O emisiune exceptionala

Emisiunea “Sinteza Zilei” de ieri seara a fost excetionala, avandu-i ca protagonisti pe Printul Charles, si fragmente importante din documentarul “Wild Carpathia” a britanicilor de la Travel Channel. Am vazut una dintre cele mai frumoase pledoarii pentru Transilvania, pentru turism in Transilvania, cu aprecierile cele mai frumoase rostite de “un strain, Printul Charles.

 

Pentru cei care au ratat emisiunea sau doresc sa o revada: inregistrarea se gaseste aici.

 

Recomand si interviul cu realizatorul documentarului britanic, jurnalistul Charlie Ottley.

                                         Foto: cancan.ro

 

Am si eu o nedumerire: nu trebuie sa fii Printul Charles pentru a-ti da seama ca patrimoniul si natura din Transilvania este o comoara lasata de izbeliste. De ce insa salvarea patrimoniului transilvan, protejarea naturii, si dezvoltarea unui concept turistic integrat nu a reprezentat o prioritate guvernamentala in ultimii ani? Cat timp va mai trece pana cand acest lucru se va intampla?

Chestiunea este valabila si pentru patrimoniul din alte parti ale Romaniei. Eu sunt convins ca doar o regionalizare si descentralizare temeinica a Romaniei, in care regiunile vor dispune de fonduri proprii consistente pentru a-si ingriji patrimoniul, va rezolva aceasta situatie.

 

Obituary: R.I.P. PNT

In jurnalismul britanic exista o rubrica respectata numita “obituary”.  Un asemenea necrolog s-ar putea scrie acum in pragul Zilei Mortilor despre PNT-CD, fostul PNT, si fostul PNR.

Din pacate, vizita recenta a liderilor certati ai PNT la Cotroceni pentru a cauta “mediere” si un loc sub umbrela PD-ului lui Basescu a demonstrat definitv ca acest partid este mort, ca a rupt toate legaturile cu PNT-ul lui Maniu si Coposu. Chiar daca se afla de zece ani in stare grava, fara reprezentare in Parlament, infiltrat de sus pana jos, si cu lideri certati la tribunal, pana de curand exista o speranta firava ca aripa democrata si traditionala a PNT sa poata avea castig de cauza. Prezenta lui Victor Ciorbea la Cotroceni si delaratiile sale ulterioare arata ca aceasta aripa nici nu mai exista, si ca speranta a murit definitv.

Este un eveniment foarte trist, PNT-ul, urmasul PNR-ului, ar fi meritat a priori o continuitate in politica romaneasca. Tatal PNT-ul a fost Partidul National al Romanilor din Transilvania, Banat si Ungaria, partidul de dreapta care s-a nascut in a doua jumatate a secolului XIX, pentru a reprezenta romanii din Transilvania. Inainte de 1918 PNR a avut un rol decisiv, politic, economic si cultural in Transilvania, revendicand drepturi egale pentru toate etniile, si sprijinind educatia, cultura si literatura. La sfarsitul primului razboi mondial PNR, condus de Iuliu Maniu, a avut un rol decisiv in infaptuirea Marii Uniri, sustinand principii democratice, care ulterior au fost incalcate, pana in ziua de astazi. O fuziune de bun simt intre PNR-ul din Transilvania, Banat Crisana si Maramures, si PNL-ul din Muntenia, Moldova si Oltenia a esuat din pricina orgoliilor personale ale liderilor. PNR a fuzionat cu partidul taranist, si a ramas unul dintre putinele partide democrate din Romania interbelica. Partidul a fost interzis prima data de catre dictatura lui Carol II. Comunistii au exterminat fizic varfurile PNT, si i-au inchis, persecutat, si nedreptatit pe toti ceilalti membri.

