Ma duc la vot cu multe ganduri, si sper sa vina cat mai multi

Ma gandesc la bunicii mei care nu mai sunt, care “au iesit din sistem” pentru a folosi termenul fascitoiid, orwellian folosit de Boc si Basescu in ultimii ani, care din incompetenta si din rea vointa au considerat orice pensionar o povara pentru intentiile lor de a imparti bugetul.

Ma gandesc la bugetari, la profesori, functionari publici, dar mai ales la cea mai nobila meserie la medicii si personalul medical din Romania carora peste noapte le-a fost taiat un sfert din salariul oricum insultator de mic.

 

Ma gandesc la deciziile fiscale si economice dezastruoase, care au bagat Romania in cea mai grava criza economica si sociala. Ma gandesc la autostrazile si infrastructura care nu a fost construita. Ma gandesc la incercarea de a centraliza si mai mult Romania, la sugurmarea autonomiei locale prin alocarea de bani de la centru pe criterii politice, la distrugerea patrimoniului.

 

Ma gandesc la jaful de miliarde de la Hidroelectrica, despre care voi mai scrie foarte curand, la proasta gestionare a banilor publici pentru infrastructura, la tunurile incercate si nereusite de a da pe gratis aurul cuprul si celelalte metale din Muntii Apuseni.

 

Ma gandesc mai ales si la lovitura de stat din octombrie 2009, cand un prim ministru dorit, votat si ales de peste 60% dintre parlamentari, Klaus Johannis, nu a fost desemnat de presedintele care a incalcat Constitutia si a reusit partial sa transforme romania intr-un sistem autoritar prezidential dupa modelul rusesc sau african. Ma gandesc la incalecarea parlamentului si guvernului, la ordonante, asumari de rapsundere, la masluirea voturilor in parlament, la zeci si sute de alte abuzuri intre altele taierea despagubirilor pentru victimele comunismului, refuzul de a restitui proprietatile nationalizate de comunisti, etc.

 

Si tot gandidu-ma asa, ma duc la vot si sper sa participe cat mai multi.

Waterloo-ul Angelei Merkel, tratatul fiscal si Romania

Angela Merkel a suferit un dublu Waterloo ieri.

 

In primul rand pentru a primi aceptul opozitiei pentru votarea tratatului fiscal (este nevoie de o majoritate d edoua treimi in ambele camere) a fost nevoita sa accepte toate conditiile opozitiei: taxa pe tranzactii la bursa, program de investitii si crestere econominca de sute de miliarde de euro. Cu alte cuvinte: politica Merkozy-FMI de “salvare” prin austeritate si bani din tiparnita pentru banci (implementata de Basescu-BNR-FMI in Romania) a fost inmormantata definitv si in Germania.
In al doilea rand, ieri dupamasa presedintele (conservator!) al Germaniei, a anuntat ca nu va semna (promulga) legea de ratificare a tratatului fiscal (imediat) dupa votul favorabil care va avea loc saptamana viitoare in Parlamentul German. Motivul: Curtea Constitutionala a Germaniei i-a cerut acest lucru (un gest fara precedent), pentru a avea timp sa delibereze plangerile de neconstitutionalitate, inainte ca legea, a carei consecinte sunt cu adevarat dramatice din multe puncte de vedere,  sa intre in vigoare. Curtea Constitutionala germana a mai torpilat recent si nenumarate alte legi ale guvernului Merkel, si foarte probabil va declara neconstitutionala si legea electorala.
Prin urmare Germania, tara care prin decizia unilaterala si fara consultarea Parlamentului a incercat sa impuna aceasta lege intregii Europe (doar cehii si englezii au fost destepti sa o respinga din start)  nu va ratifica tratatul fiscal foarte curand (in niciun caz pe 1 iulie). Este posibil sa nu-l ratifice niciodata. Politica gresita a Angelei Merkel (politica neocon – FMI ) este deja aproape zi de zi blocata chiar in Germania de catre Curtea Constitutionala, garantul democratiei germane.

Caricatura in saptamanalul politic conservator Cicero:  Germania (masina) condusa de Angela Merkel cu girofarul pachetelor de urgenta pentru “salvarea Euro”, calca acvila germana (stema germaniei, simbolul constitutiei si democratiei germane), si este oprita de judecatorul in roba rosie a Curtii Constitutionale, politistul care o amendeaza. Angela Merkel ii zice: “Ah, trebuia sa va intreb mai intai (inainte sa calc Constitutia)?”

 

Promotorul cel mai infocat din Romania al Tratatului Fiscal este Traian Basescu. In lunile de iarna gasise el acest carlig de care s-a agatat din mai multe motive: pentru a forta o schimbare a Constitutiei (pentru implementarea tratatului) in termeni dicati de el, pentru a-si demonstra servilismul fata de licuricii mijlocii deveniti intre tim mai mari Germania si Franta, Merkel si Sarkozy. Un servilism indreptat profund impotriva intereselor Romaniei, care pe langa ca nu face parte din zona Euro, are cu totul alte probleme decat tarile pentru care Merkozy au nascocit medicina panaceu a tratatului fiscal.

