…

Din motive personal-familiare voi face o scurta pauza pe blog. Puteti sa-mi lasati comentarii, linkuri, informatii. Multumesc si Pe curand!

Sondaj (II) – alte date si comentarii

Alte cateva date interesante din sondajul ProDemocratia -CCSB:

* 78% dintre cei chestionati nu cunosc numele deputatului care ii reprezinta in parlament si 89% nu cunosc numele senatorului.

* 63% nu stiu din ce partid este deputatul, si 76% nu stiu din ce partid este senatorul care ii reprezinta.

* La intrebarea “Cum considerati ca va reprezinta parlamentarii alesi prin vot uninominal fata de cei alesi pe lista?” raspunsurile sunt:

– 31% mult mai rau

– 28% ceva mai rau (59% mai rau)

– 21% ceva mai bine

– 3% mult mai bine (24% mai bine)

* “Ce parere aveti despre modul in care a fost aplicat uninominalul in Romania?“:

31% foarte proasta, 27% destul de proasta, 27% destul de buna, 6% foarte buna

* “Ce parere aveti despre urmatoarele aspecte ale votului uninominal in forma inc are a fost aplicat el in Romania?”

-Faptul ca in unele colegii candidatii cu cei mai multi bani au asansele mai mari de a castiga colegiul:

7% foarte bune, 12% destul de bune, 27% destul de proasta, 47% foarte proasta, (74% proasta)

– Campaniile electorale uninominale necesita sume foarte mari de bani:

6% foarte buna, 11% destul de buna, 30% destul de proasta, 45% foarte proasta (75% proasta)

Preferintele chestionatilor in legatura cu sistemul de vot “ideal”:

* Sistemul de vot pentru parlamentare sa reprezinte vointa alegatorilor la nivel:

– local 15%

– national 28%

– sa imbine vointa majoritatii la nivel local si national 51%

* “Cum credeti ca ar fi corect in cazul in care votati cu un candidat care nu iese parlamentar?“:

– 32% Votul meu sa se piarda altul a castigat alegerile

– 61% Votul meu sa nu se piarda, sa mearga pentru partidul cu care am votat pentru alti candidati

In finalul sondajului, cum spuneam, 38% s-au exprimat pentru sistemul proportional pe lista, 30% pentru un sistem mixt proportional (in colegii uninominale), si 20% pentru votul uninominal neproprtional.

Cateva concluzii:

– Nivelul de informare al chestionatilor despre sistemele electorale si despre sistemul actual din Romania este relativ slab (acest lucru reiese din unele raspusuri contradictorii sau din raspunsuri gresite la cateva intrebari test). Ceea ce nu este deloc de mirare avand in vedere urmatorul lant de dezinformari pe care mare parte din politicieni, jurnalisti si comentatori l-au constuit  pana acum un an: “tot ce e rau in sistemul politic este din cauza votului pe liste” – “uninominalul majoritar este singura solutie” – “sistemul actual este uninominal” – la care unii au mai adaugat “daca sistemul actual nu e functioneaza bine este pentru ca este inca proportional si nu uninominal majoritar”. Daca in loc sa faca asta politicienii si jurnalistii ar fi informat cetatenii macarputin despre realitatile sistemelor electorale, cu avantajele si dezavantajele lor alegatorii ar fi fost mai informati.

Chiar si asa cei chestionati demonstreaza ca au un simt pentru corectitudinea si echitatea unui sistem electoral.

– Unul dintre argumentele pentru uninominalizarea  sistemului electoral a fost ca intr-un sistem uninominal legatura dintre alegatori si ales va fi mult mai stransa sau personala. Cu toate ca fiecare alegator are un singur deputat sau  senator care ii reprezinta colegiul imensa majoritate a chestionatiolr nici nu cunoaste numele parlamentarului sau al partidului din care face parte. 59% se considera mai prost reprezentati fata de parlamentul anterior, ales pe liste (cand circumscriptiile erau mai mari, si fiecare dintre ele trimitea mai multi alesi in parlament, din toate partidele).

