Alegeri prezidentiale in SUA, se poate vorbi de alegeri democratice?

Parerea mea este ca sistemul pentru alegerea presedintelui SUA nu este un sistem democratic, acest lucru este evident si usor de probat cu exemple. Nu vreau sa spun ca SUA nu sunt o democratie, din fericire exista acolo o cultura politica si institutii puternice care incearca sa compenseze deficitul sistematic constitutional. Totodata, sistemul electoral din SUA nu poate fi niciodata un model, pentru nicio democratie mai tanara sau mai batrana din Europa sau din lume.

Multa lume crede ca astazi cetatenii SUA vor decide cine va fi presedintele acestei mari si puternici republicii. Multa lume se inseala. Presedintele SUA nu este ales direct de catre cetatenii SUA,  ci indirect stat cu stat prin “electori”. Sistemul este uninominal majoritar intr-un tur, neschimbat de 230 de ani, predemocratic, nedemocratic, o pata imensa de rusine pentru orice democratie.

Electorii presedintelui sunt alesi uninominal majoritar stat cu stat (in 48 din cele 50 de state), candidatul prezidential care obtine majoritatea relativa a voturilor, castiga TOTI electorii acelui stat. Cu alte cuvinte, daca sa zicem in statul Ohio, candidatul A, Obama, obtine 49% din voturi, si candidatul B, sa zicem in acest caz Romney, obtine 48% din voturi, toti cei 18 “electori” trimisi de statul Ohio pentru a alege presedintele sunt sustinatori ai lui Obama, si toti ceilalti alegatori ai statului au votat deageaba. In aceeasi situatie se afla si alte 47 de state, cu exceptia a doua state mici (si e aceea irelevante in ecuatia totala), Maine si Nebraska.

1. Votul majoritatii alegatorilor este irelevant pentru rezultatul alegerilor, nici majoritatea simpla nici cea calificata nu este necesara pentru alegerea presedintelui. Nu conteaza nici optiunile la nivel national, nici sondajele la nivel national.

Chiar daca de multe ori presedintele ales a avut in spate macar o majoritate relativa a votutilor, adica mai multe voturi decat candidatul infrant, acest lucru este pur intamplator, nu o regula a sistemului electoral uninominal.  Sistemul permite sa fie ales presedinte un candidat cu mai putine voturi la nivel national decat candidatul infrant. Acest lucru s-a intamplat de cateva ori in istoria SUA, cel mai recent in anul 2000, cand (NB indiferent de presupusele fraude din Florida, care au afectat doar rezultatul de acolo in sisemul uninominal) George Bush Jr. a fost votat la nivelul SUA de 50.456.002 de alegatori (47,9%), iar Al Gore de 50.999.897 (48,4%), ales fiind candidatul care in orice demcratie ar fi clasat pe locul doi GWB, dar care a castigat 271 de electori fata de cei 266 alesi de candidatul cu cele mai mutle voturi.

In trei alte ocazii a fost ales presedinte candidatul care a intrunit mai putine votrui la nivel national decat candidatul “infrant”. In 1876 candidatul democrat Tilden a castigat majoritatea absoluta, 51% din voturi la nivel national, deci nu doar cea relativa, sub 50% din voturi. Contracandidatul sau republican Hayes a avut doar 47,9% din voturi insa a castgat alegerile in colegiul electoral cu 185 de electori alesi fata de cei 184 de electori democrati.
Sistemul american nu indeplineste prin urmare condita fundamentala democratica de respectare a principiului majoritatii, “majoritatea casiga”.

2. Un singur tur de scrutin, majoritatea absoluta, descurajarea altor candidaturi si a unei dezbateri politice sanatoase.

In lipsa unui al doilea tur de scrutin, si cu toate distorsiunile alegerii indirecte uninominal majoritare practic doar doi oameni au din start sanse sa fie alesi. Cum unul dintre ei este in cele mai multe cazuri presedintele in functie este vorba de o singura alternativa. Niciun alt candidat, oricat de mutle voturi ar intruni nu are nicio sansa sa fie ales sau sa influenteze direct sau indirect rezultatul alegerilor.