 
In februarie, cand nici opozitia de atunci nu avea curajul sa critice deschis tratatul fiscal, am scris un articol amplu, enumerand toate motivele pentru care “Doamne Fereste ca Romania sa semneze tratatul fiscal”. Ultimele evenimente ma confirma si in acest context este chiar foarte bine ca Romania sa nu mai fie reprezentata niciodata la intalniri la nivel inalt in cadrul UE de catre presedintele Basescu.

 

In mod cert indatorarea nu este o solutie in sine pentru iesirea din criza. Tocmai Basescu si guvernul sau PDL-UDMR-tradatori-FMI-BNR, au fost cei care au indatorat in trei ani romania cu dublul tuturor datoriilor anterioare din ultimii 20 de ani, peste 30 de miliarde. Cu siguranta in Romania trebuie schimbate in mod inteligent si  legile fiscale, taxele, si trebuie combatuta evaziuanea, tot in mod inteligent: Insa avand in vedere decalajul enorm al romaniei inc e priveste infrastructura, ratificarea tratatului fiscal ar fi insemnat prelungirea eterna  a agoniei economice din Romania. Guvernele actuale si viitoare ale Romaniei trebuie sa se poata indatora, peste limitele tratatului fical Merkozy, cu conditia sa foloseasca acesti bani in investitii generatoare de crestere economica, investitii in infrastructura (autostrazi, cai ferate, electrificare, canalizare) si educatie.

P.S. Nota Bene sau Disclaimer: nu sunt in niciun caz eurosceptic, anti-european, din contra. Sunt un adversar inversunat a propagandei eurosceptice din Romania, cea care fara niciun motiv intemeiat incearca sa mentina Romania in afara Europei si in afara valorilor europene.
Daca exista probleme in cadrul Uniunii Europene, si exista, acestea trebuie tratate ca atare, cu totul diferentiat de propaganda anti europeana. Este vorba de politici si masuri gresite care au fost implementate la nivel european de catre unii lideri europeni, cum ar fi Merkel, Sarkozy sau aliatul lor Berlusconi. La fel si euroscepticii de fatada din Anglia, Cehia sau Polonia, care cu toate ca s-au opus anumitor masuri nu au contribuit cu nimic pentru a rezolva corect situatia.

Arhitectul care a transformat Sibiul si nu este lasat sa transforme Clujul

Toata lumea lauda Sibiul ca orasul cu cel mai frumos centru istoric, restaurat si pietonalizat. Capitala Culturala Europeana in 2007, Sibiul primarului Iohannis este apreciat de turisti. Conceptul urbanistic si materializarea restaurarii centrului Sibiului a fost opera unei echipe conduse de fostul arhitect-sef al Sibiului Szabolcs Guttman. Clujeanul Guttman a implementat in Sibiu un proiect aproape unicat in Romania, dar care reprezinta normalitatea si modul de abordare modern si de succes la nivel european. Dupa succesul sibian domnul Guttman a dorit sa participe la concursul pentru postul de arhitect-sef de la Cluj. Acest concurs nu a mai avut loc. Dl Guttman este acum presedintele OAR Transilvania.

Sibiu, Piata Mica. Foto: Ovidiu Sope, copyright sibiul.ro

Site-ul BuzzNews publica un amplu si excelent interviu cu arhitectul Szabolcs Guttman, interviu realizat de Raul Chis. Voi prelua cateva fragmente din el, dar va rog sa-l cititi integral intr-un moment potrivit. Avem cu totii ceva de invatat de la domnul Guttman, si ar fi bine daca adevarati profesionisti ca si el ar primi din partea edililor un rol mai mare in dezvoltarea urbanistica a oraselor.

Cluj: kilometrul zero al orasului, in loc de pietonala, in plin centru o parcare, si tomberoane de reciclare in fata principalului obiectiv turistic al orasului. Sursa foto: ziuadecj.ro.

“Raul Chiş: Sunteţi clujean, dar aţi locuit o buna perioadă de timp la Sibiu. De ce?

Szabolcs Guttmann: Am pornit la Sibiu cu o repartiţie oficială, în ’87, când încă era obligatoriu să munceşti trei ani în locul în care te dirija statul. …

Raul Chiş: Dar dumneavoastră eraţi din Cluj. Şi n-aţi găsit un post aici.

Szabolcs Guttmann: Aşa este, şi Sibiul a fost practic oraşul cel mai apropiat de Cluj. Pe de altă parte, era cel mai apropiat de ceea ce am terminat. Am terminat cu o diplomă de reabilitare urbană.”

Sibiu, Piata Mare. N-ar fi loc destul pentru o parcare? Cum poate risipi Iohannis o asemenea sursa de venituri pentru primarie?

“Raul Chiş: Revenim la Sibiu, şi aş merge la momentul 2002 când aţi preluat funcţia de arhitect şef.

Szabolcs Guttmann: Eram de un an de zile la Primăria Sibiu. Nu acesta mi-a fost vreodată ţelul, să ajung arhitect şef, şi nici astăzi nu aş mai dori acest lucru neaparat. De ce? După nişte ani bineveniţi pentru educaţie la Sibiu, din 1987 până în anii 2000, am simţit că de fapt nu se întâmplă ce proiectăm, că visurile nu se materializează. Ne împiedicam într-o administraţie sau într-un beneficiar care trebuia să gestioneze spaţiile publice.

Raul Chiş: În ce împrejurări l-aţi cunoscut pe primarul Klaus Johannis?

