Lista sectiilor de votare din diaspora pentru Alegerile Parlamentare din 9 decembrie 2012

Lista sectiilor de votare poate fi consultata in acest link oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei.

In ce priveste Germania sunt aceleasi cinci sectii de vot care au functionat in ultimii cinci ani la toate alegerile parlamentare, prezidentiale, europarlamentare si refendum: Berlin, Bonn, Hamburg, München si Stuttgart.

Adresa si locatia lor pe harta (Google Maps) poate fi consultata din nou in acest link la fel ca si cea a sectiilor de votare din Austria si Elvetia, fiind si ele aceleasi cinci sectii de votare din Austria, si aceleasi doua din Elvetia care au fost deschise cu ocazia referendumului pentru demiterea lui Basescu.

 

Spre deosebire de alegerile prezidentiale si de referendumul pentru demitere nu poate vota oricine orinde, ncii in afara Romaniei nici in Romania. Acest fapt nu este culpa actualului guvern, este prelungirea vechii practici insaturate inca din 2007-2008 prin care la alegerile prezidentiale (si la referendum) exista sectii speciale, si dreaptul de a vota oriunde (nu doar in colegiul sau circumscriptia de domiciliu) in timp ce la alegerile parlamentare se paote vota doar la domiciliu iar in afara Romaniei doar cetatenii cu pasaport roman cu “domiciulu stabil in strainatate”.  Cu siguranta legea electorala trebuie modificata in viitor, insa nu pentru a continua si a extinde sectiile speciale de vot, si nici pentru a introduce modalitati de vot mult mai neconstitutionale si prielnice fraudarii votului cum ar fi votul prin corespondenta sau online.  Pentru ca toti cei care vor sa votez sa-si poata exercita dreptul garantat de Constitutie, in viitor este nevoie de o modificare a sistemului evidentei populatiei coroborat cu liste electorale corecte, si posibilitatea oricarui cetatean de a indica din timp in care sectie de votare va vota.

 

Batalia pe Bugetul UE, “prietenii coeziunii” vs. “prietenii austeritatii” pe timp de criza

Uniunea Europeana sau Dezbinarea Europeana (Definitiva)

Urmatoarele doua luni, la nivel european, vor fi marcate de batalia pentru bugetul UE. Bugetul UE pe sapte ani trebuie stabilit acum, in saptaminile care urmeaza, printr-un vot in unanimitate al guvernelor, urmat de aprobarea Parlamentului European. Se poate spune ca decizile de acum vor fi determinante pentru intreaga politica a UE  in ce priveste dezoltarea economica a Europei, in ansamblul ei (indiferent daca tarile sunt mai bogate acum sau mai sarace, daca sunt in zona Euro sau nu).  Ocupantii celor doua tabere in aceasta confruntare este cats e poate de interesanta: pe de o parte se afla guvernele Germaniei, Frantei, Marii Britanii eurosceptice, Olandei a catorva tari scandinave, si presedentia semestriala a UE, Ciprul condus de un politician cu trecut marxist-leninist; pe cealalta parte se afla Comisia Europeana (dominata de popularii lui Merkel), Parlamentul European si 15 guverne preponderent ale statelor din Centrul si estul Europei (inclusiv Croatia, care inca nu este membra UE, dar ar fi si ea afectata de decizie). Acestia din urma “prietenii coeziunii” se vor intalni astazi.

1. Inainte de a face aprecieri, opinii personale, trebuie cunoscute anumite fapte obiective foarte esentiale:

1.1 Ca de obicei opinia publica da o atentie mult prea mica chestiunilor bugetare, la fel ca in cazul bugetelor nationale. Legea bugetului este cea mai importanta lege pe care o emite un parlament (in afara legilor constitutionale sau care reglemeteaza sistemul electoral), o lege care face si desface totul, care fixeaza prioritatile si stimulentele pentru economie, de care depind cresterea economica si dezvoltarea. In cazul bugetului UE importanta este cu atat mai mare avand in vedere cadrul multianual (de spate ani) in care este valabil bugetul.
1.2 Chiar daca bugetul UE, in termeni absoluti, este foarte mare, comparat cu PIB-ul UE este undeva sub 1%. Acum chestiunea in discutie nu este ca bugetul sa creasca cu mult peste 1% din PIB-ul UE. Din contra, cateva tari conduse de Germania, incearca acum reducerea sa.

1.3 Aceste tari, care clameaza acum austeritate,  au fost si sunt profitoarele bugetului UE. Atat direct, prin alocarea sumelor si controlul la nivel decizional, cat si indirect prin efectele neintentionate dar evidente acum ale extinderii UE.
Mai intai trebuie amintit faptul ca chiar Germania, a profitat enorm de mult (nu doar din existenta UE) cui chiar din fondurile de coeziune. Acestea sunt alocate pe regiuni, in functie de nivelul de dezvoltare economica si necesitati, iar Germania, cu toate ca in mare era una dintre tarile cele mai bogate, in regiunile estice din fosta RDG/DDR, a atras sume colosale din fondurile UE pentru coeziune.