 

Dupa 1989 PNT a renascut datorita liderilor sai, Corneliu Coposu, Ion Ratiu. In afara liderilor insa partidul a fost infiltrat de sus pana jos de persoane care nu aveau nicio legatura cu mostenirea si traditia democratica, patriotica, sau crestina a partidului. Chiar daca dupa moartea lui Corneliu Coposu, PNT a reusit sa castige ca principal partid al CDR, alegerile parlamentare si prezidentiale din 1996, nu a reusit sa gestioneze acesta victorie, promovand in functii politice sau executive personal indoielnic.

 

Dupa moartea PNT-ului ramane o chestiune de rezolvat, una foarte importanta. Cine va duce mai departe mostenirea PNR-ului lui Iuliu Maniu, Ghorghe Baritiu, Ioan Ratiu, Vaida-Voievod, Cicio-Pop, Goldis, Cipariu, Boila, etc. etc., a PNT-ului lui Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Ion Diaconescu, Ticu Dumitrescu?

“PNTCD-ul” basist tocmai nascut si mort in fasa s-a dezmostenit si deligitimat singur. Credc a memoria si mostenirea politica a acestor inaintasi poate fi dusa mai departe cel mai bine de catre PNL. Realizand nu atat o fuziune sau alianta cu un partid care nu mai exista, ci o fuziune in spirit, si o adoptie si o asumare a mostenirii bogate lasate in urma de acesti mari patrioti, oameni politici si de stat, si oameni de cultura.

 

Un P.S. care de fapt nici nu si-ar avea locul intr-un astfel de necrolog:

Mi se pare absolut ridicola si penibila  ideea ca ex-“PNTCD”-ul basist ar aduce voturi de dreapta sau monarhiste coalitiei basiste. Inainte sa voteze un monarhist, un PNT-ist sau un democrat adevarat, coalitia basista va urca un alpinist cu 100 de kg de plumb in rucsac pe Muntele Everest.

PD Si UDMR pun la cale distrugerea a ce a mai ramas din democratia romaneasca

PD si UDMR par sa fi cazut la o intelegere pentru schimbarea legii electorale prin eliminarea reprezentarii proportionale. In plus, au tupeul ambaleze monstruoazitatea frumos cu etichete mincinoase “sistem german”, “mixt”, “compensat” sau “redistribuit”.

 

In ultimele saptamani, in cadrul coalitiei PD-UDMR, s-a negociat intens si pe furis pe tema celei mai importante legi organice (care poate fi schimbata fara o majoritate de doua treimi), legea electorala.

Initial, PD-ul isi dorea una dintre cele mai aberante si neintalnite forme a uninominalului (aberant in sine in toate formele sale), iar UDMR-ul juca rolul “politistului bun”, pretinzand ca va apara principiul proportionalitatii. Pe parcurs, udemeristii s-au declarat de acord cu sacrificarea cvasitotala a principiului proportionalitatii, ceea ce nu a satisfacut, inca, pedistii.

 

De curand, partenerii se pare ca au cazut la o intelegere, dezastruoasa . Singura comparatie care imi vine in minte, din pacate, pentru ce planuiesc guvernantii cu legea electorala, este transarea trupului viu al Europei Centrale si de Est de catre hitler si stalin. Sa vedem pe ce lege au batut palma, ce implicatii ar avea, de ce nu e sistemul german, si cum se poate impiedica aceasta lege.

 

Cum vor sa modifice PD si UDMR legea electorala?

Acordul prevede un sistem intr-un tur,  in care, in doua etape, parlamentarii ar fi desemnati fara nicio legatura cu numarul de voturi pe care il strang partidele la nivel national.

In prima instanta, o parte dintre parlamentari, aproximativ jumatate, ar fi alesi uninominal intr-un tur. Ar intra in parlament toti cei care intr-un colegiu se claseaza pe primul loc, si indiferent daca au sau nu o majoritate de voturi.  Intra si cine are doar 30% din voturi dar e pe primul loc, cu toate ca 70% dintre alegatorii colegiului au votat pe altcineva.