In 1992 candidatul independent Ross Perot a obtinut numai putin decat 19% din voturi, presedintele in functie George Bush Sen. 37,5%, democratul Bill Clinton 43%. Perot, cu o cincime de votrui in spate, nu a reusit sa aleaga nici macar un singur “elector” din cei 538. 20% din voturi =0%. Bill Clinton a castigat alegerile cu 370 de electori alesi (69% dintre cei 538), cu toate ca 60% dintre alegatori au votat alt candidat!!

Faptul ca practic doar doi candidati cel mult au sanse sa fie alesi, incalca pentru mine dreputl de a fi ales si votul egal in lipsa unui al doilea tur de scrutin.

3. State sigure si “swing states”.

Un efect nefast al votului uninominal cunoscut si din Marea Britanie este impartirea tarii in colegii sigure si colegii ” de lupta”. In SUA practic in marea majoritate a statelor (cu 70 pana la 80% din totalul alegatorilor) este stiut inca cu luni si ani inainte de alegeri care candidat va castiga majoritatea relativa a voturilor si toti electorii statului. In Claifornia spre exemplu  candidatii democrati au castigat mereu in ultimii 30 de ani,  in Alaska sau Texas mereu cei republicani. astfel in aceste state nici nu mai are loc o campanie electorala. ea se concenreza pe cateva putine state-colegii, unde lupta este mai pe muchie de cutit si unde cateva mii de alegatori decid soarta unor alegeri in care voteaza sute de miloane deageaba.
Foarte clar spus: intre  40 si 60% din totalul alegatorilor voteaza deageaba in acest sistem uninominal intrucat votul lor nu are nicio greutate in a stabili rezultatul final si corect! Orice vot al unui republican in California nu conteaza, 100% dintre electorii californieni vor fi democrati. orice vot al unui democrat in Texas nu conteaza, 100% dintre electorii texani fiind republicani.
Astfel se produce un enorm prejudiciu  in ce priveste participarea la vot, respectul fata de alegatori, votul egal fiind pus in paranteze.

4. Finantarea campaniilor electorale

De multe decenii incoace sistemul american de finantare a campaniilor electorale a fost criticat dur chiar in SUA. Acum zece ani cativa senatori americani din ambele partide, intre ei senatorul republican mcCain si senatorul democrat Feingold, au incercat sa propuna o legislatie care sa reformeze sistemul corupt si dezbordand al finantarii campaniilor electorale. Fara succes. La ultimele alegeri nivelul banilor directi, indirecti, transparenti si mai netransparenti folositi in campania electorala s-a duplat sau triplicat fata de nivelul deja ingrijorator de acum 8 sau 12 ani.
In ce priveste finantarea partidelor, candidatilor si a campaniilor electorale se paote spune ca in SUA se practica la scara tot mai inalta cel mai intransparent si corupt sistem posibil, care nu poate servi ca model nicunei alte tari.

5. Siguranta votului

In multe state din SUA votul nu se mai exercita prin marcarea fizica a unui buletin de vot, ci prin tastarea unei optiuni de vot intr-un calculator. Votul pe o masina electronica de vot, si numararea voturilor de catre aceasta, este din start susceptibil de frauda. Software-ul care numara votul poate fi manipulat extrem de usor, fara urme vizibile, nu exista nici o proba fizica a votului si posibilitatea de a renumara voturile. In Germania partidul CDU a facut incercari plapande de a propune introducerea unor masini de vot. Curtea Constitutionala din Germania le-a respins definitiv din start. Votul prin ecranul onor calculatoare, detinute de firme care au legaturi cu anumite partide politice nu poate fi un vot corect, democratic, verificabil si renumarabil.