Chiar si tarile din sudul Europei, care acum sunt puse la stalpul rusinii, indiferent de problemele actuale, au profitat enorm de pe urma fondurilor de coeziune. Si economiile mai bogate din nord-vestul europei la fel. Daca nu ar fi existat fondurile UE de coeziune, acum  situatia din Spania, Italia sau Grecia, ar fi fost mult mai dezastruasa.

1.4  Cu toate ca, contrar ideii initiale a UE, discrepantele economice sunt tot mai mari (nu doar intre vechii membri UE si noii membri din Europa Centrala si de Est, cu chiar si intre vechii membri), tocmai acum se propune reducerea bugetului UE!

 

2. Acum cateva opinii personale:
2.1 Fireste ca bugetul UE se cheltuie in mai mutle directii, finantarea investitiilor de coeziune fiind doar una dintre ele (subventiile din agricultura, aparatul birocratic, etc.). Fara dubiu exista un potential de economie la buget in aceste din urma domenii. Insa din tot ce am citit planurile austeritaristilor este de a taia orbeste peste tot la fel de mult, ceea ce consider a fi o procedura lipsita de bun sit, si un atentat direct la fondurile de coeziune.

2.2 Avand in vedere criza economica paneuropeana si situatia precara a infrastricturii si competivitatii producatorilor din tarile central si estice, o reducere a fondurilor de coeziune ACUM ar insemna un adio definitv ideii de crestere si dezvoltare economica sustenabila in Uniunea Europeana. Pentru Romania ca tara cu cea mai inexistenta infrastructura moderna ar fi o situatie deosebit de tragica.

 

2.3 Acum in acest moment crucial se poate recunoaste perfect atitudinea evidenta a unor guverne sau lideri de guverne,  intentiile lor si pozitia lor fata de viitorul Uniunii Europene. Se pare din nou ca actualii lideri de guvern ai Germaniei si Frantei isi doresc o Europa cu doua sau trei clase, cu un est condamnat la subdezvoltare.

2.4 Foarte interesante mi se par si concluziile in ce priveste Marea Britanie:
Timp de foarte multi ani am tot auzit povestea particularismului Marii Britanii, care chipurile se pozitiona mereu impotriva hegemoniei Germaniei si Frantei in UE, si pretindea a fi o contrabalanta si un avocat a statelor mai mici, noi membre ale UE.
Acum se poate vedea ca in fapt politica partidului conservator (si a celui laburist mai nou) din MB este una de a fi un avanpost a austeritaristilor care guverneaza acum in Germania si Franta. Contrar proiectului comun a coalitiei conservator-liberale, foarte multi parlamentari conservatori si-au tradat liderul Cameron votand in Parlament o motiune care cere guvernului sa nu aprobe decat o reducere a bugetului UE, livrand astfel o scuza perfecta pentru austritalistii din celelalte tari, in special Germania.

 

2.5 Mi se pare excelent ca in acest moment liderii de guvern acelor 15 state central si est europene s-au aliat in grupul “prietenilor coeziunii”. Bugetul trebuie adoptat in unanimitate, fiecare stat avand un drept de veto (nu doar Marea Britanie), iar cei 15 reprezinta mai multi europeni decat reprezentantii celor trei state mai mari.
Va fi interesant de vazut si cati lideri de guvern din grupul “prietenilor coeziunii”, care si din ce motive vor trece pe parcurs in tabara lui Merkel, in detrimentul tarilor pe care le reprezinta.

 

Uniunea Europeana, oare ce drum va lua

O saptamana excelenta pentru Romania, in sfarsit!

Curtea Constitutionala: “Una calda si alta rece”

 

Demult nu a avut Romania politica si parlamentara o saptama atat de pozitiva ca si cea care este pe care sa se incheie, in opinia mea.  

 

1.  Votul uninominal neconstitutional

Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional proiectul de lege electorala uninominal majoritara intr-un singur tur.
Chiar daca acest proiect de lege a fost propus de co-presedintii USL si votat de catre parlamentarii PNL si PSD cu sprijinul UNPR, sunt ferm convins ca decizia de necunstitutionalitate nu este o infrangere pentru USL, sau motiv de tristete pentru niciunul dintre membrii sau simpatizantii  PNL sau PSD. O infrangere (care nu se mai intampla) pentru democratia din Romania nu poate fi niciodata o infrangere pentru USL, iar in acest caz scopul (pe care ul sustin) nu scuza mijloacele.

 

De sase ani am incercat sa trag semnale de alarma in legatura cu votul uninominal majoritar. Este nedemocratic, este incorect, are o suta de vicii si consecinte negative ascunse, da foc sistemului politic si de partide din Romania,  si este ireversibil. In ultima instanta este si neconstitutional, asa cum am argumentat aici. Chiar daca vor mai fi unii care vor spune ca sistemul proportiional nu este ancorat in Constitutie explicit, acest lucru nu conteaza. Indirect si din fericire, Constitutia Romaniei, cu toate neajunsurile ei, a fost si este o pavaza impotriva acestui sistem de vot, care a fost propus mai intai de Traian Basescu si propagandistii lui, cu cele mai rele intentii si in mod ipocrit (pd-ul in anii ’00-’04 s-a opus cand a fost propus atunci de psd), tocmai pentru a distruge democratia si ssitemul de partide din Romania, in special PNL-ul.