Szabolcs Guttmann: A fost un moment în care Klaus Johannis a apărut ca un potenţial primar. Şi deja m-am simţit atât de nervos că l-am luat de pe stradă şi i-am spus “Dar domnule primar, tot aşa va rămâne Sibiul sau totuşi mai doriţi să periem centrul istoric?”. “Dar ce vreti sa spuneti?”, m-a întrebat. “Eu nu sunt sibian, dar aş putea să vă arăt nişte curţi interioare, care mâine cad. Aveţi 10 minute?”. Şi aşa a pornit cariera mea la primărie, a văzut în 10 minute ce se întâmplă în spetele faţadelor, deja prăfuite şi faţadele, dar era mult mai problematic ce se întâmpla în spatele acestor faţade.

Raul Chiş: Ce s-a întâmplat după discuţia cu primarul?

Szabolcs Guttmann: După o jumătate de an m-a întrebat cum văd rezolvarea acestor probleme. “Ca proiectant, am răspuns, nu ştiu mai mult decât că în administraţie trebuie să aveţi o echipă care gestionează acest lucru”. Şi aşa am pornit un an cu un birou care s-a numit destul de sofisticat – Biroul de Urmărire Planificare Oraş Istoric şi Monumente, dar cred că a fost singurul birou de acest gen în România, iar acum nici nu mai există. După 2008, când am plecat, s-a desfiinţat. A fost, zic eu, un liant între o structură superspecializată – Direcţia Monumentelor – şi o administrţie foarte pragmatică, care nu înţelegea ce doreşte cealaltă instituţie, tot de stat. Faptul că s-a desfiinţat însemnă că tot nu se înţelege, în continuare. Eu am ieşit din echipă în 2002, dar am susţinut-o în calitate de arhitect şef.”

Cluj: Centru, km zero, latura sudica. Circulatia pe patru benzi saluta clujenii pietoni si turistii. Fatade in culori stridente, reclame la Pepsi vopsite pe zeci de metri patrati de fatada laterala. Masini si pe trotuar. Indicatoare esentiale: Centru (ca sa stie si strainul unde se afla), Bucuresti, Iulius Mall, Polus Mall. Parca n-ar stii clujeanul unde e mallul, si parca ar fi scopul autoritatilor sa faca reclama unor magazine in detrimentul altora. Sursa foto: BuzzNews.ro.

“Raul Chiş: Care sunt lucrurile care s-au schimbat radical în timpul mandatului dumnevoastră de arhitect-şef al Sibiului?

Szabolcs Guttmann: Am pornit de la ideea că reabilitarea centrului istoric porneşte de la reabilitarea mentalului, iar dacă asta s-a întâmplat la nivel de primar sau administraţie probabil am avut un rol, dar nu de unul singur. Am încercat să organizez evenimente, am făcut în fiecare an universităţi de vară, de arhitectură, de restaurări-reabilitare cu toţi studenţii care au practicat această meserie în universităţile din România şi care erau interesaţi de reabilitare. În momentele cheie am putut să ne implicăm, nu cu idei personale, căci ideile personale eşuează. S-a putut prezenta, totuşi, o idee pentru generaţiile viitoare, care a fost mai uşor de acceptat şi de factorul politic. Aşa am putut să facem, de exemplu, Primăria cum arată astăzi în Sibiu. Clădirea a devenit un exemplu de primărie în sensul spaţiilor publice din cadrul administraţiei. A devenit în trei ani de zile un sediu reprezentativ pentru evenimentele din 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. La parter, în loc să fie un spaţiu pentru impozite, am creat un spaţiu pentru informarea turiştilor străini, un spaţiu de expoziţie şi aşa mai departe. Cei care plătesc impozite intră într-un atrium şi văd expoziţii şi de acolo ajung la ghişee. …

Raul Chiş: Sibiul este un oraş plăcut, cel puţin zona centrală, cu alei, cu pietonale. Eu am simţit, ca şi clujean, plimbându-mă prin centrul Sibiului, un regret că nu avem aşa ceva şi la Cluj. Cum aţi perceput dumnevoastră Clujul venind des acasă, câtă vreme aţi predat la facultate?

Szabolcs Guttmann: Între 1995-2000 am predat la facultate de două ori pe săptămână. Clujul mi s-a părut inimaginabil de contraproductiv pentru studenţi. Eu le spuneam ceva la curs, între patru pereţi, iar ei ieşeau în oraş şi vedeau altceva. O sincopă inexplicabilă.”

Sibiu: Piata Huet si biserica evanghelica

“Raul Chiş: La ce vă referiţi exact?

Szabolcs Guttmann: Au fost acei 10 ani, din ‘90 până în 2000, când la Sibiu deja am conceput pentru public un spaţiu urban, pe când la Cluj, între două clădiri extraordionare – Catedrala Ortodoxă şi Teatrul Naţional – vedeam un spaţiu extraordinar de adecvat pentru întâlniri publice care era din păcate blocat şi care se restrângea la nivelul unui părculeţ al momentelor intime. Tot acolo, dacă avea loc un eveniment, se bloca oraşul. Practic, era un spaţiu în care publicul larg nu putea să se regăsească. Sau, ce să mai povestim, în jurul Bisericii Sfântul Mihai. Aceeaşi problemă. Până şi astăzi, chiar dacă s-a făcut un efort de gândire, a rămas un giratoriu imens în jurul unei pieţe, în jurul unei insule. Nici vorbă, deocamdată, de o schimbare mentală, de a accepta că omul trebuie să se simtă bine în oraş, şi nu maşina. În Sibiu am avut şansa să preiau un proiect început. În anii ‘70 deja în Sibiu s-a blocat circulaţia pe o arteră principală centrală. N-au avut bani să pietonalizeze, au scos doar şinele de tramvai, ca să fie mai fluid pentru pietoni. După ce acest pietonal a început să crească, resentimentul iniţial faţă de această idee, că lăsăm maşina în afara centrului, a fost înlocuit de plăcerea de a descoperi un oraş care redevine uman.