Cealalta jumatate a mandatelor parlamentare ar fi inmanata candidatilor care nu s-au clasat pe primul loc in colegiu in functie de -atentie!- doar ponderea voturilor pentru candidatii clasati de la locurile doi in jos! In niciuna dintre etapele de desemnare a alesilor numarul voturilor totale nu joaca un rol.

 

Ce implicatii ar avea acest sistem de vot?

Consecinte multiple si toate extrem de grave:

1. Ar insemna renuntarea la principiul proportionalitatii si reprezentativitatii, singurul care garanteaza ca reprezentantii majoritatii alegatorilor se vor afla in majoritatea parlamentara. Cu alte cuvinte: cei alesi de majoritatea voturilor, chiar de catre o majoritate de 60-70%, se vor putea regasi in minoritate si in opozitie parlamentara, iar cei care vor guverna ar putea fi alesi de doar 30% sau chiar inca si mai putini alegatori!

 

2. Ar fi un sistem care nu s-a practicat vreodata in niciun stat democratic, o absurditate care ar insulta orice idee democratica.

 

3.  Ar fi un sistem in care intreg procesul electoral ar fi transformat intr-o farsa, intr-o loterie. Votul alegatorilor nu ar fi reprezentat corect in parlamentul national. Votul nu ar mai fi egal, deoarece unele voturi ar avea o pndere mai mare decat numarul lor, altele mai mica decat numarul lor, iar altele nu ar conta deloc.

 

4. Ar fi un sistem de vot care ar uninominaliza definitiv procesul electoral din Romania, uninominalizare care aduce cu sine cele mai perverse si nedorite consecinte:

– Certitudinea ca decuparea colegiilor decide castigatorul, nu numarul de voturi.

– Deschiderea de noi si nemaivazute posibilitati de frauda si cumparare a voturilor, cu efect maxim (foarte putine voturi cumparate sau fraudate schimba tot rezultatul la nivel national).

– Personalizarea si mai accentuata a campaniilor electorale si indepartarea de la programe si solutii, promovarea a si mai multor canditati pe alte criterii decat competenta politica, promovarea de candidati care vad alegerea ca o investitie, tradatori, traseisti, interlopi, inculti.

 

3. De ce nu poate fi vorba de sistemul german?

 

Simplu, sistemul german este unul proportional. Chiar daca 50% dintre parlamentari  sunt alesi uninominal intr-un singur tur, restul parlamentarilor sunt alesi pe liste si adaugati in asa fel incat numarul total al parlamentarilor sa reflecte votul dat pentru partide, nu pentru candidatii uninominali.

Proiectul PD-UDMR nu are nicio legatura cu sistemul german, si nu este nici mixt, iar orice analogie cu aceste etichete, sau rotite ajutatoare ca de exemplu “compensat” sau “redistribuit” nu-l fac nici cu o iota mai german sau mai bun. Din contra, utilizarea mincinoasa a acestor termene insulta si demonstreaza mitocania celor care le folosesc.

 

Ce se poate face pentru ca aceasta monstruozitate sa nu devina curand o realitate de neschimbat?

Poate in ultimul minut toti cei care mai au bune intentii in legatura cu democratia romaneasca, partidele de opozitie, dar si media politica, jurnalistii si intelectualii, se seizeaza in sfarsit sa tematizeze legea electorala. Daca acest lucru se va intampla mai exista speranta ca in randurile UDMR, a minoritatilor, si chiar in PD, vor mai exista suficienti parlamentari care nu vor vota aceasta lege.

In al doilea rind, cred ca un demers mai urgent ca niciodata este cel de a reglementa  in Constitutie principiul proportionalitatii votului, principiu pe care si infaptuitorii Marii Uniri de la 1918 il cunosteau si il revendicau, ca si conditie necesara pentru “infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic“

Michael Shafir: “Caragiale, mereu in actualitate”

Editorial semnat de Michael Shafir si publicat in Ziua de Cluj.