 

Nu cunosc inca motivatia Curtii Constitutionale pentru aceasta dezie, s-ar putea sa fie cu totul alte argumente decat cele pe care le-am cosiderat importante.
Remarcabil, in sens pozitiv, in legatura cu decizia CCR mi se par doua lucruri:
– Potrivit acestui comunicat ea a fost respinsa “in intregul sau” cu UNANIMITATEA voturilor judecatorilor CCR, deci si cu voturile tutoror judecatorilor care nu au fost numiti de PDL, cei numiti sau “apropiati” PNL si PSD!
–  Faptul ca atunci cand se joaca cu focul CCR, in ultima instanta, intervine si demonstreaza ca nu se poate face chiar orice in Romania. Foarte multi cred sau spun, spre deosebire de mine, ca orice este posibil in Romania. Este o decizie in oglinda cu cea de la inceputul anului de a declara neconstitutionala “comasarea alegerilor”. Asa cum foarte putini se asteptau ca CCR-ul “portocaliu” sa zadarniceasca incercarea nedemocratica si necosntitutionala a PD-ului de a amana alegerile locale prin prelugirea retroactiva a mandatelor, la fel si acum foarte putini au crezut ca aceasta lege nu va trece hopul constitutional.

Fiind spuse acestea spre lauda CCR, trebuie la fel de raspicat amintit ca gafele si ambiguitatile CCR se tin lant. Ma voi referi si in partea finala a postarii, dar vreau sa reamintesc si o luare de pozitie a CCR-ului din 2010, absolut halucinanta si indreptata catre o sustinere neintemeiata a votului uninominal majoritar, despre care am scris aici.

In ce priveste sansele si oportunitatile USL de a castiga o victorie stralucita in alegerile parlamentare, nimic nu se schimba in rau, chiar daca nu se poate recurge la dopajul nedemocratic numit VUM. Basescu a facut deja un favor USL deschizand deja de pe acum campania electorala pentru parlamentare. Daca PNL si PSD vor gestiona in mod profesionist aceasta campanie electorala, cu 57 pana la 60% din voturi, vor castiga (cu efectul partidelor care nu trec pragul electoral) o majoritate absoluta, nu doar confortabila pentru a guverna ci una care va putea fi suficenta pentru a modifica Constitutia. Este un obiectiv strategic si absolut necesar.

Sunt si cel putin doua motive deloc secundare pentru care pastrarea unui sistem electoral proportional beneficeaza coalitiei PSD-PNL:
– Temele de campanie vor fi -asa cum trebuie in cazul alegerilor parlamentare- temele nationale, nu cele locale. Practic alegerile parlamentare vor putea deveni intr-adevar un referendum pentru a da un mandat pozitiv de schimbare si de repudiere a ceea ce s-a intamplat in ultimii patru ani in Romania politica si economica teleghidata de la Cotroceni.
–  Datorita faptului ca in sistemul electoral actual conteaza fiecare vot in rezultatul final (spre deosebire de cazul VUM), toate organizatiile locale si judetene PNL si PSD in cadrul USL vor fi mai motivate sa se implice in campanie si sa lupte pentru fiecare vot liberal sau social democrat. Pentru ca fiecare vot va folosi, nu doar candidatului local, ci tuturor candiatilor colegi de partid din intreaga tara.

 

2. Revenirea la normalitate si legitimitate prin participarea primului ministru Ponta la intalnirile la nivel inalt european, si decizia contrara a CCR.

 

Sunt convins ca numai in Romania se poate produce situatia total absurda, ilogica, si in mod normal imposibila, ca aceeasi institutie, CCR, sa dea in acceasi zi (!) un verdict corect in sensul democratiei parlamentare, si unul total opus.
Si cu ambiguitatile din Constitutie care necesita eliminarea prin reforma constitutionala, este clar ca Romania nu este, din fericire, o republica prezidentiala, ca primul ministru, guvernul, cu majoritatea parlamentara in spate, sunt cei care fac politica, raspund de ea, si reprezinta legitim Romania in intalnirile cu liderii de guvern din celelate state europene. Nu exista niciun motiv pentru decizia ad-hoc a CCR, de a recomanda participarea presedintelui la summit.

E un punct de inflexiune foarte important in istoria recenta a Romaniei. Modelul (bela)rus, al preseditnelui “jucator, atotputernic si atotstiutor” pe care Traian Basescu si oamenii sai din PDL au incecat sa-l implementeze in Romania a esuat definitiv!
S-a terminat cu jocul, cu joaca pe spinarea cetatenilor. S-a terminat cu impunerea si dictarea de la Cotroceni fara dezbatere a celor mai importante legi si masuri economice si politice. Cu umilirea si marionetizarea Parlamentului si Guvernului, a democratiei reprezentative, a separatiei puterilor in stat. Cu situatiile penibile pe scenele europene, cu diletantismul in negocierea intereselor Romaniei in Europa.  S-a facut o intoarcere cu 180 de grade din fundatura autocrata falimentara, catre drumurile care duc la o normalitate europeana.

