Din capitolul “Manipulari cu sondaje falsificate”

Saptamana trecuta evz si B1 publicau un sondaj IMAS, prezentand pe larg si comentariile si analizele realizatorului sau, sociologul Teodorescu. Aflam ca un partid inca neinscris, Partidul Poporului sau mai bine zis Partidul lui Dan Diaconescu, se afla la 17% din intentiile de vot si ca acest partid ar fi un “partid punga” pentru fostii alegatori ai PDL. O punga in care s-ar strange toti fostii alegatori, o punga din care acestia in orice moment electoral acesti alegatori s-ar intoarce de unde am plecat.

Era clar din start ca este vorba de o manipulare, atat in ce priveste sistemul “punga” cat si in ce priveste scorul umflat al PP-ului. In mod evident alegatorii nemultumiti ai unui partid nu migreaza toti catre un sngur partid (cu atat mai putin PP-ul), ei se imprastie catre mai multe partide si catre tabara nehotaratilor sau a celor care nu mai merg la vot.

Astazi am aflat via Gabriel Savulescu de un alt sondaj. Sa comparam mai intai cifrele:

-IMAS: PSD 30,3%, PNL 23,9%, PDL 13,8%, UDMR ?%, PRM 5,1%, PP 17,3%, UNPR ?%, PNG 1,5%

-IPP: PSD 40%, PNL 25%, PDL 15%, UDMR 6,5%, PRM 5%, PP 2,5%, UNPR 3%

Diferentele sunt evidente.

Nu stiam cine este acest “sociolog” Teodorescu, nu stiu nici acum insa am gasit pe un blog cateva analize electorale elcovente ale sale, de data asta dinaintea alegerilor prezidentiale:

“Alin Teodorescu : “Categoric, Sorin Oprescu are sanse sa intre in turul doi cu Traian Basescu.
Sociologul mai sustine ca primarul general al Capitalei ar lua cam jumatate din electoratul PSD, 30% din cel al PDL, 5-6% de la PNL.”
Rezultate alegeri prezidentiale : Sorin Oprescu a obtinut 3,14%”

Sursa: blogul Valentinei Cojocaru.

M-am lamurit si in legatura cu IMAS-ul 🙂

Cat aur facem cadou? Cel putin 30 de miliarde de €

Cel mai prestigios cotidian din Canada, The Globe and Mail, publica un extrem de amplu si bine documentat articol despre zacamintele de aur din Muntii Metaliferi si intentiile de exploatare manifestate de catre firmele canadiene.

Materialul a fost documentat probabil timp de mai mutle saptamani sau luni, are o lungime impresionanta si contine date inedite.

Unul dintre aspectele care mi-a atras atentia este publicarea unor cifre concrete in legatura cu valoarea zacamintelor de aur. Corectitudinea datelor nu poate fi pusa la indoiala, avand in vedere ca printre sursele prestigioasei publicatii sunt chiar firmele canadiene care vor sa exploateze zacamintele.

Pana acum singurele cifre cunoscute priveau doar zacamantul de la Rosia Montana, care este estimat la 8 milioane de uncii (pret de piata circa 10 miliarde de Euro) la care se adauga insa si cantitati mari de argint si alte metale pretioase. Reamintesc ca rezultatul expertizelor geologice de pana acum au fost tinute secret!

“Gabriel has determined that its properties at Rosia Montana contain 10.1 million ounces of reserves—the amount it knows it can extract. It believes another 4.6 million ounces are in the ground (along with 47.6 million ounces of silver, which the company also aims to mine)”

La Rosia ar fi deci mult mai mult de scos decat cele 8 milioane de uncii, intre 10 si si 14,7 milioane. La care se adauga aproape 50 de milioane de uncii de argint. Valoare totala: intre 10,5 si 15,5 miliarde de euro!!

Datele publicate de Globe and Mail nu se refera doar la zacamantul de la Rosia Montana ci la intreg zacamantul din Muntii Metaliferi, unde pe langa Gold Corporation alte doua firme canadiene, Carpathian Gold si European Goldfields.