Raul Chiş: Cum ar fi ca şi la Cluj să se închidă Piaţa Unirii pentru traficul auto?

Szabolcs Guttmann: Întotdeauna e o problemă cum trecem de la un concept la altul. Se resimte clar acea educaţie prin care tot încercăm să facilităm accesul maşinilor. Până când am invadat serios centrul cu maşinile, infrastructura a fost suficient de bine dezvoltată. În secolul al XIX-lea, au fost făcute nişte bulevarde imense. Chiar în jurul Catedralei Sfântului Mihai, exista o infrastructură pentru caleşti, puteai chiar să te simţi bine. Au venit apoi primele maşini, au tot venit până când s-au înghesuit atât de mult încât astăzi nici nu mai poţi să respiri. Şi atunci e foarte clar că nu mai duce această infrastructură, e foarte clar că nu putem demola insule urbane să mai aducem şi mai multe maşini. Putem, în schimb, să venim cu o altă logică: conştienţi, ca vegetarienii, nu mai mâncăm ceea ce nu ne place.”

Centura Clujului este mijlocul orasului. Centura est-vest planificata in timpul guvernarii PNL a fost primul proiect abrogat de guvernul Boc si ministrul Berceanu in 2010 imediat dupa instalare.

“Raul Chiş: Şi normal că orice administraţie sau orice candidat gândeştre în majorităţi. Dacă majoritatea vrea să dispară traficul auto din centru, cu siguranţă o să dispară, pentru că cei care candidează nu pot veni cu un program contrar voinţei cetăţenilor. E logic ce spuneţi. Dar aţi simţit să existe o masă critică la Cluj?

Szabolcs Guttmann: E clar, aici este problema cu mentalul. Educaţia e cea mai importantă. Şi aici, ceea ce facem noi la o cafea, adică povestim despre treaba asta, e un alt pas. Lumea începe să înţeleagă că un loc plăcut pentru bere poate exista şi la Cluj, în Piaţa Muzeului, nu doar la 180 de kilometri de oraş. Iar aflându-se în Piaţa Muzeului, lumea va începe să simtă tot mai acut conflictul dintre zonele pietonale şi drumul cu trei benzi de mare viteză pe care îl întâlnesc. Doamne fereşte să se mai întâmple şi accidente serioase, şi după aceea într-adevăr începem să tragem semnale de alarmă. Dar poate putem, prin aceste discuţii, să dăm pilde. Într-adevăr, va fi mai greu să circulăm din Mănăştur până în Mărăşti cu o viteză maximă în centrul istoric, dar poate că va fi mai simplu dacă într-adevăr oraşul pune la dispoziţie un mijloc de transport comun pe străzile deja decongestionate şi asta înseamnă de fapt o logică de liniştire de trafic. Practic, nu mai pot să ajung cu maşina la birou în centrul istoric, dar pot să iau un taxi, un autobuz. Dacă administraţia oferă alternative, iar lucrurile pe anumite zone urbane încep să funcţioneze ceva mai normal, cred că putem plusa şi să sperăm că şi Clujul devine mai pietonal.

Raul Chiş: Poate dau exemplul acesta excesiv. În zona Catedralei Sfântul Ştefan din Viena există un pietonal deosebit, o zonă unde te poţi plimba la pas sau cu caleaşca. Şi mă gândeam la secolul al XIX-lea şi la ce spuneaţi că exista la noi în Piaţa Unirii. Nu ar fi atractiv din punct de vedere turistic ca şi la Cluj să ne putem plimba cu caleaşca în Piaţa Unirii?

Szabolcs Guttmann: Şi iar sunt nişte locuri de muncă, atractivitate, bani de la turişti…Pentru aceasta, trebuie să dai o infrastructură. Eu de multe ori dau exemplu Iulius Mall. Era un exemplu: uite, mall-urile astea trag comercianţii spre periferia oraşului. Trebuie să ne uităm în oglindă şi să vedem: mall-urile fac de fapt o concurenţă reală, cu o infrastructură reală, pe care nu a reuşit oraşul să o rezolve pentru confortul urban. Trebuie să învăţăm de aici, de la mall, ce înseamnă un pietonal.”

Cluj, centru: un sofer a fost foarte aproape de a parca masina chiar in biserica gotica Sf. Mihai, dupa ce a trecut din parcarea ultracentrala peste un gardulet metalic si un gard viu. Cat spatiu irosit acolo, ar mai incapea masini. Sursa foto: stiridecluj.ro

“Raul Chiş: Lumea de la mall e o masă care poate fi sondată pentru a vedea ce aşteptări are de la centrul oraşului.