Cum si-a batut joc guvernul in aceeasi zi de Transilvania, de Crisana, de Moldova si de Republica Moldova

Acum cateva zile a avut loc prima sedinta comuna a guvernelor Romaniei si Republicii Moldova. In presa s-au anuntat decizii comune, importante, cum ar fi interconectarea infrastructurii Republicii Moldova (o denumire mai corecta ar fi Moldova de Est) cu pseudo-infrastructura din Romania, pentru a lega Republica Moldova de UE.

 

Citez: “De asemena, cele două părţi s-au angajat să caute mijloace de punere în practică a interconectării viitoarei autostrăzi Târgu-Mureş-Iaşi-Ungheni cu infrastructura de transport rutier de pe teritoriul Republicii Moldova, printr-un pod peste Prut la Ungheni.”

 

In aceeasi zi, doar in presa locala clujeana, apare stirea ca licitatia pentru mini-tronsonul Gilau-Nadasel/Mihaies a fost suspendata.

 

Cum as interpreta pe scurt aceste doua stiri:

– Guvernul Romaniei are tupeul sa vorbeasca guvernului Republicii Moldovei despre “viitoarea autostrada Iasi-Targu-Mures”, o autostrada care se gaseste nici macar pe hartie, atunci cand Autostrada Transilvania, continuarea ei, aflata in lucru din 2004, este amanata si torpilata de sapte ani de ministrii transporturilor pedelisti (Dobre, Berceanu, Boagiu).

– La Autostrada Transilvania nu se lucreaza deloc, nici la portiunea Brasov Targu Mures, nici la continuarea Targu-Mures-Campia turzii, nici la prelungirea autostrazii existente de la Gilau catre Oradea. Dupa rezilierea contractului cu Bechtel guvernul a promis ca va continua autostrada, de la Gilau/Cluj catre vest, cu un termen absolut nesimtit de realizare, 8km in 6 ani. Acum aflam ca aceasta licitatie peuntru un tronson pricum rusinos de scurt a fost suspendata!!

– Conform informatiilor motivul supendarii licitatiei a fost o contestatie fata de caietul de sarcini din partea unei firme “Drumuri si Poduri Gheorgheni” careia Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor (CNSC) i-a dat curs. am avut curiozitatea sa caut informatii despre firma contestatara, si am aflat ca este o firma cu 45 de angajati din Gheorgheni/Harghita, care niciodata nu ar fi avut posibilitatea sa construiasca acest tronson. Pentru mine este vorba de o stratagema de a amana si mai mult continuarea Autostrazii Transilvania.

 

In loc de concluzie vorbesc de la sine urmatoarele fapte:

– guvernul Romaniei de trei ani nu mai participa la sedinte comune cu guvernul Ungariei, si nu-si rescpecta angajamentele luate anterior.

– organizeaza mai nou sedinte comune cu guvernul Republicii Moldova (cunoscuta prin faptul ca prietenii politici ai lui Basescu de acolo au mers personal cu autobuse de alegatori la mai multe sectii de votare pentru a-i organiza lui Basescu un scor de 93% la urne, si pentru o rasplata de 100 de milioane de euro), carora le promite autostrada Ungheni-Iasi-Targu Mures, in momentul cand in Transilvania cauta toate subterfugile posibile pentru a nu contrui autostrazile necesare de atatia ani.

 

 

Strategia Dunareana a UE – o mare sansa pentru Romania – intalnire cu Michael Theurer, europarlamentar FDP

Joi, 1 martie 2012 am participat la intalnirea cu europarlamentarul german Michael Theurer (membru al partidului liberal german FDP, si al grupului parlamentar ALDE din Parlamentul European). Ea a avut loc la Tübingen, sub auspicile Clubului liberal Reultingen. Cu aceasta ocazie Domnul Theurer (co-presedinte al gurpului parlamentar “dunarean”, alaturi de Silvia Ticau, europarlamentara PSD) a prezentat in detaliu Strategia UE pentru Regiunea Dunareana.

Strategia Dunareana este un proiect tanar si foarte ambitios care si-a propus dezvoltarea si integrarea economica, si schimbul de experienta in domenii culturale, de invatamant si administrative a tarilor care se afla in Centrul si Sud-Estul Europei, de-a lungul Dunarii.

Exista doua modele de succes pentru acest proiect:

– Integrarea Vestica a tarilor din UE, care a s-a realizat la inceputul formarii Comunitatii Europene, pentru a reconcilia in special Germania si Franta, doua tari care timp de secole au fost dusmane de moarte si a caror conflicte erau sa duca la distrugerea intregului continent.

– Integrarea Baltica, un proiect recent al UE la care participa regiunile din Nordul Germaniei, Polonia, Danemarca, Suedia, Finlanda, cele trei state baltice, dar si din afara Uniunii Norvegia si regiunile rusesti Kaliningrad si Sankt Petersburg.