“Geologists figure that the central Transylvanian area known to the new cohort of miners as the Golden Quadrilateral contains 30 million to 40 million ounces of gold—and additional drilling could find more.”

Este vorba de cel putin 30 de milioane de uncii de aur, cel mai probabil insa peste 40 de milioane.  Pentru a exemplifica aceasta cantitate enorma autorul gaseste si cateva comparatii:

– Se estimeaza ca in decursul ultimilor 2000 de ani dacii, romanii, maghiarii, transilvanenii, austriecii, romanii au exploatat in Muntii Metaliferi 55 de milioane de uncii de aur. Tot ce a mai ramas acum, ca. 45% din zacamantul initial, s-ar putea scoate de catre cele trei firme canadiene in 1% din timpul in care au fost scoase primele 55%. Desigur in urma ar ramane un Schweitzer Käse plin de otravuri.

– 30 de milioane de uncii (varianta pesimista) inseamna de peste 20 de ori productia anuala a celei mai mari mine din lume operata de concernul Barrick Gold, mina Nevada Goldstrike.

Cat valoreaza aceste zacaminte? La actualul pret de piata al aurului, intre 30 de miliarde si 40 de miliarde de Euro. Insa atentie: In articol se vorbeste doar de aur, in munti se afla si argint si alte metale!! Deci la suma aceasta s-ar putea adauga alte 10 miliarde de Euro. Per total se poate estima o cifra de minim 33 de miliarde de Euro si maxim 50 de miliarde!!

Cel mai mare zacamant din Europa, si ultimul de metale pretioase de pe teritoriul Romaniei, facut cadou unor firme, pe un bacsis, un mezelic de 3-4 miliarde de Euro cat ar incasa Romania (in 20 de ani asta inseamna 200 de milioane pe an) la o redeventa de 4%.

Despre alte aspecte interesante ale acestui articol puteti afla mai multe la Mihai Gotiu.

Pe urmele Greciei

Cum a intrat Grecia in zona Euro si cum s-a ajunj la criza datoriilor grecesti care era sa contagieze toata zona Euro anul acesta?

Simplu, la inceputul anilor 2000 Grecia (dar si alte state precum Italia) pur si simplu nu indeplineau conditiile de aderare in ce priveste soliditatea bugetelor si nivelul datoriilor. Ce au facut? Au machiat cifrele, scazand din nivelul datoriei anumite sume, sub diferite pretexte, astfel incat nivelul trucat al datoriilor sa indeplineasca pe hartie criteriile de aderare. Acest lucru era stiut, de catre Comisia Europeana, de catre guvernele celorlalte state, de catre toata lumea. Decizia de a admitere a Greciei a fost una politica, Grecia a intrat in zona Euro pentru ca s-a vrut acest lucru, in pofida faptului ca nu indelinea criteriile. Statele care au acceptat acest lucru atunci sunt deci la fel de vinovate pentru evenimentele recente, chiar daca anul acesta vina a fost pasata unilateral Greciei.

 

In momentul de fata in Uniunea Europeana tema principala a intalnirilor la varf este adoptarea de noi masuri care sa previna o situatie similara cu cea a Greciei. Care este unul dintre demersurile Romaniei in exact acest moment: cere Uniunii Europene sa-i permita sa scada din cifra oficiala a deficitului public anumite sume!! Exact trucul “ingenios” aplicat de Grecia…

 

Un alt aspect interesant: campioana luptei impotriva deficitelor, si a gospodaririi rezonabile a bugetelor este Germania si Angela Merkel. Ea a si propus sanctiunile cele mai drastice. Un lucru putin stiut: in anul 2010 guvernul german, cu ministrul de finante din partidul Angelei Merkel, a si-a cladit bugetul pe un imprumut record: peste 80 de miliarde de Euro. Niciodata Germania nu a facut atat de mutle datorii intr-un singur an, mai mult decat dublul datoriilor din 2009, mai mult decat toate datoriile din ultimii patru ani luate impreuna.