Szabolcs Guttmann: Exact. Lumea doreşte pietonale întregi unde să găsească comerţ, unde să găsească viaţă.

Raul Chiş: Unde să găsească cafenele, cinematografe moderne…

Szabolcs Guttmann: Fără doar şi poate. E foarte clar. Nu găseşte în centru, vor veni numai aici. Şi va fi fi OK pentru domnul Iulian Dascălu (proprietarul Iulius Mall), dar problema e că şi mai bine pentru domnul Dascălu este dacă Clujul trăieşte, fiindcă atunci într-adevăr lumea începe să savureze oraşul.

Raul Chiş: Dumnevoastră unde vă simţiţi bine în Cluj?

Szabolcs Guttmann: Mă retrag câteodată în faţa Bisericii Franciscane (Piaţa Muzeului), dar aşa, să nu văd capătul străzilor cu trei rânduri de maşini, şi atunci da, mă simt bine, dar de multe ori mă retrag la Sibiu dacă vreau să mă plimb. Fiindcă nu am unde să mă plimb în oraşul Cluj, fiindcă tot timpul trebuie să tronsonez plimbarea cu câte un conflict urban.

Cluj: trecere de pietoni in Piata Unirii/Libertatii

Raul Chiş: Adică de pe o pietonală, ca să trec pe o alta, sigur întâlnesc un trafic auto infernal…

Szabolcs Guttmann: Exact. Şi în aceste situaţii nu e de mirare că şi comercianţii părăsesc centrul. Avem jumătăţi de pietonal, pe trotuare lărgite care nu comunică cu ce e vis-à-vis. Deci plimbatul îmi lipseşte încă în Cluj şi cred că acum avem şansa să povestim şi despre acest lucru în cadrul Asociaţiei Cluj, Capitală Culturală 2020. Am fost invitat, ca preşedinte al Ordinului Arhitecţilor pe Transilvania. Ok, m-am regăsit cu directorii de instituţii culturale. Fiecare suferă pentru că nu poate face această plimbare, suferă nu numai în faţa muzeului, ci şi în interiorul muzeului. Deci asta înseamnă că infrastructura pentru plăcerea parcursului, pentru plăcerea văzului, încă lasă de dorit în Cluj. Sunt instituţii extraordinare, cu nişte patrimonii superbe şi nu ştim să vindem marfa. E clar că atunci nu avem nici turistul şi nici buzunarele pline.”

Sibiu, Piata Mica

“Raul Chiş: Cum poate fi convinsă administraţia să schime aceste lucruri?

Szabolcs Guttmann: Administraţia este sugrumată încă de felul cum merg lucrurile, de mentalitatea moştenită. Dacă vrem rezultate cât mai urgente, eu cred că soluţia este sistemul capitalist, în care se conturează această problemă ca un proiect. Nu e vorba de un proiect de cladire, de un proiect urban, e vorba despre un proiect de liant între societate şi administraţie, de urmărirea profesională a unei strategii urbanistice şi asta se poate scoate ca o consultanţă de specialitate pentru administraţie în termen de trei ani. Am văzut în Viena o echipă care de 18 ani este lângă Primăria Sectorului 2. Echipa ştie mult mai bine decât oricare primar ce se întâmplă în sector, ştie câţi artişti are, în ce cafenele se bea mai bine cafeaua lângă o expoziţie, ştie unde se pot plimba câinii, deci face o strategie socială urbanistică. Asta cred că ne lipseşte cu desăvârşire. Chiar dacă o să avem un proiect urbanistic bun pentru următorii 10 ani, ne trebuie o echipă de specialişti care să facă legătura între administraţie şi societate pentru ca lucrurile să nu rămână prăfuite. Aici trebuie catalizată problema. ”

Sursa foto: Dragos Mone

Poftiti dragi turisti, recomandati Clujul ca destinatie. In fundal Palatul Banny, Muzeul National de Arta. Puteti vizita muzeul daca nu se intampla sa fie inchis din lipsa de personal. Alt muzeu important al orasului, cel National al Istoriei Transilvaniei e inchis de doi ani, “pentru renovare”.

Welcome tourists, take a picture: Cea mai pitoreasca straduta din centrul Clujului (str. Kogalniceanu). In imagine, intre masini, alt monument cu potential turistic al Clujului, biserica reformata (cea ma mare biserica gotica de tip sala din Romania), si copia statuii Sfantului Gheorghe, capodopera sculpturii medievale a mesterilor clujeni Martin si Gheorghe, al carei original se afla in Cetatea din Praga.  (sursa foto)

Cluj: “Pietonala” Eroilor. Sursa foto si mai multe detalii despre traficul auto: Ziuadecj.ro

Secretul Finlandezilor

Vreau sa redau integral fara prea multe comentarii un text pe care l-am citit pe pagina de Facebook al lui Alexandru Petria. As aduaga doar atat: acum 70 de ani Romania a mai ignorat odata un model finlandez (sau scandinav), atunci in materie de politica externa, ceea ce a dus la dezastrul cel mai mare din epoca contemporana a istoriei Romaniei. Acum e vorba de educatie si de o strategie nationala pentru resursa cea mai importanta a fiecarei tari: calificarea generatiei tinere.

 

“SECRETUL FINLANDEZILOR
by Alexandru Petria on Friday, February 11, 2011 at 6:24am

Am primit de la Puiu Racolţa un articol de Carlos Manuel Sánchez, care merită citit:

Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume

.