Din macroreregiunea Dunareana fac parte 14 state, dintre care sase nu se afla in UE (dar vor deveni candva tari membre), si tari prin care nu curge Dunarea insa o fac afluenti ai ei. De la vest la est sunt landurile Baden-Württemberg (in care se afla izvorul Dunarii, nu departe de castelele Hohenzollern si Sigmaringen), Bavaria, Austria, Slovenia, Cehia, Slovacia si Ungaria, Croatia, Bosnia, Serbia si Muntenegru, Romania, Bulgaria, Republica Moldova si regiunile de vest ale Ucrainei. In mare parte macrorecgiunea dunareana este identica cu harta tarilor si regiunilor care au compus Imperiul Austro-Ungar. In regiunea dunareana traiesc 115 milioane de oameni, o cincime din populatia UE.

In aceasta macroregiune exista decalaje enorme in ce priveste dezvoltarea economica si a infrastructurii, nivelul de trai, structura si productivitatea economica, protectia mediului sau calitatea invatamantului. Pentru a surmonta aceste declaje Strategia Dunareana va urmari mai multe obiective, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare si energetic, cooperarea in domeniul educatiei, cercetarii, inovatiilor (in tarile din est lipsesc tot mai mult absolventi cu inalta calificare), dezvoltarea socio-economica (imbatranirea populatiei in mediul rural), protectia mediului (contructia de statii de epurare a apelor, 70% dintre apele canalizarilor sunt devarsate fara epurare in Dunare).

Coordonarea se face pe structuri existente la nivelul Comisiei Europene, a Parlamentului European, iar finantarea din bugetele existente ale fondurilor strcturale si de coeziune, care au fost in foarte mica masura accesate.

Problemele Romaniei – Sansele Romaniei

In genreral un excelent cunoscator al isoriei si geografiei Romaniei, domnul Theurer a prezentat cateva dintre problemele si nerealizarile cu care se confrunta Romania:

* A calificat foarte ferm drept un scandal faptul ca rata absorbtiei fondurilor europene in Romania este foarte proasta

* Lipsa de interes a comunitatilor locale si centrale de a realiza proiecte cu finantare europeana.

* Lipsa de oameni potriviti si dedicati in administratiile locale judetene si centrale. Dl Theurer, fost primar al orasului Horb, cu rezultate economice foarte bune, a si indicat unul dintre motive: proasta salarizare a angajatilor din admininstratia publica si schimbarea lor pe motive politice. Da foarte mult de gandit daca nu un politician de stanga, ci un politician liberal, de dreapta, reafirma acest fapt. Din cauza acestor neajunsuri inca pana astazi nu s-a putut realiza un al doilea pod peste Dunare cel de la Vidin-Calafat, fara de care transportul de marfuri si dezvoltarea economica nu au sanse.

* Centralizarea si politizarea (si a) proceselor de decizie asupra proiectelor cu finantare europeana. Inca odata se demonstreaza ca centralizarea din Romania este una dintre cele mai importante cauze pentru subdezvoltarea Romaniei. Ca exemplu dl Theurer a prezentat cateva date in aceasta privinta: Pentru ca un proiect european sa fie aprobat, in medie prima aprobare cea la nivel local dureaza 30 de zile, a doua aprobare cea la nivel judetean 60 de zile, iar aprobarea finala are loc la nivel central si dureaza 260 de zile!

Dintre toate tarile macroregiunii dunarene Romania are de departe cea mai proasta infrastructura, la nivel calitativ si cantitativ,  Strategia Dunareana ofera o mare sansa Romaniei de a reduce dina cest enorm handicap. Pentru ca acest lucru sa se intaple, fireste, este nevoie de foarte multe schimbari, de prioritizarea, in sfarsit, a constructiilor in infrastructura, de o descentralizare si a administratiei, de o prefesionalizare a ei. Oameni cu idei excelente de proiecte exista, bani pentru realizarea lor la fel.

Crin Antonescu despre vizita la Berlin si intalnirea cu liberalii din Germania

Ieri seara in drect la Antena3 :

“Mihai Gadea: Înainte de toate însă, aţi lipsit o perioadă din ţară, aţi avut o serie întreagă de întâlniri. Dacă ne puteţi spune câteva cuvinte despre ce-i vorba.