Respondentii evalueaza corect rolul alegerilor parlamentare si diferentierea lor fata de alegerile locale (in pofida unui mesaj lansat des in media anume ca parlamentarul ar fi un ambasador al primariei la Bucuresti, care cel mai bine ar trebuie sase afle mereu la putere pentru ca colegiul sa primeasca bani de la centru pe criterii politice).  Doar 15% dintre ei cred ca in parlament ar trebui sa fie reprezentata in primul rand vointa alegatorilor la nivel local.

– Alegatorii nu gusta nici alte aspecte ale uninominalului majoritar: scumpirea campaniilor electorale, si faptul ca sansele de alegere sunt mai mari pentru candidatii care dispun de multi bani sau posibilitatea ca votul lor sa fie pierdut si sa nu conteze de loc in aritmetica finala.

– Sondajul a fost destul de corect si echilibrat din punct de vedee al intrebarilor. Nu a continut intrebari sugestive (“Sunteti de acord sa locuiti intr-un colegiu uninominal croit in asa fel incat candidatul unui anumit partid sa castige mereu, indiferent cine ar fi el?” sau “Sunteti de acord ca parlamentarul care reprezitna colegiul Dvs uninominal sa treaca la adversarul politic in schimbul unor folosuri materiale personale?”)

Sondaj (I): Doar 20% vor uninominal majoritar, 68% sistem proportional

Via blogul pesurse.ro: CCSB a relizat pentru Pro Democratia un amplu sondaj despre sistemul electoral, evaluarea celui actual si preferintele pentru o reforma electorala.

La intrebarea “Care este cel mai potrivit sistem de vot pentru Romania?” raspunsurile au fost:

38%  – sistem de vot proportional pe lista

30% – sistem proportional mixt

20% – sistem de vot pe colegiu uninominal

12% -nu stiu/nu raspund

Mai jos datele complete ale sondajului:

sondaj sistem electoral_ccsb

(va urma)

Fragmente din mozaicul incompetentei (X) – Cate firme s-au inchis in ultimii doi ani?

Un blog afiliat site-ului Hotnews ne ofera datele Oficiului National al Registrului Comertului in legatura cu numarul firmelor suspendate, dizolvate sau radiate.

Iata datele oferite de acest blog (toate datele se referea la primele zece luni ale anilor in cauza perioada ianuarie-octombrie):

2008:  26.401

2009: 177.644

2010: 105.475

Acum si daca aceste cifre ar fi fost corecte tot deageaba ar fi incercat sa puna cineva un spin pozitiv pe aceasta stire (de genul “numarul firmelor radiate, suspendate sau dizolvate a scazut cu 40% fata de aceeasi perioada a anului trecut”). 100 de mii de firme inchise sunt o veste proasta, chiar daca in 2009 au fost 177 de mii.

Insa aceste date nu sunt complete! Intr-o nota de subsol aflam sec ca in aceasta perioada au mai fost radiate 127.292 de firme pentru neexercitarea dreptului de optiune. Ele nu au fost contabilizate in aceasta statistica (cea de pe blogul mentionat), au fost insa contabilizate in cifrele oficiale ale ONRC. Cifra corecta pentru perioada ianuarie-octombrie 2010 este:

2010:  232.767

Nici vorba de minus 40%, plus 31% (2010 fata de 2009) este situatia reala!

Cate firme au fost inchise in 2009 si 2010?

Din pacate lipsesc datele pentru lunile noiembrie si decembrie 2009, iar pentru aceste doua luni din 2010 este inca fireste prea deveme. Doua cifre sunt insa concrete si de netagaduit: 177.644 pentru primele 10 luni din 2009 si 232.767 in 2010. Suma partiala este de 410.411.

Daca pentru lunile noiembrie si decembrie adaugam cu indulgenta un 10% ajungem la peste 450.000 de firme inchise, aproape o jumatate de milion!

 

P.S. Off-topic recomand aceste doua articole:

Dan Ungureanu – “Jan Lukasiewicz i-a facut pe polonezi universali, iar Nae Ionescu pe romani provinciali”.