Finlanda este, in acelasi timp, si una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume. In urma perioadei de grava recesiune economica din anii ’90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei. Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.

Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.

De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?

07:45 – Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara. Restul il alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu “scump” din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.

12:00 – Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05 – Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.

18:30 – Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.

20:15 – Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.

– “Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.

– Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. “Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.

– Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.

– Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.

– Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.

– Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut ca un elev sa copieze, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. “De ce sa risti, cind poti sa studiezi?” Pe aceeasi linie, ca adulti, nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.

– Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: “Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.

– Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”. Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

– “Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.

– “Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da.”

Intrebari retorice:

La noi, unde se duc banii contribuabililor ?

Care/unde e responsabilitatea guvernantilor fata de generatia tanara ?“

Scrisoarea profesorului universitar Shafir adresata presedintelui

“Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu,

Palatul Cotroceni

Bucureşti

 

Cluj-Napoca, 22 ianuarie 2011

 

Domnule preşedinte,

 

În luna octombrie a anului 2009 mi-ați făcut deosebita onoare de a mă decora cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de ofițer. Cu mâhnire şi în acelaşi timp cu mânie, mă văd nevoit să vă înapoiez azi această medalie. Gestul meu este determinat, în primul rând, de maniera nedemocratică şi neconstituțională în care guvernul condus de dl. Emil Boc cu sprijinul nemijlocit al Domniei Voastre încalcă în mod repetat principiile statului de drept, facând în mod abuziv uz de asumarea răspunderii în fața Parlamentului şi substituindu-se în acest mod legislativului, de ordonanțe de urgență, precum şi de numeroase alte găselnițe juridice pe care nu numai că Dumneavostră, domnule preşedinte, le acceptați, dar le şi inspirați şi girați în mod direct şi personal. Din acest punct de vedere, considerați returnarea acestei distincții şi ca un gest de solidaritate față de Armată,  pe care ați avut incredibila temeritate de a încerca să o dezbinați în conferința de presă ținută în această seară la reşedința oficială a preşedintelui statului.

 

La fel se întâmplă şi în cazul legii Educației Naționale, promovată de către Domnia Voastră la data de 4 ianuarie 2011. Şi acolo se încearcă dezbinarea corpului profesoral, asmuțind cadrele didactice tinere împotriva celor cu experiență, ca şi cum nu decizia guvernului Boc a înghețat posturile în universități, ci prezența noastră, a cadrelor didactice cu experiență ar fi blocat avansarea acestora.  Mai mult, în spatele unei perfide argumentări pentru depolitizare în universități, noua lege duce la politizarea întregului sistem, de la şcoli şi până în vârful instituțiilor de învățământ superior, lichidând în acelaşi timp autonomia universitară.

 

La modul personal, legea mă forțează într-o pensionare în care mi-aş putea continua activitatea universitară numai la plata cu ora. Cu alte cuvinte, mă trimite într-un hotel pe centură.

 

Am revenit în România, domnule preşedinte, în anul 2005, numai şi numai în scopul continuării activității mele pedagogice universitare. În timp ce alte state europene revin asupra deciziei pensionării forțate, România sub conducerea Dumneavoastră o  impune pentru a face loc clientelelor politice sau economice. “Reforma” impusă de noua lege este un substanțial regres față de situația existentă anterior acestei legi, nici ea ideală. Probabil că vă imaginați că acele cadre didactice care fac parte din actualul guvern sunt capabile să conducă doctorate şi să deschidă în fața României calea către locul pe care îl merită minunații ei tineri, pe care îi cunosc bine. Mult mai bine decât Dumneavoastră.

 

Douăzeci şi doi de ani de activitate la Radio Europa Liberă, unde am condus, printre altele, departamentul de documentare al secției române, m-au învățat, domnule preşedinte, că trebuie să fim răbdători. În cele din urmă simularea politică a democrației (socialiste sau nu) va fi exorcizată. Şi împreună cu ea, toți clovnii politici.

Vă urez sănătate,

 

Prof. univ. dr. Michael Shafir“

Cum si-a furat Udemereul singur caciula

Decizia Curtii Constitutionale pe angajarea raspunderii a fost o dubla palma pentru UDMR. Chiar daca unii vorbesc e tradare, udemeristii si-au furat singuri caciula.

In primul rand era clar din start ca angajarea raspunderii pe legea educatiei este neconstitutionala. A spus-o Curtea Constitutionala anul trecut (chiar daca atunci avea alta configuratie), au spus-o sustinatorii legii educatiei din PDL. UDMR-ul a mizat totul pe cartea angajarii raspunerii si a pierdut.

In al doilea rand timing-ul angajarii raspunderii a fost foarte prost negociat de reprezentantii maghiarilor. Daca isi doreau sa creasca presiunea politica pe partenerii de guvernare si pe anumiti judecatori de la CC, ar fi trebuit sa oblige guvernul sa-si asume raspunderea inainte de motiunea de cenzura.  Asa cum au procedat au salvat guvernul la motiune si dupa aceea au fost lasati cu ochii in soare.

Angajarea raspunderii a picat, si probabil guvernul va evita acest instrument pentru a nu mai da prilejul unei noi motiuni e cenzura.