Crin Antonescu: Cu mare plăcere. Să nu uit însă prin a dori tuturor doamnelor, domnişoarelor care ne fac viaţa frumoasă ca de 1 martie să aibă, de ziua lor, speranţa unei primăveri lungi şi pline.
Dacă vorbiţi de ultimele zile, am fost într-adevăr într-o vizită politică în Germania, unde am avut întâlniri cu înalţi responsabili guvernamentali în frunte cu vicecancelarul Germaniei, Philipp Roesler, care este şi preşedintele Partidului Liberal din Germania, partid de guvernământ acolo, împreună cu CDU, CSU şi de asemenea o întâlnire foarte interesantă, cred eu, cu reprezentanţi ai foarte multor români din Germania. Români care de mai mulţi sau mai puţini ani rezidează în Germania, români de foarte bună calitate, preocupaţi de ce se întâmplă în România, preocupaţi de soarta noastră. În două vorbe, şi în discuţiile cu vicecancelarul care este în acelaşi timp şi ministru al Economiei şi Energiei în Germania, şi în discuţiile cu ministrul de stat în Ministerul de Externe, deţinut tot de liberali, am vorbit despre programele noastre, ale USL, despre intenţiile noastre atunci când vom veni la guvernare, despre ceea ce putem face împreună la nivel guvernamental pentru ca o idee pentru mine mai veche, încă din programul de campanie prezidenţială din 2009, pentru USL mai recentă, dar la fel de accentuată, şi anume a dezvoltării prezenţei, identităţii, acţiunii României în UE şi implicit a unui parteneriat mult mai puternic cu Germania, să capete contur. Şi în sensul acesta pot spune că au fost discuţii încurajatoare, chiar dacă trebuie spus încă o dată, e foarte greu pentru cineva să descrie exact şi să facă partenerii occidentali să înţeleagă specificul realităţii din România. Aceşti oameni ştiu că peste tot în Europa, şi nu numai, s-au luat măsuri de austeritate. Şi ei au aflat de la autorităţile româneşti că şi în România s-au luat măsuri de austeritate. Nu ştiu care-i proporţia acestor măsuri, pălesc la propriu când aud că s-au tăiat 25% din salarii, că a crescut TVA în acelaşi timp cu 5%, că au îngheţat pensiile, cum au crescut preţurile, care-i pensia medie, care-i venitul mediu în România. De asemenea, unii ştiu că fenomenul corupţiei în România e un apanaj al fostelor guverne, de pe la începutul anilor 2000 şi că noi am făcut progrese mari în combaterea corupţiei… şi ai o stinghereală atunci când tu ştii adevărul şi trebuie să le spui, alo, domnilor, corupţie ca acum în România n-a fost niciodată, a fost mereu, dar mai mare ca acum n-a fost niciodată, că măsurile de austeritate din România trebuie să poarte nişte ghilimele pentru că de fapt în vreme ce veniturile oamenilor obişnuiţi din mediul bugetar ca şi din mediul privat au scăzut drastic cheltuielile aparatului birocratic şi banii publici deversaţi către clientelă au sporit enorm şi, de asemenea, tot felul de lucruri, de nuanţe, care să-i facă să înţeleagă că nu avem o reformă a statului cu adevărat în România şi că ea abia trebuie făcută. Ceea ce însă cred că e bine, este că deja din ce în ce mai mult în Occident – am văzut asta în Anglia când am fost şi am discutat cu vicepremierul Marii Britanii, am văzut asta în Germania acum, deja şi mediile de informare şi mediile politice în orice caz, estimează din ce în ce mai clar că în toamna acestui an cel târziu în România va fi o schimbare. Cel puţin la nivel guvernamental. Şi asta sigur, facilitează un dialog politic.”

Transcrierea completa o gasiti aici, inregistrearea emisunii aici (interviul incepe la minutul 53, respectiv la ora 22:17 inscrisa in coltul din dreapta jos al ecranului.

Crin Antonescu si Dan Mihalache alaturi de Liliane Michels, presedinta Clubului Liberal Reutlingen, si coordonator al cluburilor liberale din Germania, si de Cristian Niculescu, presedintele Clubului Liberal Berlin

Cateva fragmente din conferinta de presa sutinuta de Crin Antonescu dupa intoarcerea din Germania:

“A fost o serie de întâlniri, pe de o parte de partid, adică între mine ca președinte al Partidului Național Liberal din România şi conducerea Partidului Liberal din Germania, FDP, cu președintele acestuia care este și vicecancelar și ministru al Economiei și Energiei, cu secretarul general al partidului, cu directorul general al partidului, asta este structura lor de organizare, cu alți lideri ai acestui partid şi în acelaşi timp pentru că FDP este partid de guvernământ, partid asociat la guvernare, (…) cu doamna Cornelia Pieper, care este ministrul de stat în Ministerul de Externe, având în responsabilitate cooperarea politică și economică pentru țările din Uniunea Europeană și din afara ei, din Estul și din Sud-Estul Europei. O serie de întâlniri cu alți responsabili ai partidului.

Probabil că mai important este ceea ce am discutat cu vicecancelarul, cu doamna ministru secretar de stat de la Externe, cu secretarul de stat, de asemenea, din Ministerul Economiei și Energiei.

Pe de-o parte, pe linia partidelor noastre, noi am discutat despre întărirea colaborării și am examinat și niște documente, draftul unui document politic pe care să-l semnăm cât mai curând pentru un parteneriat accentuat între cele două partide.

Pe de altă parte, am discutat chestiuni care ţin de programul nostru în cadrul Uniunii Social Liberale, situația politică din România, situația politică din Germania și situația politică din Europa….

Toate lucrurile acestea sigur că sunt importante şi noi le facem pentru că în momentul în care vom prelua guvernarea României, noi trebuie să avem parteneri informați în legătură cu intențiile noastre, cu programele noastre, cu politicile noastre și în legătură cu realitățile de la care plecăm în România.

În sensul acesta, după întâlnirea cu vicepremierul britanic, Nick Clegg, după această întâlnire cu vicecancelarul german şi cu ceilalţi reprezentanţi ai familiei politice liberale aflate la guvernare, vom continua acest demers, fiecare, sigur, pe familia lui politică pentru a închide, măcar la acest nivel al cunoaşterii intențiilor și realităților, un cerc de informare la nivelul Uniunii Europene.“

Doamne fereste ca Romania sa semneze sau sa ratifice “tratatul de stabilitate” al lui Merkozy!