Dorin Tudoran – “Adevaruri rabatabile: despre ura si dispret”

Scandalul legii 221 – Curtea Constitutionala teleghidata

In pofida aparentelor este tot mai evident faptul ca Curtea Constitutionala, nou configurata dupa trei numiri politice in acest an,  actioneaza tot mai mult conform comenzilor politice, si nu mai este ceea ce ar trebuisa fie, ultimul garant al statului de drept si a respectarii Constitutiei.

 

Cel putin trei decizii pot duce la aceasta concluzie:

– verdictul pozitiv pe legea pensiilor adoptata prin frauda in parlament.

– verdictul pozitiv pe schimbarea unilaterala si fara precedent a regulamentului Camerei Deputatilor, care premiaza tradatorii si institutionalizeaza traseismul.

– si nu in ultul rand maciuca aplicata ieri legii 221/2009 care oferea victimelor persecutiei politice din perioada comunista despagubiri.

Aceasta stire de ieri reprezinta un scandal imens, un scandal care din pacate a fost maturat sub pres de catre media damboviteana avida de non-stiri, si inscenari mediatice.

 

Legea 221 era singura care putea produce, foarte tardiv, o oarecare dreptate pentru victimele comunsmului; ea a fost adoptata apropae in unanimitate de catre parlament in 2009. Modul in care legea fost ingropata este absolut perfid. Existau doua contestatii la Curte, una pe legea in sine, demarata de catre Ministerul de Finante in martie care dupa alegeri nu mai avea nici un chef sa despagubeasca pe cineva, oricat de indreptatit ar fi fost. A doua contestatie privea ordonanta de urgenta a guvernului Boc din iunie, care incerca sa plafoneze despagubirile. In octombrie Curtea a declarat ordonanta neconstitutionala. Acum, pe sest si contrazicand decizia din octombrie, a declarat legea in sine neconstitutionala, facand pe plac “anticomunistilor” din guvern. Mai multe detalii aici.

 

Marii condamnatori ai comunismului, Basescu, Tismaneanu, Neamtu, Stanomir, Liiceanu, Patapievici, Patrasconiu, Ungureanu, Preda, Cornea, Culcer, si compania nu s-au sinchisit sa scoata un cuvant. Nici in iunie dupa emiterea ordonantei, nici de atunci incoace, si nici acum in momentul in care victimele comunismului au mai murit odata.

 

Ramane o singura speranta: ca viitorul parlament, cu o noua majoritate, sa repare situatia si sa indeplineasca promisiunea rupta de catre falsii si ipocritii “anticomunisti”.

 

 

Cronica legilor si ordonantelor neconstitutionale marca Boc

Site-ul  spunesitu.ro a compilat in premiera intr-un singur document toate legile si ordonantele neconstitutionale si abuzive ale guvernului Boc. Citez:

“Din decembrie 2008, de când PD-L se află la guvernare, s-au înaintat un număr foarte mare de sesizări de neconstituţionalitate asupra actelor şi acţiunilor Guvernului. Cele mai multe sesizări au fost făcute de către parlamentarii opoziţiei. În mai puţin de doi ani, comportamentul legislativ al Guvernului a fost declarat ca fiind neconstituţional în 16 situaţii. Din aceste 16 situaţii, 14 au fost excepţii de neconstituţionalitate ale ordonanţelor şi legilor propuse de Guvern şi 2 situaţii de conflict juridic de natură constituţională. Făcând o medie, o dată la mai puţin de o lună jumătate, Guvernul a luat o decizie neconstituţională. Ba chiar, în unele cazuri, a persistat în greşeală, neţinând cont de deciziile anterioare ale Curţii, cum a fost angajarea răspunderii pentru proiectul de lege a educaţiei. Cele mai multe acte declarate ca fiind neconstituţionale ţin de încercările Guvernului de a lua măsuri anticriză. De fapt, chiar prima mare măsură de austeritate a fost declarată neconstituţională, interzicerea cumulării pensiei cu salariul de la stat.

Iată lista cu actele şi acţiunile neconstituţionale ale Guvernului

1. În 15 ianuarie 2009, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile OUG 230/2008, prin care a fost interzisă cumularea pensiei cu salariul de la stat este neconstituţională, admiţând astfel sesizarea Avocatului Poporului, care susţinea că acest act normativ încalcă drepturi fundamentale stabilite prin Constituţie, între care dreptul la muncă, dreptul la pensie şi ar putea desfiinţa un drept câştigat.