 

“Caragiale, mereu în actualitate

Parol, coane Iancule, ar fi timpul să te retragi. Păi, spune şi dumneata, monşer, dacă nu ne râd şi curcile de prin Dealu’ Cotrocenilor că fix la douăzeci şi unu de ani trecute de la rivuluţiune, vrem-nu-vrem, tot pe matale te citim.

 

Între timp, naţia a dat mari scriitori, unii chiar fascinanţi până-ntr-acolo că marinari încercaţi la cârma navei ghidate între o Scillă austeră şi o Barossană Caribdă îi tot citesc de ani de zile şi tot nu apucă să-i finiseze. Ţal, coane, mai lasă loc şi altora.

Paregzamplu, deunăzi mai ieri erai pe toate (ei, nu chiar toate; numai pe cele la care se uită omu’ cum se uita pe vremuri la bulgari) posturile de televiziune. O noapte foarte furtunoasă, stârnită de un te-miri-ce, un fleculeţ al cârcotaşilor ăia din serviciile mogulilor. Cică s-a ratat o ocazie. Ba nu, cică s-a pierdut o scrisoare. O depeşă mai egzagt. Una în care preşedintele republicii noastre ploieştene să-şi fi cerut pardon pentru gafa de a fi gândit monstruos, de parcă era un ortac. Da’ ce-i mostruos, monşer, în ce zise prezidentu’ ? Nu vezi că din înalta-i postură de mediator a inspirat masele, că până şi Miron Cozma a cerut arestarea ăluia pentru trădare de Patrie? Şi mai spuneau belferii că nici asta nu era obligat s-o facă, că la urma-urmei ar fi ajuns şi o depeşă în care să-i fi urat ăluia “La mulţi ani!”. Păi ce, poate preşedintele unui ditamai stat să trimită depeşe oricărui cetăţean? Când ar mai apuca să conducă? N-ajunge că-i naş la tot felul de figuri care fac cinste ţării, că petrece cu ei nefăcând diferenţa dintre vlădica Paul certată cu legea la Londra şi opinca Bercea certată cu legea unde nu? Parcă ce, un preşedinte trebe să se bage în toate certurile? Ei se ceartă, ei se-mpacă, ce-am avut şi ce-am pierdut?

Mata zici că-i serios, că Europa stă cu ochii pe noi? Da’ să ne mai dea pace şi Ieuropa asta, dom’ne, ce, noi ne băgăm în treburile ei? Esportăm romi şi nu îi cerem un sfanţ pentru asta. Uite Finlanda, coane Iancule. Prezidentu’ spune că îi înţelege pe finlandezi, iar ei, ingraţi şi maghiari cum sunt, ne blochează şenghenu’. Curat murdar! Da’ las’ că le-a spus-o prezidentu’. D-aia s-a întâlnit şi cu Barroso, să i-o zică. Şi cum o zice bibicu’, mai rar. Şi-atunci, când era să mai trimită depeşa? Şi-apoi, dacă prezidentu’ are depeşă de dat, pac la Telegraf.

Cum că de ce nu fuseseră miniştrii lui la parlament la şedinţa aia solemnă? Numai Hunor? Păi, ce să te-aştepţi de la un bozgor? Nu fuseră că erau ocupaţi, că doar de-aia sunt miniştrii. Hunor a fost şi la prânzu’ oferit de ăia pentru politicieni şi oameni de artă şi cultură. Ba a şi stat lângă Prinţesa Margareta. Cu Iliescu ocupând locul din stânga Reginei Ana. Ce reconciliere, domnu’, mai lasă-mă şi mata, că te ştiu om serios. Se poate? Ce istorie, domnu’, că de istorie avem noi acum nevoie? Scuze, stimabile, da’ te ştie lumea monarhist. Nu eşti obiectiv. Şi-apoi, dumitale îţi dă mâna să vorbeşti de la Berlin, că nu mănânci salam cu soia. Da las’ că Baconski (pardon Baconschi) se ocupă şi de voturile de la Berlin. Să-mi zici mie giacuzi dacă nu ţi-o place Noua Republică. Curat umflat, şi tot de un neamţ. Da-i neamţu’ nost’.