Ar fi de dorit ca de data aceasta la alegerile din SUA candiatul cu cele mai multe voturi sa fie ales presedinte, insa si mai mult ar fi de dorit nu doar pentru SUA, ci si pentru cei care o admira, ca sistemul ei politic sa fie cat de curan modificat si democratizat, astfel incat sa devina unul modern, rational, crect si demn de urmat.

Era sa uit ca nu au loc doar alegeri prezidentiale, ci si parlamentare pentru Congres. Se alege toata Camera Reprezentantilor si o treime dintre senatori. Si aceste alegeri se desfasoara in sistemul nedemocratic si corupt uninominal majoritar, in colegii decupate cu dedicatie ca cel de mai jos. Mai multe detalii: aici.

Tags: , , , , , , , , , , ,

10 Responses to “Alegeri prezidentiale in SUA, se poate vorbi de alegeri democratice?”

  1. adrian Says:

    Lucrurile astea ar trebui sa i le spunem lui Gitenstein, sa inteleaga ingrijorarea noastra pentru scaderea aceasta de democratie intr-un stat care ne e aliat.🙂
    Cand eram mic credeam si eu in povestile cu democratia americana. E limpede ca nu e cazul si, din pacate, modelul “democratic” este incet-incet impins catre colonii, adica spre noi. Un tur, bipolarism, excluderea independentilor autentici samd …

    • transildania Says:

      Da, i-ar trebui explicate🙂 Per ansamblu, in mare de tot nu as merge atat de departe sa sustin ca SUA nu este o democratie, pentru ca asa cum ziceam exista un sistem de balante, de forte pozitive, federalismul, atributii exclusive ale statelor, unde cetatenii de acolo pot decide si prin referendum ce vor si ce nu, exista o justitie puternica, exista ONG-uri, miscari civice, etc. toate lucruri care lipsesc in Romania
      Insa da, sistemul electoral este nedemocratic, si nu pote servi ca model pentru nicio tara europeana cu atat mai putin pentru o democratie tanara.

  2. Rational Idealist Says:

    Cred ca am mai zis si cu alta ocazie, mi se pare ca esti oarecum nedrept judecand sistemul electoral american dupa criterii care nu-i sunt intrutotul aplicabile. Cred ca e mai apropiat de realitate sa intelegem alegerile prezidentiale nu ca pe un singur scrutin national, ci ca pe 50 de alegeri separate, in fiecare stat, al caror rezultat este apoi ponderat la nivel federal dupa o formula care tine de populatia fiecarui stat. Iar asta tine de rolul statelor in Federatie.
    Fiecare stat are alocat un numar de locuri in colegiul electoral in functie de populatie. Este apoi treaba fiecarui stat cum decide sa-i aleaga / desemneze. Formula ‘winner takes all’ asigura o importanta mai mare a ‘vocii’ statului respectiv la nivel federal (fata de o situatie in care reprezentantii in colegiul electoral ar fi desemnati proportional) – dar nu e obligatoriu sa fie asa. State mici ca Iowa sau New Hampshire n-ar putea conta mai deloc intr-un aranjament proportional. Este insa putin pe langa subiect sa criticam sistemul pentru ca nu asigura egalitatea unui vot al unui republican din California cu cel al unui democrat dintr-un battleground state – pentru ca nici nu-si propune asa ceva. Este greu sa impaci ‘capra’ egalitatii alegatorilor individuali din state diferite cu ‘varza’ federalismului.
    De fapt, tocmai datorita acestei situatii, metrica ‘votului popular’ la nivel federal nu prea are semnificatie – evident ca democratii din Texas se vor mobiliza mai putin decat republicanii din Florida, deci a compara scorurile nu este foarte relevant.

    Acestea fiind spuse, probleme sunt destule, de exemplu ce se intampla zilele astea in Florida (din nou…) prin impiedicarea unui mare numar de oameni de a-si exercita dreptul de vot.

    Nu zic ca nu se pot face imbunatatiri, dar nu pe baza ideii ca sistemul proportional ar fi idealul de democratie in SUA.