2. În 6 mai 2009, Curtea Constituţională a stabilit că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici este neconstituţională. Legea, iniţiată de parlamentari PDL şi PSD repolitiza funcţia publică.

3. În 30 iunie 2009, Curtea Constituţională a decis că este neconstituţională OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

4. În 7 iulie 2009, Curtea Constituţională a decis că este neconstituţională OUG 224/2008 prin care preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a devenit vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT).

5. În 9 iulie 2009 În 9 iulie 2009, Curtea Constituţională a decis că Legea de aprobare a OUG 3/2009 prin care premierul Emil Boc a desfiinţat DLAF, înfiinţând un nou Corp de control, bazat pe un angajament de loialitate, este neconstituţională. Între timp, Executivul a adoptat OUG 94/2009 – pentru a modifica, în urma deciziei instanţei constituţionale, prevederile Legii de aprobare OUG 3/2009 care stipula reorganizarea Departamentului guvernamental de Luptă Antifraudă (DLAF) şi a Departamentului de Control al Guvernului. Şi OUG 94 a fost declarată neconstituţională, în 17 noiembrie 2009.

6. În 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională (CCR) a constatat, cu majoritate de voturi, că este neconstituţională Legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, întrucât nu s-au respectat normele de adoptare a ei.

7. În 4 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a decis că Legea 329/2009 prin care se interzice cumulul pensiei cu salariul de la stat este constituţională, dar conditionat. Mai exact, prevederea nu se aplică în cazul persoanelor pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constitutie (preşedintele României, parlamentarii, membrii CSM, ai Curţii de Conturi şi cei ai Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului).

8. În 17 noiembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2009 pentru asigurarea continuităţii activităţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului

9. În 18 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea educaţiei, asumată de Guvern în data de 15 septembrie.

10. În 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională (CCR) a decis că prevederi din OUG 105/2009 cu privire la serviciile deconcentrate contravin Constituţiei, în condiţiile în care actul normativ a preluat integral conţinutul din vechea OUG 37/2009, declarată de asemenea neconstituţională, în 7 octombrie 2009.

11. În 14 aprilie 2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale mai multe prevederi ale Legii de modificare a Statutului funcţionarilor publici referitoare la categoriile de funcţionari publici cu funcţie de conducere, concursul de recrutare pentru funcţiile publice şi lista funcţiilor publice de conducere.

12. În 7 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis obiecţiile de neconstituţionalitate, formulate de un grup de 29 senatori şi un grup de 58 de deputaţi, în temeiul art. 146, lit.a, asupra dispoziţiilor Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

13. În 25 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis că reducerea pensiilor cu 15 % este neconstituţională. Obiecţiile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Legii privind unele măsuri necesare pentru restabilirea echilibrului bugetar, au fost înaintate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În susţinerea acestora, argumentul invocat a fost acela că legea are ca obiect de reglementare o serie de restrângeri ale exerciţiului unor drepturi fundamentale: dreptul la muncă, dreptul la pensie, dreptul la ajutor de şomaj, dreptul la măsuri de asistenţă socială.

14. În 19 iulie, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Sesizarea a fost adresată Curţii Constituţionale de către preşedintele României. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se enunţă parcursul procedurii legislative în urma căreia a fost adoptată legea criticată, procedură afectată de vicii de neconstituţionalitate.

Decizii de propunţare asupra conflictelor juridice de natură constituţională:

15. În 27 mai 2009 referitoare la sesizarea formulată de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local

16. În 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului.”

(via pesurse.ro)

Dezmembrarea statului de drept democratic

Fostul prim ministru Calin Popescu Tariceanu ne avertizeaza int-o postare recenta pe blogul sau ca presedintele Basescu pregateste o lovitura de stat.

Nu sunt de acord cu domnul Tariceanu: lovitura de stat nu se pregateste, ea a inceput demult si este in toi.