 

P.S. Recomand editoralul Alinei Mungiu despre esecul sistemelor uninominale, despre cum se guverneaza o tara (in general, nu Romania), editorial in care propune introducerea votului de incredere/neincredere (de care am mai vorbit) si o schimbare a regulamentului parlamentului.

Discursul Angelei Merkel la UBB Cluj (II)

A doua parte a discursului Angelei Merkel dupa decernarea titlului de doctor honoris causa al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj:

(Gasiti aici:

– prima parte

– discursul integral

– originalul)

 

 

“Guvernul federal german a sustinut activ in repetate randuri in ultimii ani dezvoltarea invatamantului in limba germana, fie prin sprijin financiar, fie inainte de toate prin sprijin personal pentru scolile in care se preda limba germana ca limba materna sau ca limba straina. Am discutat astazi si cu reprezentantii minoritatii germane despre importanta predarii limbii germane ca limba materna.Guvernul federal german va fi si in continuare un partener de incredere al Romaniei in toate aceste chestiuni.

Cred ca putem fi cu totii impreuna mandri ca exista in Romania scoli si universitati, ca si aici la Cluj, cu o oferta in limba germana, care educa tinerii intr-un spirit care leaga tarile noastre si ne transforma in parteneri europeni. Pentru ca germanii din Romania sunt, la fel ca si aceasta universitate, constructori de punti de legatura intre tarile noastre si au un aport decisiv in ce priveste relatiile bilaterale, bogate in fatete si traditie, intre Romania si Germania.

Germania si Romania intretin relatii prietenoase si bazate pe incredere reciproca la nivel politic – acest lucru s-a aratat din nou astazi cu ocazia convorbirilor mele politice de la Bucuresti. Insa mai putem intensifica multe lucruri. Asta este valabil si pentru cooperarea economica. La nivel economic legaturile sunt stranse, capital german se afla in peste 17.000 de firme romanesti. Germania este partenerul comercial numarul unu al Romaniei, si al treilea cel mai important investitor. Stim desigur ca recuperarea productiei romanesti depinde in mod decisiv si de succesul economiei noastre din Germania.

La nivel cultural exista o retea de institutii germane de educatie si cultura, care ofera aici in Romania multiple posibilitati de intalnire intre culturile noastre, si care imbogateste cele doua culturi ale noastre. Romania si Germania privesc inapoi catre o lunga traditie a ganditului si cercetatului comun. Acesta stransa rudenie intre cele doua popoare ale noastre se exprima si in opera in limba germana a laureatei Premiului Nobel Herta Müller, in care se confrunta critic cu istoria Romaniei comuniste.

Exact aceste lucruri pe care le avem in comun pe care le-am numit, si lunga noastra istorie comuna au consacrat tarilor noastre rolul pe care marele istoric si scriitor roman Nicolae Iorga l-a definit astfel: “Ambele culturi sunt destinate sa intermedieze intre est si vest”. Prin decernarea titlului de doctor de catre o universitate atat europeana cum este aceasta univesitate imi este confirmata convingerea ca Germania si Romania vor advoca in continuare impreuna centralele valori europene, si vor fi intermediari intr-o europa comuna.

Ultima mea vizita in Romania a fost cu deja doi ani in urma. Atunci, in anul 2008, la un an dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, am putut fi martora unui puternic sentiment de optimism si incredere. Acest lucru m-a bucurat deoarece drumul Romaniei catre Uniunea Europeana a fost lung, iar Germania l-a acompaniat activ. Romania si-a asumat obiectivul de a parcurge cat de repede posibil si ultimii pasi ramasi pana la integrarea completa in UE. Pentru asta aveti deplinul srijin al Republicii Federale Germania – am spus-o si in discutiile mele politice astazi.

Doamnelor si domnilor, Romania si Germania au amandoua un mare interes sa intareasca si sa fortifice Uniunea Europeana ca legatura noastra comuna de destin.Avand in vedere urmarile crizei financiare si economice internationale anului trecut acest lucru reprezinta o provocare pe care am atacat-o cu determinare, dar care ne va costa inca multa energie.

Stransa impletitura a statelor membre in piata comuna reprezinta o istorie de succes din punct de vedere politic si economic. Stim ca Europa poate intampina doar unita  provocarile globale. Este uneori anevoios si cere o predipozitie pentru comprimis, dar este pentru noi toti drumul cel mai bun.

Legatura stransa dintre tarile noastre partenere din UE inseamna insa si ca greselile in politica economica a unora dintre state pot duce la repercursiuni pentru intreaga uniune. Din pacate a trebuit sa facem aceasta experienta in ultima vreme. De aceea acum trebuie sa avem grija ca o asemenea criza sa nu se repete. Avem nevoie de o noua arhitectura a uniunii monetare si economice pentru ca Europa sa devina puternica si robusta pe termen lung. Statele membre tocmai discuta despre acest subiect in cadrul unui grup de lucru la Presedintelui Consiliului European. Peste doua saptamani vom afla primele rezultate.

Vreau sa spun foarte deschis: dese ori aceste discutii nu sunt deloc simple. Sunt insa ferm convinsa de faptul ca ele trebuie purtate cu sinceritate. Pentru ca in momentul de fata organizarea Uniniunii Europene paseste un taram necunoscut. Acolo unde pasim pe taram necunoscut trebuie sa aiba loc si un discurs. Nu fiecare discurs este automat o cearta, insa solutia corecta se gaseste doar cu ajutorul unui discurs. Sper ca in cadrul unei universitati aceste cuvinte descriu ceva cotidian. In perceptia publica insa uneori cuvantul “cearta” este acela care este folosit imediat pentru a descrie situatia.