Că de ce n-a fost preşedinta Camerei la şedinţa la care invitase ea însăşi, alături de Geoană? Parcă nu ştii mata, treburi femeieşti… Ceilalţi membri PDL? Sinucigaşii au fost, l-am văzut cu ochii mei pe Radu F. Ef de la Feldman, înţelegi? Restul? Ei d’ale carnavalului, monşer. Au decis probabil să aplice noua Constituţie a lui Băsescu. Să vadă naţia că-i mai bine cu mai puţini. Principial. Pentru că o soţietate fără de prinţipuri, vasăzică că nu le are. Aşa că, dacă mă iubeşti, mai lasă-ne în pace, coane Iancule. Cel puţin până scăpăm de năpastă.

Michael Shafir“

Condoleante Familiei Regale

O stire a trecut aproape neobservata: in urma cu doua-trei zile a decedat Andre de Bourbon-Parma, in varsta de 83 de ani, fratele mai mic al reginei Anna, cumnatul regelui Mihai si unchiul principeselor.

Cu atat mai mult trebuie apreciata disciplana si taria sufleteasca a Familiei Regale, care a reusit sa treaca peste momentul aniversarii Regelui Mihai cu demnitate, si cu un raspuns surazator in fata multimii care a aplaudat-o si i-a urat “La Multi Ani”, tocmai intr-un momentul aflarii unei vesti foarte dureroase. Condoleante.

Stemei Romaniei parca ii lipseste ceva

Nu trebuie sa fii expert in heraldica pentru a cunoaste un adevar: o stema e cu atat mai puternica, adevarata, reprezentativa si expresiva cu cat este mai originala. De aceea in general stemele (care reprezinta intitial sigiliile unor persoane, orase,  tari sau regiuni) nu se prea schimba. Vechimea si pastrarea ei in forma initiala da unei steme forta, unicitatea si legitimitatea.

 

Cine a incercat sa schimbe stemele de-alungul istoriei? Au fost mai ales regimurile totalitare, fascistii sau comunistii. In Centrul si Estul Europei au fost vazalii lui Stalin, care au incercat printr-o “revolutie culturala” de sorginte maoista sa falsifice istoria, sa schimbe tot ce era sfant si de neclintit, si sa taie radacinile constiintei nationale care se hraneste din istorie si traditii. Dupa prabusirea regimurilor comuniste, in Centrul si Estul Europei, s-a revenit, imediat si in mod firesc, la simbolurile stemele si sigiliile traditionale. Numai o singura tara a putut face o exceptie, oare care? In Romania, la Cluj, sinsitra administratie a lui Funar, sustinuta de structuri puternice, a reusit sa prelungeasca viata national-comunismul revolutinar-cultural cu cel putin 14 ani dupa decesul sau oficial anuntat. Clujul inca foloseste stema ilegala si rusinoasa al lui Funar.

Stemei Romaniei, chiar daca este aproape identica cu cea interbelica, parca ii lipseste ceva.

Stema actuala a Romaniei.

Ii lipseste o coroana ( si voi aduce mai multe argumente pentru sustinere). Macar una mica de tot ar trebui sa fie asezata din nou pe capul acum descoperit al acvilei. In ultimele zile au vorbit despre aceasta tema si istoricul si academicianul Dinu C. Giurescu, si doamna profesoara Zoe Petre: coroana ca element heraldic, nu este un simbol al monarhiei sau al monoarhismului. Pastrata intr-o stema in care s-a aflat candva, coroana nu poate decat valida acea stema, ca fiind una originala si indelung folosita. In general insa, coroana, este mai mult decat un simbol al unui rege sau principe, este un simbol simbolul suveranitatii, independentei, unitatii, si fortei unui stat, un simbol national, si  “o reflectare a statului in conctinuitatea lui si a natiunii in devenirea ei”, cum spunea Regele Mihai ieri de la tribuna Parlamentului.