Un nou abuz

Miercuri seara am citit o stire care suna cam asa – citez din memorie : guvernul s-a intrunit in sedinta si a decis angajarea raspunderii pe legea educatiei, guvernul va analiza cele peste o suta de amendamente depuse, etc.

 

Separarea puterilor in stat? Parlamentul singurul organ legiuitor al tarii? O decizie a Curtii Constitutionale de acum un an care stipula ca angajarea raspunderii pe legea educatiei este neconstitutionala?

Nu conteaza. Guvernul este noul parlament, el hotaraste care amendamente trec, care nu, si eventual mai adauga cateva prevederi pe care nu le stia pana acum nimeni. Fara dezbatere parlamentara, fara dezbatere publica. Pe urma totul trece fara nici un vot in parlament, prin angajarea raspunderii.

Va iesi o lege buna? Sunt sigur ca nu, si asta doar din cauza procedurii. Stim ca si pe fond legea are mari probleme cum ar fi desfiintarea autonomiei universitare, si politizarea conducerilor scolilor. Drept consecinta va urma probabil o noua motiune.

 

De “bun augur” pentru aceasta lege e si cum s-a votat procedura de angajare a raspunderii in parlament, din nou in lipsa cvorumului necesar de 236 de parlamentari (doar 150 au fost prezenti).

 

P.S. O analiza interesanta pe tema motiunii am citit la Vasile Dancu: “Ce NU este motiunea de cenzura”.

P.P.S. Pe tema “nu sunt bani”/”unde sunt banii” va rog sa citit la Diana Tusa.

Dupa motiune = inainte de (urmatoarea) motiune

Cateva ganduri dezordonate despre motiune:

– E foarte bine asa cum s-a intamplat, apele sunt despartite, cele mai limpezi de cele mai norioase. Opozitia stie ca ii lipsesc cel putin 20 de voturi. Pentru putea pune la cale ceva solid, temeinic acele 20 de voturi trebuie sa fie foarte sigure pe termen lung, nu a unora care voteaza azi intr-un fel si maine altfel.

– Nu stiu cand va fi urmatoarea motiune, probabil in primavara. Pentru a ca o noua motiune sa treaca exista doua variante teoretice si o conditie necesara. Conditia: presiunea publica si civica pentru o schimbare trebuie sa fie mult mai mare. Variantele: 1. ca acele voturi sa vina de la actuali parlamentari PDL sau UNPR. Avand in vedere disciplina de partid si de stat mi se pare, nu 100% exclus, dar foarte improbabil. 2. pe cale de consecinta doar o schimbare de directie a UDMR-ului ar putea aduce aceasta schimbare. UDMR-ul insa pe langa faptul ca e destul de compromis, nu cred ca va schimba macazul. Chiar acum am citit un interviu cu un fruntas al UDMR-ului. Reiese foarte clar ca ei vor continua in coalitie, chiar daca din cand in cand ameninta cu iesirea. Daca ameninta este pentru a impune anumite deziderate, legi. Dupa modelul legii invatamantului (in paranteza: partea care ii intereseaza pe ei probabil ar fi putut fi votata si de alta coalitie, nu conteaza, asta confirma faptul ca vor ramane in coalitia guvernamentala).  Interviul mai arata un lucru interesant, si anume ca urmatorul proiect pe care UDMR-ul il va impune va fi  descentralizarea arbitrara pe criterii etnice (nu istorice).

– Pana la o eventuala noua motiune coalitia poate guverna linistita. Este vorba de coalitia PDL – FMI – BNR – UDMR – UNPR – minoritati. Linistita pe termen scurt, deoarece masurile (politici sau strategii nu se pot numi) pe care le-au adoptat si le vor urma vor provoca ravagii. Nimic in comparatie cu ultimul an si ceva, ceea ce va avea loc in 2011 si 2012, cel putin. Este si va ramane un experiment la scara larga. Nu stiu daca “experiment” este cuvantul potrivit, pentru ca el presupune ca nu s-ar mai fi intamplat altundeva. Nu va fi insa o experienta inedita, nici placuta.

– Pentru cei care cred ca au castigat ieri a fost o victorie à la Pyrrhus: “inca o asemenea victorie  si suntem pierduti”.