Guvernul federal si eu personal vrem sa reusim multe. In primul rand trebuie sa transformam Pactul de Stabilitate si Crestere intr-un instrument intr-adevar eficient impotriva politicii iresponsabile a indatorarii. Din acest motiv avem nevoie in viitor de sanctiuni eficace pentru cazul in care unii nu se tin de regulile comune.

In al doilea rand trebuie sa imbunatatim supravegherea si coordinarea politicilor economice in statele membre pentru a descoperi si combate mai devreme evolutii gresite. Asta cere si un anumit grad de deschidere. Prin ajutoarele pentru Grecia si decizia infiintarii unui scut de protectie pentru Euro am reusit sa asiguram stabilitatea pe termen scurt si mediu a zonei Euro – si in interesul stabilitatii economice in intreaga Europa. Aceste instrumente au insa un termen de expirare.

De aceea pe termen mai lung, si in al treilea rand, trebuie sa ne ocupam de intrebarea cum putem crea un cadru de rezolvae a crizelor, care sa dea statelor membre stimulente pentru o politica financiara solida, si care sa asigure o participare adecvata a creditorilor privati. In ce priveste aceste masuri nu ne putem limita la zona Euro. Din contra, toate cele 27 de state trebuie sa se angajeze la o politica care sa duca la mai multa crestere si mai multa competitivitate; avem insa nevoie de o crestere sustenabila, nu una care se bazeaza pe datorii. Sefii de stat si de guvern din Uniunea Europeana vor avea mai mult decat pana acum un rol conducator in aceasta priviinta.

Doamnelor si domnilor, criza datoriilor in zona Euro ne-a demonstrat marea insemnatate a sanatatii finatelor statului si a cofirmat necesitatea consolidarii bugetelor publice.
Imi este cunoscut faptul ca in Romania aceasta tema este una majora si una cu vaste consecinte pentru multi oameni. Si cabinetul german a decis pe 1 septembrie masuri de austeritate cuprinzatoare. Si noi avem discutii asemanatoare, cu toate ca pentru noi unele lucruri nu sunt chiar atat de grele. Taieri dureroase astazi sunt insa in orice caz mai bune decat consecintele pe termen mediu si lung. Cand vorbim despre sustenabilitate, cand vorbim despre echitatea intre generatii, cand vorbim despre politica pentru copiii si nepotii nostri atunci punctul de plecare ar trebui sa fie finantele publice solide.

Doamnelor si domnilor, permiteti-mi sa subliniez aici inca odata: Romania este un partener corect si de incredere in Europa, cu care avem in comun multe obiective. Unul dintre ele este interesul pentru o vecinatate estica stabila. Asta inseamna intre altele ca abordam cu elan conflictele persistente dupa 20 de ani de la sfarsitul divizarii continentului nostru. Cred ca lumea se asteapta pe buna dreptate ca noi europenii impreuna sa solutionam problemele care mai exista in Europa – fie in Balcanii occidentali sau intre Republica Moldova si Transnistria. Cu totii purtam raspunderea cand este vorba de a intampina neincrederea persistenta si de a crea conditiile pentru depasirea a ceea ce separa. Impreuna, in Uniunea Europeana si cu alti parteneri, putem rezolva de exemplu conflictul Moldova-Transnistria. Consider ca avem la dispozitie instrumente – Strategia Dunarii, Cooperarea la Marea Neagra, Balcanii de Vest si Parteneriatul Estic – prin care si Romania poate contribui cu diversele sale experiente, cu multe idei si multa creativitate.

Doamnelor si domnilor, prin relatiile lor politice economice si culturale Germania si Romania isi dovedesc de fiecare data din nou parteneriatul si apropierea. In al 130-lea an al stabilirii de relatii diplomatice intre statele noastre acest lucru este desigur deosebit de evident. Apropierea intre tarile noastre excede cu mult relatia intre sefii de guvern, intre guvernele si parlamentele noastre. Insa tot ceea ce am descris ca idee europeana nu poate fi trait decat daca este permanent impartasit tinerelor generatii.

Consider ca studentele si studentii care se formeaza aici in Cluj pot sa traiasca din ceea ce Dumneavoastra, profesorii acestei universitati, sunteti capabil sa le dati. Este vorba de valori europene profund insufletite, valori alimentate din forta istorica a acestei regiuni, si valori care sunt aplicate mereu in legatura popoarelor noastre europene. Cand aud doar cata experienta are rectorul Dumneavoastra numai in ce priveste patria mea Germania imi pot da seama cat de mult sporeste aceasta experienta europeana. De aceea multumesc studentelor si studentilor dar si tuturor celor care predau la acesta universitate. Pentru ca Dumneavoastra, prin munca Dumneavoastra zilnica si in conditii care desigur nu sunt intotdeauna cele mai usoare, aduceti contributia Dumneavoastra ca Europa sa nu fie doar o piata comuna, ca Europa sa nu fie doar un continent pasnic, ci ca Europa sa fie si un continent al valorilor traite.

Va multumesc din inima pentru onoarea de care am avut parte astazi.”