Stema mica a Romaniei inainte de 1947.

Sa vedem cum arata stemele tarilor noastre vecine, toate republici. Imaginile vor spune mai mult decat o mie de cuvinte despre cum se cinsteste o stema, si rolul coroanei in heraldica.

Bulgaria

 

Serbia

Republica Ceha

Leul Boemiei si acvilele care reprezinta Moravia si Silezia poarta coroana istorica.

Polonia

Ungaria

Stema republicii Ungaria poarta coroana monarhiei Sfantului Stefan pe scut si o coroana in stema pe unul dintre cei munti.

Finlanda

Finlanda este o republica si, altfel decat Polonia, Romania Cehia sau Ungaria, nu a fost niciodata o monarhie independenta, doar o provincie a regatului suedez sau al taratului rus.

Rusia: foloseste acum din nou stema traditionala tarista, cu cele trei coroane tariste ale dinastiei Romanov

Stema Romaniei ar merita cel putin o coroana mica, pentru a simboliza ca macar acum, in anul 2011 si cu 21 de ani intarziere fata de alte tari, vrem sa ne respectam din nou istoria, si sa reintram cu adevarat in rindul tarilor europene.

Calin Popescu Tariceanu despre republica parlamentara si monarhia parlamentara

Ma bucura foarte mult ca, inca o data, Calin Pepescu Tariceanu, exprima opinii pe chestiuni politice fundamentale pe care le impartasesc in totalitate. Cum spuneam, sunt inainte de a fi republican, un adept al sistemului parlamentar, imi este aproape indiferent daca parlamentara este republica sau monarhia.

Iata ce a declarat astazi fostul prim-ministru liberal (sursa Adevarul.ro):

 

“Eu spun că o formă de guvernare mai bună decât cea de astăzi poate fi monarhia constituţională sau republica parlamentară. Sunt forme de guvernământ în care nu există o dublare a puterii executive cum există astăzi în România între Guvern şi Preşedinte. Nu există posibilitatea interpretării după ureche a Constituţiei de cel care este ales vremelnic preşedinte, după cum, la noi, cel care reprezintă statul, nu este un factor de coagulare , ci de dezbinare. Monarhiile au evoluat după cum se poate vedea în toată Europa Occidentală, s-au adaptat la condiţiile politice şi sociale din ziua de astăzi. Conceptul de monarh absolut nu mai există astăzi, cel puţin în Europa”

 

Imediat după discursul Regelui din Parlament, fostul premier a mărturisit pe holurile Casei Poporului că dacă românii ar considera că monarhia este o opţiune, el ar fi printre cei care ar susţine această posibilitate şi România ar funcţiona atunci aşa cum funcţionează celelalte monarhii constituţionale din Europa.

“România, în viitor, trebuie să producă o schimbare constituţională profundă şi să înţeleagă” că într-o democraţie parlamentară “Parlamentul e forul principal de dezbatere şi decizie”. “Trebuie asigurată această condiţie minimală, trebuie readus Parlamentul la rolul lui esenţial. (…) Dacă românii vor considera că monarhia este o opţiune, eu aş fi unul care aş susţine o astfel de opţiune”, a adăugat el.

Tăriceanu a precizat că, în acest caz, “România ar funcţiona ca celelalte monarhii din Europa, în care Casa Regală este simbolul statului, şi nu un factor perturbator”, iar “Parlamentul şi Executivul vor avea rolul de a lua deciziile importante”.”

 

Absolut remarcabila mi s-a parut si pledoaria fara echivoc a Regelui Mihai pentru o democratie europeana adevarata, un sistem parlamentar, asa cum a fost rostita de la tribuna Parlamentului!

 

“Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.“