In Romania se intampla de mult timp un lucru care in orice alta tara este de neconceput. Exista un tupeu lipsit de orice limita: de a minti, a dezinforma, de a sustine intr-o zi ceva si in urmatoarea zi inversul, de a trece sub tacere abuzurile unora, si a le atribui altora, de a face comparatii improprii.
Este practicat cu nerusinare maxima de catre Basescu si oamenii sai din pdl, media si online, cu linistea constiintei ca in general nu vor fi santionati de nimeni, din contra, amplificati si rasplatiti.
Niciodata nu am avazut insa o frecventa mai accentuata, o cumulare mai concentrata a minciunii, ipocriziei si manipuarii decat in ultimele cateva saptamani, o epidemie care a cuprins si unele publicatii media din afara Romaniei.
La fel de odioasa ca manipularea in sine mi se pare conceptul le care ea incearcrca sa prinda radacini: ideea ca oamenii, cititorii, ascultatorii careia ii este adresata NU AR DETINE MEMORIE, INTELIGENTA. De parca nu ar sti ce s-a intamplat in istoria recenta, cum au actionat diferitii actori politici. Insulta la adresa inteligentei mi se pare de-a dreptul criminala, mai grava decat minciuna in sine.
Acest sentiment l-am avut din nou cand am citit un articol din Der Spiegel, un articol partizan semnat de Andrei Plesu si care dezinformeaza in mod grosolan cititorii germani si internationali despre situatia din Romania.
Sub titlul care spune deja multe “Democracy loses as Romania spins out of control“, eseistul nu se multumeste doar cu repetarea punctajelor mincinoase basiste (“atac la institutii, principii democratice, statul de drept”). Se avanta in comparatii cu situatia din Ungaria, schimbandu-si parerea ca altfel decat pe vremea lui Basescu, acum intr-adevar Romania “arata din ce in ce mai mult ca Ungaria” caracterizata de fostul primar al Budapestei drept una cu “impulsuri dictatoriale si fasciste… si de incalcare a dreptului la libera exprimare“.
In opinia sa guvernul PSD-PNL-PC a reusit sa “elimine aprope complet Idea Europeana din canonul guvernarii“.
Aflandu-se de mai multe saptamani la Berlin (dupa cum marturiseste in mod repetat), pe final face o alzie la faptul ca situatia din Romania l-ar determina pentru prima data in viata sa caute salvarea in exil:
“Who wants to live in a country like this? For my part, I feel burdened by the atmosphere created by the Romanian government. I want to be able to do my work, and I have no special demands. All I want is a minimum level of normalcy that makes it possible for me to bring my projects and my life to a successful conclusion. …
And now, for the first time in 40 years, I am not eager to return “home” from Berlin.”
Miza pe lipsa memoriei, insulta inteligentei
Prin urmare situatia din Romania a devenit brusc anormala, facand insuportabila viata in Romania. Este din nou un apel care se fondeaza pe ignoranta (fireasca) a unei parti a publicului strain despre realitatile din Romania, dar si pe prezumtia de lipsa a memoriei. O memorie care imi spune ca Andrei Plesu a fost inca din 28 decembrie 1989 inalt demnitar in guvernul FSN, ministru culturii, si a ramas ministru al Culturii si dupa alegerile din 20 mai in guvernul lui Iliescu si Roman pana in 16 octombrie 1991.
In primele sapte luni ale anului 1990, cand partidele istorice, democratice luptau pentru Ideea Europeana, pentru o democratie autentica, fara comunism, cand cetatenii bucuresteni erau ciomagiti de paramilitarii fesenisti recrutati din Valea Jiului si de a IMGB, era normalitate. Andrei Plesu era ministru si nu avea motiv sa scrie in Der Spiegel, sau sa-si dea demisia in semn de protest fata de ce se intampla in Romania.
Din contra tinea discursuri in Parlament (ca si acesta din 11 mai 1990), in care le spunea probabil demonstrantilor din Piata Universitatii:
“Sîntem manipulaţi de el (Nicolae Ceausescu) cînd cultivăm euforic lozincile rimate, din orice parte ar veni ele. Sîntem manipulaţi de el cînd abuzăm de conceptul de revoluţie. Era conceptul lui preferat (“revoluţia permanentă”), ca şi cum starea normală în care trebuie să trăim este starea de răzmeriţă neîncetată. Fac, în consecinţă, apel la calmul interior al tuturora, la dezintoxicare, la spirit realist, la toleranţă, la speranţă şi la umor.”
A fost ministru “independent” propus de PD si intre decembrie 1997 si 1999, fiind singurul ministru sustinut de PD care a ramas in guvernul Ciorbea II.
Demisia si-a dat-o scurt in ianuarie 1991, dupa ce Regele Mihai a fost impiedicat sa ajunga la Bucuresti. Doar cateva zile i-au trebuit sa revina asupra ei pentru a nu parasi guvernul FSN. O Romania normala exista pentru el si in octombrie 2011, cand Basescu l-a insultat grav pe Regele Mihai. Acum cand la guvernare se afla cei care au aparat onoarea Regelui : “Who wants to live in a country like this?”

P.S. Sa nu uitam si faptul ca Basescu l-a amenintat public pe Plesu, dar si asta facea parte din “normalitate”.