarea diversiunii cu arestarea si eliberarea cuiva. Abia pe urma acest scandal monstruos a ajuns in atentia publica.

Trecerea de la un regim democratic la o dictatura, distrugerea democratiei se face prin destructurarea parlamentului. Aceasta din urma se produce in trei trepte:

1. Dezinformarea despre rolul parlamentului si denigrarea sa din exterior. In ultimii ani  am asistat la blamarea pausala si a parlamentului, pentru toate relele posibile, o blamare propagandistica si incorecta avand in vedere ca in parlament exista diferite grupuri (putere-opoitie, difeite partide).

2. Denigrarea parlamentului din interior, prin provocarea de mici scandaluri prin incalcarea unor proceduri si regulamente mai putin esentiale. Chiar in ultimii doi ani aceasta forma de decribilizare a parlamentului a fost practicata cu buna stiinta chiar de catre conducerea Camerei sau a unuia sau mai multor grupuri parlamentare.

3. Ultimul pas, cel mai grav, este incalcarea masiva a celor mai elementare dar si esentiale proceduri: fraudarea rezultatului votului, validarea unui vot in absenta cvorumului, “aprobarea” unei legi organice in absenta unei majoritati organice necesare. Prin aceasta fraudare la inceputul unor dictaturi acestea au incecat sa-si confere o anumita legitimitate. Acest lucru s-a intamplat pe 30 decembrie 1947 la abdicarea Regelui Mihai si instaurarea definitiva a dictaturii comuniste, acelasi lucru s-a intamplat in martie 1933 in Reichstagul german cand nazistii printr-un vot fraudat in parlament au desfiintat Constitutia democratica. Exact acelasi lucru s-a intamplat in parlamentul Romaniei pe 15 septembrie.

Asa cum a remarcat foarte bine Lilick aici, consideratia pe care o acorda PDL-ul parlamentului este evidenta din faptul ca prin ordin de sus (si cu acceptul grupului parlamentar) au fost numiti si votati in functia de presedinte si secretar al Camerei doi parlamentari incepatori. Un fapt fara precedent in lumea democratica. Un parlamentar incepator nu are cums a devina presedinte sau secretar (daca nu este vorba de rea intentie) pentru ca nu are cum sa cunoasca regulamentele si cutumele parlamentare. Ca si in cazul altor cutume democratice si de bun simt, care poate lipsesc din legi si regulamente pentru ca se inteleg de la sine, si in cazul acesta cred ca o reforma a sistemului trebuie sa cuprinda prevederi legale si procedurale strict formulate, astfel incat asemenea incalcari sa fie absolut imposibile. in ce priveste regulamentul parlamentului sunt de parere ca functiile de presedinti si secretari sa poata fi indeplinite doar de presedinti si secretari cu cel putin patru ani de experienta parlamentara.

Pe langa demersul de investigare penala a fraudei din parlament, si indiferent de acesta sunt de parere ca – fiind vorba de o infractiune politica si parlamentara – si sanctiunea trebuie sa fie si de natura politica si parlamentara. Sever Voinescu si Roberta Anastase nu mai pot fi secretar si presedinte a Camerei, trebuie sa-si dea demisia sau sa fie revocati din functie!

Nu am mari sperante ca-si vor da singuri demisia. Am ramas absolut indignat de declaratiile lui Sever Voinescu de ieri seara, prin care, in urma furtului al carui principal responsabil este (Roberta Anastase doar a repetat ce i-a suflat Voinescu), a incercat sa se scuze spunand ca absenta cvorumului nu a fost contestata si ca “numaratoarea cu mana e imprecisa”. Intrebat daca votul din parlament a fost regulamentar a raspuns “poate da, poate nu”.

Cine isi bate joc in asemenea hal de parlament nu mai poate fi in mod normal nici macar parlamentar, cu atat mai putin secretar al Camerei care si in viitor numara voturi si bile albe sau negre, sau cineva care ar maia vea ceva de spus despre reformarea clasei politice sau a institutiilor statului.