Romania nu are absolut niciun motiv sa semneze “tratatul de stabilitate” pe care Basescu, PDL, si guvernul (PDL-FMI-BNR-UNPR-UDMR-minoritati) si l-au insusit. Mult mai grav: semnarea sau ratificarea acestui tratat ar echivala, intre altele, cu o semnatura pe o condamnare eterna a Romaniei la saracie si subdezvoltare, un act de subminare a economiei nationale. Argumentele pe larg:

1.  Cum s-a nascut aceasta propunere de tratat si ce prevedea el initial.

Cu ocazia summit-ului UE din decembrie, s-a inscenat o piesa proasta. S-a creat mai intai o presiune mediatica, un fals scenariu apocaliptic, cu Merkel si Sarkozy in rol de salvatori. Merkozy nu au propus nici mai mult nici mai putin decat rescrierea tratatului UE, in termeni dictati de ei, ad-hoc. Marea Britanie s-a opus, astfel incat tratatul UE nici nu se poate modifica, insa peste 20 de tari intre care si Romania, mai bine zis Basescu, si-au semnalat acordul pentru o intelegere restransa.

Punctele cele mai importante si in acelasi timp cele mai problematice ale acestui tratat:

– limitarea datoriei structurale la 0,5% din PIB

– introducerea de amenzi automate daca aceasta limita este incalcata

– cresterea rolului FMI prin suplimentarea finantarii sale, in mod unilateral de catre statele UE cu peste 250 de miliarde de euro.

2. Rolul Romaniei

Cu toate ca toata lumea care a vorbit de acest tratat, pana si Merkozy, cei care l-au propus, stiau ca este o propunere pentru stabilizarea zonei Euro, reprezentantii Romaniei, care nu face parte din zona Euro, au fost printre primii care l-au sustinut neconditionat si pentru Romania. In ultimele doua luni guvernul Basescu a inceput propaganda masiva, pentru ca Romania sa fie prima tara non-Euro care sa implementeze acest tratat. Partidele din guvern si l-au asumat, si au au pus presiune pe Opozitie sa-l semneze neconditionat. Despre motive si implicatii in cele ce urmeaza.

3. Argumente pentru care guvernul Romaniei nu are voie sa semneze acest tratat, care ar insemna incatusarea si autocondamnarea Romaniei la saracie, subdezvoltare si la pierderea suveranitatii.

3.1 Tratatul nu exista

In afara bluff-ului mediatic organizat de Merkozy in decembrie, acest tratat nici nu exista de fapt. Nu exista niciun text comun propus, sau agreat. Cum era foarte clar din start, nici macar tarile din zona Euro nu ar fi avut niciun motiv sa fie de acord cu el, si nu vor fi. Santajate la maxim sa colaboreze la inca un succes mediatic pe hartie al unui summit, au murmurat acolo un “Da”. Insa in ultmele doua luni toata tema a intrat in adormire.  Nimeni nu mai vorbeste de ea, nimeni nu crede ca se va implementa. Din contra, saptamana trecuta 12 sefi de guvern din UE, au semnat o scrisoare deschisa, adresata direct Comsiei Europene, si indirect adresata Merkozy. In ea cer o focusare a politicilor economice catre generarea de crestere economica. Romania nu a semnat aceata scrisoare si nici nu a luat vreo pozitie fata de ea (poate nici nu au fost intrebat primul ministru Ungureanu). Scrisoarea a fost semnata de catre David Cameron, prim ministrul al MB, Mario Monti (Italia), Mariano Rajoy (Spania), Mark Rutte (Olanda), Frederick Reinfeldt (Suedia), Donald Tusk (Polonia), Necas (Cehia), Radickova (Slovacia),  si de prim ministrii Irlandei, Finlandei, Estoniei si Lituaniei. O manusa aruncata Frantei si Germaniei, un mesaj: “Gata, nu mai dictati voi doi temele”.

Indifrerent de aceste fapte, pentu a ajunge la concluziile cele mai importante trebuie pornit de la premiza ca aceste propuneri ar fi in continuare pe agenda, asa cum au fost stabilite initial.

3.2 Nu suntem in zona Euro, de ce sa-l implementam noi?

Intentia, cel putin declarata, este stabilitatea zonei Euro. Romania este in zona Euro? Doar din aceasta cauza nu are niciun motiv sa-l semneze. Asa cum si Anglia sau Cehia au spus din start ca nu e treaba lor.

Chiar daca Romania vrea sa adere candva la zona Euro, nicidecum acest tratat nu este o conditie pentru aderarea la Euro. Din contra, ar fi contra productiv. Limitarea datoriei la 0,5% din PIB acum nu este in niciun caz o masura pentru iesirea Romaniei din prapastia economica in care se afla, sau pentru a crea o convergenta cu tarile din UE.

3.3 Guvernul Basescu, cel care care a dublat datoria romanilor in ultimii trei ani fara sa construiasca nimic, ultimul care are dreptul sa vorbeasca  sau sa dea lectii despre datoria publica.