– Reamrcabil faptul ca accesul legal si regulamentar al publicului invitat la sedintele publice a fost incalcat in mod fraudulos, prin respingerea unor invitati, controale abuzive, furtul unor bunuri, abuz fizic, si incercara unor persoane neindreptatite de a bloca fizic accesul la spatiile rezervate invitatilor. In Parlamentul Romaniei.

– Interesant mi se pare si spin-ul mediatic aplicat din partea unor sectoare ziaristice evenimentului.  “Toti sunt lafel, toate partidele au esuat, nimic nu mai are sens, nu va mai asteptati la nimic, de 70 de ani se repeta istoria si nimic nu se va schimba” e refrenul fatalist, generalizant dar intresat. Ma astept in viitor la reiterarea campaniilor pentru absenteism si dezimplicare in ce priveste chestiunile civice de interes comun si politice. Ramane de vazut daca vor avea din nou succes.

Se destrama armata de carton a generalului imobiliar

Errare humanum est, perseverare diabolicum. Foarte bine fac cei care se lasa calauzuiti de acest motto, este mult mai bine sa recunosti ca ai gresit si sa-ti schimbi comportamentul decat a persevera in greseala de dragul de a-ti pastra -chipurile- fata. Se pare ca dintre ei fac parte tot mai pseudo-independenti, tradatori care si-au dat seama ca au gresit, si-au dat seama ca tara nu are nici un viitor cu aceasta guvernare. Pe cale de consecinta dezerteaza din armata generalului uneperist Oprea si vor mota motiunea. Unul dintre ei este senatorul Liviu Campanu.

Blogul “pe surse” relateaza ca: “Surse de la vârful UNPR mi-au spus că într-o şedinţă a BPN al UNPR ar fi declarat: “Plec… Rămân independent pentru că nu vreau ca mai târziu copiii mei să afle despre mine că sunt un trădător şi că susţin un guvern anti-naţional.””

Nu stiu cum stau sansele ca aceasta motiune sa fie votata de o majoritate. Un lucru este cert: responsabilitatea se afla in mainile si in constiinta fiecarui parlamentar in parte.

Deciziile partidelor si grupurilor parlamentare din coalitia guvernamentala de a se abtine de la vot nu are nici o relevanta. Mandatul imperativ este nul si neconstitutional. Niciun parlamentar nu poate fi impiedicat sa voteze. Cine nu voteaza o face pentru ca nu vrea. Oricine vrea sa voteze poate sa o faca. In constiinta multor parlamentari in momentul de fata se da o lupta.

Rezultatul il vom afla in cateva ore…

Romania si fondul

Recomand un articol cu tiltul “Mai este Romania o tara suverana?” aparut pe cotidianul.ro. Acest articol devoaleaza toate implicatiile imprumutului FMI, felul in care fondul dicteaza masurile guvernamentale, costurile acestui imprumut, si modul inca care banii sunt imprumutati via BNR bancilor pentru a fi reimprumutati la o dobanda mult mai mare statului.

Citez un fragment, articolul complet il gasiti aici.

 

“– Raportul de ţară al României, elaborat de FMI la 30 septembrie 2010, clarifică obligaţiile faţă de Fond, inclusiv situaţia financiară a României

– Scăderea cu 25% a salariilor bugetarilor se va permanentiza

– Guvernul a minţit în privinţa “stimulentelor” – Scrisoarea de Intenţie către Fond prevede, în mod expres, eliminarea lor

– Dobânzile plătite de Guvern, numai anul acesta, sunt mai mari cu 350 de milioane de euro decât suma economisită din reducerile salariale ale bugetarilor

– În 2010, fiecare român plăteşte aproape 5 milioane de lei vechi pentru a achita numai dobânzile, care depăşesc 9,2 miliarde lei, ale împrumuturilor de stat

– 20% din banii băncilor private sunt împrumutaţi către Guvern

– Medicamentele nu vor mai fi compensate

– 150 de întreprinderi publice, inclusiv cele strategice, vor fi privatizate”