    In orice caz, pentru astazi toate sursele credibile (care nu includ lumea imaginara creata de FoxNews si blogosfera tea-party) indica o victorie destul de clara si fara prea mari emotii pentru Obama – atat la votul popular, cat si la colegiul electoral. Rezultatul nu este chiar atat de ‘pe muchie de cutit’ cum si-ar dori republicanii – vezi de ex. cota pariurilor pe intrade sau modelele statistice mai serioase (Nate Silver calculeaza 92% sanse de victorie pentru Obama).

    • transildania Says:

      Inainte de toate: comentariile tale, nu stiu de ce, wordpress-ul le-a bagat in spam-folder. Cum acolo ma uit foarte rar, din aceasta cauza au reaparut mai tarziu.
      Cunosc si stie-ul lui Nate Silver pe care-l citesc inaitne sa devina blog al NYT, dar si probabiltiatile pe care el corect le-a calculat, si faptul ca Obama a castigat “votul popular”, si tot ce zici tu, nu ma impiedica sa afirm in continuare ce am zis mai sus.
      Pur si simplu sistemul este nedemocratic, si eu chiar mi-as fi dorit sa castige Romney votul popular si Obama presedentia, ca sa-si dea seama mai multi republicani si sustinatori ai lor plus observatori neamericani cat de falit si anacronic este sistemul.

      Era clar din start ca sansele lui Romney sunt foarte mici, si spun asta indiferent de simpatiile mele fata de temele lui, sau de prestatia lui in intreaga campanie electorala. Oricine, si oricat de lipsit de greseli, in locul lui Romneay, trebuia sa castige fata de alegerile Obama McCain, sase sapte state de la Obama, si anume cam toate. Trebuia sa castige si Indiana, si Florida, si Ohio, West Virginia si Colorado si Nevada, si daca se putea chiar si Maryland sau New Jersey. Deodata? Imposibil! Voturile din toate celelalte state nu contau practic.

  3. Rational Idealist Says:

    Cred ca am mai zis si cu alta ocazie, mi se pare ca esti oarecum nedrept judecand sistemul electoral american dupa criterii care nu-i sunt intrutotul aplicabile. Cred ca e mai apropiat de realitate sa intelegem alegerile prezidentiale nu ca pe un singur scrutin national, ci ca pe 50 de alegeri separate, in fiecare stat, al caror rezultat este apoi ponderat la nivel federal dupa o formula care tine de populatia fiecarui stat. Iar asta tine de rolul statelor in Federatie.
    Fiecare stat are alocat un numar de locuri in colegiul electoral in functie de populatie. Este apoi treaba fiecarui stat cum decide sa-i aleaga / desemneze. Formula ‘winner takes all’ asigura o importanta mai mare a ‘vocii’ statului respectiv la nivel federal (fata de o situatie in care reprezentantii in colegiul electoral ar fi desemnati proportional) – dar nu e obligatoriu sa fie asa. State mici ca Iowa sau New Hampshire n-ar putea conta mai deloc intr-un aranjament proportional. Este insa putin pe langa subiect sa criticam sistemul pentru ca nu asigura egalitatea unui vot al unui republican din California cu cel al unui democrat dintr-un battleground state – pentru ca nici nu-si propune asa ceva. Este greu sa impaci ‘capra’ egalitatii alegatorilor individuali din state diferite cu ‘varza’ federalismului.

  4. Rational Idealist Says:

    De fapt, tocmai datorita acestei situatii, metrica ‘votului popular’ la nivel federal nu prea are semnificatie – evident ca democratii din Texas se vor mobiliza mai putin decat republicanii din Florida, deci a compara scorurile nu este foarte relevant.

    Acestea fiind spuse, probleme sunt destule, de exemplu ce se intampla zilele astea in Florida (din nou…) prin impiedicarea unui mare numar de oameni de a-si exercita dreptul de vot.

    Nu zic ca nu se pot face imbunatatiri, dar nu pe baza ideii ca sistemul proportional ar fi idealul de democratie in SUA.