In anul 2008 totalul datoriei publice a Romaniei insuma o valoare de circa 14% din PIB, un nivel ok. Nu spun neaparat sanatos, pentru ca daca ar fi fost ceva mai inalt, dar banii respectivi ar fi fost investiti in infrastrucura, nu ar fi fost nicio problema. In ultimii trei ani guvernele lui Basescu, prin imprumuturi FMI sau de pe pietele bancare, au reusit sa dubleze, aproape sa tripleze nivelul datoriei publice al Romaniei acumulat in 18 ani!

Raportata la bugetul anual datoria a fost in 2000 de 4,7% din PIB, in 2001 de 3,5%, de atunci a scazut in 2002 la 2%, in 2003 de 1,5%, in 2004 si 2005 de 1,5%, in 2006 de 2,2%, in 2007 de 2,6% in 2008 de 5,7%. In 2009 au crestut la 8,5%, in 2010 la 6,4% din PIB, pentru 2011 si 2012 nu ne putem astepta la o cifra mai mica decat aceasta.

Prin urmare, Basescu, PDL-ul, dar si Pambuccienii, Kelemenii, si gradatii din UNPR care-l sustin, sunt absolut ultimii care au dreptul sa vorbeasca despre o ingradire la o,5 % a datoriei publice!

Inainte de toate ei ar trebui sa dea primii o socoteala: unde s-au dus cele 20 pana la 30 de miliarde de euro de datorie pe care le-au acumulat in ultimii 3 ani? Unde sunt banii pe care toti romanii vor trebui sa-i plateasca inapoi, ce s-a facut cu ei? Daca ar fi fost investiti toti in infrastructura ar fi fost in ordine, ar fi generat creste re economica. Stim insa ca nu a fost asa.

Nu trebuie sa fi economist pentru a sti ca sume exorbitante de bani imprumutati nu pot fi folosite pentru cheltuieli curente.

Deficitele bugetare ale statelor UE din ultimii ani

3.4 Prioritatile zero ale Romaniei, principiul de-a dreptul comunist “toti la fel ” si ipocrizia franco-germana.

Incep cu ultimul aspect, dupa cum puteti vedea si in tabelul de mai sus: in 8 dintre ultimii 10 ani Germania a incalcat criteriul Maastricht pentru zona Euro, de datorie noua sub 3% din PIB, iar Franta a incalcat acest critreriu in 7 din ultimii 10 ani. Au facut-o si pe vreme buna, 3-4 ani la rand,  inaintea declansarii crizei economice. Atunci au gasit tot felul de scuze. Dupa inceperea crizei nici nu au mai cautat scuze. Acum vor sa impuna o limita de 0,5% pentru tot restul tarilor, si cele care inaintea crizei nu au facut datorii excesive.

Principiul “toti la fel” incalca toate principiile rationale de bun simt si economice. Nici macar toate statele din zona Euro nu se afla la acelasi standard de dezvoltare. Nici la acleasi standard de indatorare, incalcat tocmai cel mai des de Franta sau Germania. Nu mai vorbim de Romania, tara care prin Basescu si sustinatorii sai sustine cel mai infocat tratatul.

Si mai clar spus: daca guvernul actual ar Romaniei ar semna si ratifica asemenea prevederi ar insemna o condamnare definitiva la moarte lenta pentru Romania. Dintre toate tarile din UE, Romania este cea mai subdezvoltata economic si infrastructural.

Romania poate si chiar trebuie neaparat sa investeaca masiv in infrastructura, pentru a creste economic, si a reduce din handicapul urias pe acare il are chiar fata de alte tari foste comuniste. Trebuie sa o faca din toate resursele posibile (nu doar din fondurile UE pe care oricum portocaliii sunt prea incapabili si corupti pentru ale accesa): Pe langa fondurile UE,  din taxe, si desigur si pe bani imprumutati, daca acestia merg in investitii in infrastructura.

4. Pe scurt despre motivele guvernantilor si rapunsul opozitiei

4.1 Motivele lui Basescu, cam transparente si penibile sunt:

– Stiind ca vor pleca mai devreme sau mai tarziu de la guvernare vor sa incatuseze viitorul guvern PNL-PSD, sa-l lase fara camp de manevra, fara posibilitatea de a remedia situatia Romaniei. Cei care au dublat in doi ani datoria Romaniei, fara niciun efect pozitiv, cei care au acumulat datorii anuale de 6 pana la 8% din PIB, vor ca urmatorul guvern sa fie amendat de UE daca trece datoria structurala de 0,5% din PIB.

– Este vorba de o tentativa absolut ridicola de anti-europenism daca nu sustine acest tratat fantoma si indreptat impotriva intereselor romanesti si europene.

– Un pretext de a cere modificarea Constitutiei, din cu totul alte motive, si sprijinul opozitiei pentru o Constitutie basista.

4.2 Opozitia a exprimat foarte clar ca nu va semna neconditionat acest tratat, ca este nevoie de debateri, de informare publica, si ca in niciun caz nu va sustine modificarea Constitutiei. Cred ca opozitia poate face linistita si urmatorul pas: sa combata mai deschis aceasta propunere, si sa informeze mai bine opinia publica ce ar insemna semnarea acestui pact.