Orice atac la democratie este precedat de un atac mai intai verbal si propagandistic de lunga durata la adresa institutiilor fundamentale ale unei democratii: parlamentul, constitutia, justitia, sistemul partidelor democratice (acesta a fost si scopul “referendumurilor” pentru uninominal si pentru slabirea parlamentului) .  Urmeaza abuzuri constitutionale prin interpretarea rau intentionata a prevederilor constitutionale si legale.

Romania practic nu mai este o un stat democratic incepand cu octombrie 2009. Atunci au fost incalcate constitutia, si principiile fundamentale ale democratiilor occidentale (intre altele principiul majoritatii), cand presedintele in urma motiunii de cenzura a refuzat desemnarea candidatului la functia de prim ministru sustinut de o majoritate parlamentara de aproape doua treimi.

Dupa alegerile prezidentiale cu ajutorul tradatorilor “uninominali” din parlament a fost reinstalat ca prim ministru cel care fusese demis la motiunea de cenzura precedenta. S-a format un guvern sustinut de forte politice care reprezentau si reprezinta o minoritate a alegatorilor de la alegerile parlamentare, votul de atunci fiind deturnat.

 

Indiferent insa de modul cum a ajuns la o majoritate in parlament: un regim autoritar nu se multumeste cu o majoritate in parlament care teoretic ii este suficienta pentru a-si pune in practica programul legislativ.

Se urmareste discreditarea in sine si fara nicio remuscare a institutiei (prin diferite mijloace), cu toate ca este vorba de o autodiscreditare, avand in vedere ca responsabilitatea pentru ce nu merge bine in parlament revine majoritatii. Se inceaca si se reuseste modificarea regulamentelor democratice, intre altele pentru a premia parlamentarii tradatori, pentru a impune ordinea de zi fara a mai tine cont de opozitie.

La care se adauga scurtcircuitarea modului in care se adopta legile, prin fraudarea masiva  si nesanctionata a procedurii de vot si a numararii votului, prin abuzul de ordonante de urgenta neconstitutionale (care insa produc efecte), prin angajarea neconstitutionala a raspunderii, prin ignorarea deciziilor de neconstitutionalitate.

 

Iulia Huiu a analizat precis si corect cum se demonteaza Parlamentul. Lilick are mare dreptate cand trage paralele istorice in ce priveste modificarea regulamentului parlamentului: orice regim autoritar, daca incearca sa restoarne ordinea democratica trebuie sa ocupe mai intai parlamentul, iar in parlament trebuie sa modifice regulamentele pentru a da o macar o vaga impresie de legitimitate.

 

A propos de paralelele istorice: situatia actuala seamana tot mai mult cu perioada anilor treizeci, a domniei regelui Carol II, care a pus sfarsit democratiei interbelice. Anumite nume proprii sau titluri sunt diferite, metodele sunt aceleasi. Un citat din Enciclopedia Romaniei:

“Carol a desfăşurat o luptă energică împotriva adversarilor săi. În acest scop, camarila regală şi-a creat câte o reţea proprie de informatori care avea misiunea de a-i supraveghea, printre alţii, pe Maniu, Alexandru Averescu, Gheorghe Brătianu şi alţii. Directorul general al Poştei, Telegrafului şi Telefonului a creat un serviciu special de interceptare a convorbirilor telefonice, trimiţând periodic rapoarte informative Elenei Lupescu. Totodată, s-a acţionat pentru slăbirea prestigiului de care se bucura Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Ţărănesc. Carol a reuşit să-l atragă de partea sa pe Armand Călinescu care a constituit o grupare „centristă” în PNŢ. Aceasta se pronunţa pentru „respectarea prerogativelor regale” şi era împotriva politicii promovate de Iuliu Maniu”

 

Ce poate face opozitia? In primul rand rolul opozitiei si a liderilor opozitiei este sa cenzureze puterea si sa sanctioneze abuzurile ei, nu sa se atace reciproc spre deliciul puterii. In al doilea rind, in opinia mea, strategia boicotului Camerei Deputatilor ar putea fi modificata. Opozitia trebuie sa fie prezenta in Parlament cu tot efectivul pentru a-l apara din interior, a castiga voturi speculand absenta parlamentarilor majoritatii, a documenta la fata locului fraudele, si a informa opinia publica nationala si internationala despre abuzurile comise.