    In orice caz, pentru astazi toate sursele credibile (care nu includ lumea imaginara creata de FoxNews si blogosfera tea-party) indica o victorie destul de clara si fara prea mari emotii pentru Obama – atat la votul popular, cat si la colegiul electoral. Rezultatul nu este chiar atat de ‘pe muchie de cutit’ cum si-ar dori republicanii – vezi de ex. cota pariurilor pe intrade sau modelele statistice mai serioase (Nate Silver calculeaza 92% sanse de victorie pentru Obama).

  5. Valentin Berceanu Says:

    Pierdeti din vedere un lucru atunci cind combateti colegiul de electori. Presedintele americii este presedintele unei federatii de state, nu presedintele unei republici de 51 de judete ceva mai mari ca atare este perfect normal ca el sa fie ales de STATE si nu de catre oameni. La nivelul fiecarui stat se duce o astfel de alegere si statul isi manifesta optiunea pentru candidatul cistigator. Statele astea sunt si ele destul de independente unele fata de altele. Exista o juridicitate separata la nivel statal fata de cea la nivel federal, iar statele in sine sunt destul de autonome avind propriile mecanisme de guvernare. Cu siguranta nu poate fi comparata problema cu votul uninominal, pentru ca acolo traim sub aceeasi legislatura si nu exista un nivel mai jos asa cum exista in federatia SUA.
    In rest, sunt de acord cu punctele aduse in discutie si, personal, cred ca Obama este cel mai rau lucru care li se putea intimpla americanilor dupa Bush, si daca acum continua cu el vor mai fi inca patru ani de orbecaiala.

    • transildania Says:

      Imi este cunoscut faptul ca este presedintele unei federatii de state, dar asta nu cred ca schimba cu nimic argumentul.
      1. Fireste ca daca tinem cont de autonomia statelor, este “problema statelor” modul in care-si desemneaza electorii. Insa avand in vedere ca 48 dintre cele 50 si toate cele importante isi aleg electorii ca si cum in statul respectiv ar exista o unanimitate pentru unul dintre candidati, si in conditiile ca de la stat la stat sunt 5, 10 sau 25 sau 30 de electori, deci nu exista NICIUN MOTIV ca toti sa fie din acelasi partid, nimic din aceste lucruri nu poate sa scuze sau sa explice un sistem predemocratic, si nereformat. Si este un sitem uninominal, asa cum acest sistem este folosit si in alegerea membrilor congreului, sau in state pentru alegerea guvernatoruluis sau a parlementarilor statali.
      2. Adaug ca si Germania este uns tat federal si presedintele Federal “al statelor” se alege tot indirect ca in SUA, insa spre deosebire de SUA electorii sunt alesi corect, proportional in functie de optiunile politice ale alegatorilor (jumatate dintre ei fiind parlamentarii din Bundestag, cealalta jumatate fiind electori desemnati de parlamentele statelor in proportia pe care fiecare partid a obtinut-o la vot. Deci nu exista nico contradictie intre un presedinte federal si alegerea sa corecta. ea poate fi si directa ca in Austria.

  6. latinist Says:

    Oricum e o mizerie sistemul republican in sinea lui, mai ales cel prezidential, cu alegeri pt presedinte. Creeaza in mod populist oamenilor iluzia ca oricine, prin forte proprii si calitati, poate ajunge acolo sus, insa in realitate jocurile sunt facute de partide, un om simplu, onest, prin forte proprii nu are nicio sansa.
    Iluzia unei egalitati de sanse…
    Asta nemaipunand la socoteala lipsa totala de impartialitate, ipocrizia “omului de stat” care ar trebui sa reprezinte toti cetatenii, insa el in realitate nu se poate debarasa de haina de sef de partid, prin urmare partizan, nu echidistant.
    Cu toate ca americanii au decis ca n-au nevoie de cineva care sa-i reprezinte, doar de cineva care sa-i conduca, un presedinte-prim-ministru, 2 in 1, cu prerogative extinse.
    Oricum, un sistem pe care personal il detest.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: