“Brandul” cel mai ravnit din lume, in Romania este cel mai hulit

Este vorba de titlul si inscrierea pe lista UNESCO World Heritage, a patrtrimoniului mondial cultural sau natural. Toata lumea se bate sa ajunga si sa ramana pe lista patrimoniului mondial UNESCO, adica chiar toata lumea nu, edilii si responasabilii nostri pentru turism, cultura si patrimoniu cam fac exceptie.

De ce este atat de ravnita inscrierea pe lista UNESCO? Simplu este la nivel mondial cel mai recunoscut si prestigios “brand” (ca sa folosesc ominosul cuvant), care odata dobandit asigura o publicitate gratuita care nu poate fi echivalata nici de cel mai mare buget de publicitate turistica. Monumentele, atractiile turistice inscrise pe lista UNESCO sunt in mod automat trecute in loc de frunte in toate ghidurile tiparite, si cautate de toti redactorii de documentare si reportaje TV. Din cer nu pica nimic, este nevoie de o sensibilizare, o intretinere a monumentelor sau peisajelor unice, si participarea la un proces de selectie riguros. Comitetul UNESCO World Heritage, poarta si grija obiectivelor trecute pe lista sa, le monitorizeaza, atrage atentia autoritatilor sa le pastreze cum se cuvine daca acest lucru nu se intampla. In cazuri extreme ameninta si chiar retrage obiective de pe lista. a fost cazul Dresdei, in care autoritatile s-au incapatanat sa construiasca un pod in zona centrala protejata de UNESCO, retragerea titlului fiind o palma pentru autoritatile locale. In cursul acestei saptamani Comitetul UNESCO s-a reunit in Brazilia si a primit noi obiective pe lista sa, niciunul insa din Romania.

In anii ’90 din Romania au fost primite in lista UNESCO primele 7 obiective de patrimoniu cultural sau natural (Delta Dunarii, 7 biserici fortificate sasesti din Transilvania, manastirea Horezu, 7 manastiri din nordul Moldovei, cetatile dacilor din Muntii Orastiei, biserici de lemn din Maramures, si centrul medieval fortificat al orasului Sighisoara). Din 1999 incoace nu s-a mai intamplat nimic. In unele cazuri obiectivele trecute in lista sunt lasate in inzbeliste. De exemplu cetatile dacice: am vazut mai multe reportaje care descriau cum drumul de acces neasfaltat este un pericol chiar pentru masini de teren, si la fata locului putinii turisti care se incumeta nu au nici un fel de facilitati (ghid etc.).

Si din prisma potentialului, a bogatiei de obiective de patrimoniu, si in comparatie cu alte tari vecine Romania are foarte putine obiective trecute in lista. Mult mai multe manastiri muntene si moldovene, cetati transilvane, peisaje si monumente naturale, obiective din centrele oraselor (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Cluj, etc.) ar putea figura pe lista UNESCO daca ar fi promovate si intretinute in acest sens. Cel putin in cazul Clujului pot afirma ca edilii sau societatea civila nu au aratat nici cea mai mica sensibilitate in acest sens. Din contra, centrul medieval a orasului a fost neglijat chiar sabotat in diferite feluri. Pe urma ne miram ca nu vin turistii…

O mostra a felului in care este abordata de catre unii (i)responsabili listarea in patrimoniul mondial UNESCO care a conduce la o dezvoltare durabila a turismului si la protejarea patrimoniului:

La solicitarea comisiei Parlamentului pentru relatia cu UNESCO, minstrul culturii Kelemen Hunor a demarat demersul pentru includerea Rosiei Montana pe lista patrimoniului universal (aici este cazul sa retractez ce am afirmat in alta postare in legatura cu domnul Hunor, nu imi era cunoscut atunci acest lucru).

Dupa ce aflat de acest demers primarul Rosiei Montana impreuna cu alti primari din zona motivati de anumite interese au sarit ca arsi si au trimis o scrisoare de protest repingand vehement aceasta initiativa calificand-o intre altele drept “demagogica”, “abuz” si “incalcare a normelor democratice” (detalii: aici si aici, un raspuns al directorului Muzeului de Istorie Cluj: aici).

Concluzie: Comisionul rapid si “brandurile” de doi bani bat dezvoltarea durabila si titlurile prestigioase care protejeaza patrimoniul si aduc turisti. Explore the Carpathian gardens, se potriveste perfect.

Sunt incompetent si caut brand

Nu-mi place cuvantul “brand”, nu-mi plac expresiile “brand de tara”, “brand de oras”. In primul rand din cauza neologismului “brand” care inlocuieste cuvinte existente precum “marca”, “simbol”. In al doilea rand din cauza modului in care este folosit, a freneziei de a avea un “brand” si a rationamentului din spatele acestei frenezii: “Daca nu ai un brand esti nimeni. Daca iti faci un brand vin turistii, clientii, esti modern”.

Un brand este de fapt un logo, o marca, un simbol. In cazul unei tari sau a unui oras brandul nu poate fi decat numele tarii, eventual acompaniat de un simbol placut ochiului si care sa parafrazeze o caracteristica unica.

Inainte insa de a-ti cauta o marca, trebuie sa ai un produs competitiv, si odata cu lansarea marcii trebuie sa poti oferi interesatilor informatii despre produs. Produsul “turism in Romania” nu este competitiv, cu toate ca ar putea fi. Cum arata gradina carpatina se vede si in pozele de pe blogul “Realitatea mea”. Daca ai un produs care scartie dar are potential, da, ii poti face o marca, dar inainte de asta trebuie sa ai o prezenta pe internet in care sa explici produsul. Aceasta cerinta de baza nu este indeplinita. Deageaba se lauda Ministerul Turismului ca a rezevat 8 domenii pe internet, toate cu adrese kilometrice gen “explorethecarpathiangarden.net”. Sunt link-uri goale, moarte. Si mi se pare stupid sa-ti ascunzi prezenta turistica in spatele unei adrese atat de lungi, pe care nu o tine nimeni minte si care nu contine macar pe undeva numele tarii. Asa cum spuneam, nu exista nici o prezenta pe net multilingva a Ministerului Turismului.

Cum se face treaba serioasa arata (cu adrese simple de retinut):

– Spania (www.spain.info)

– Croatia (croatia.hr)

– Cehia (www.czechtourism.com)

– Slovacia (www.slovakia.travel)

Un asemenea site tradus in mai multe limbi, atat limbile  tarilor vecine cat si mai multe limbi de circulatie internationala, face mai mult decat o mie de “branduri de tara”.

O alta conditie ca un “brand” sa fie si sa devina cu adevarat un “brand” este ca el sa fie din start bine facut, pentru a putea fi pastrat mult timp si sa se incetateneasca in perceptia publicului tinta. Or brandul nostru este schimbat deja in al doilea an consecutiv. Si nu mi se pare cel mai reusit. Nu e de mirare, poate ar fi fost mai bine daca alegerea unui simbol ar fi fost facuta in urma unui proces de concurs, selectie si dezbatere mai indelungat, la care sa participe nu doar o singura firma, ci toate firmele de publicitate, dar si studenti, sau firme de design. Drept urmare mai devreme sau mai tarziu va fi schimbat cu altul, poate cu unul mai reusit, si iarasi se vor fi cheltuit bani deageaba, si se va dovedi ca nici asta nu e un brand, un brand e ceva ce dainuie in timp si este recunoscut. Mercedes-Benz nu si-a schimbat brandul de ca. 100 de ani.  Spania are logo-ul sau de mai bine de 20 de ani, o colectie de logo-uri reusite se gaseste pe blogul Perspective. Trecandu-le in revista remarc doua lucruri: majoritatea contin elemente din heraldica (Croatia, Canada) sau culorile drapelului (Argentina, Grecia, Franta, Spania). Doar unul dintre ele mai are un subtitlu. Nici nu e necesar, cum dovedesc proastele alegeri “fabulospirit”, “Land of choice” sau acum cel nou cu gradina.

PS – Recomand articolul lui Mihai Gotiu.

PPS – Si edilii clujeni se tot chinuie sa caute un “brand de oras”. Din fericire nu se grabesc, si totul este in stadiul dezbaterilor. Astfel pericolul de a se lansa un logo penibil nu este inca iminent. Ce simbol altul decat stema originala si traditionala  este insa brandul inascut al unui oras? Edilii Clujului inca mai parafeaza, stampileaza cu, si folosesc in mod abuziv in acte si pentru scopuri reprezentative “brandul lui Funar”, un kitch monstruos, ilegal. Inainte de a-si sparge capul despre un brand al orasului ar trebui sa-i redea cat mai repede si in sfarsit stema adevarata.

Ministrul turismului Bucurestilor si litoralului?

De cand doamna ministru Elena Udrea este la sefia PDL Bucuresti se inmultesc comunicatele despre implicarea Ministerului in programe de dezvoltarea a turismului in Bucuresti. Nu critic acest lucru, este chiar laudabil: doamna Udrea vrea sa copieze modelul Budapestei, pune la dispozitia celor interesati in cooperare cu RATB linii catre manastirile din imprejurimile Bucurestiului. Toate bune si frumoase.

Problema intervine din punctul meu de vedere atunci cand un ministru al turismului bucurestean, se concentreaza prea mult pe anumite zone cum ar fi Bucurestiul si litoralul, si neglijeaza alte regiuni si obiective turistice. Cel putin la nivelul perceptiei majoritatea initiativelor ministerului privesc Bucurestiul si Litoralul. Cate ceva am auzit despre Bucovina, iar despre Transilvania mai nimic (exceptiile fiind initiativa infiintarii unui circuit turistic in Maramures  si implicarea in renovarea cetatii din Rasnov; foarte putin in comparatie cu potentialul turistic al Transilvaniei).

Am intrat acum cateva zile pe site-urile oficiale ale guvernului pentru a vedea care sunt proiectele ministerului. Pe site-ul noului minister (al Dezvoltarii Regionale si al Turismului) nu se gasesc decat 3 comunicate in legatura cu turismul si un link catre vechiul site al Ministerului Turismului pentru doritorii de informatii. Site-ul vechi al Ministerului Turismului nu are decat o singura actualizare dupa ianuarie 2010, una cu un link catre site-ul noului ministeriu. Linkul catre programul “Turist in Romania” este mort, si alte linkuri sau pagini pentru prezentarea atractiilor turistice din Romania nu exista.

Cred ca Romania este singura tara europeana care nu are o un site oficial multilingv care sa prezinte atractiile turistice publicului international (si in asia cred ca toate tarile ofera un asemenea site). Bani pentru clipuri cu “Land of  Choice” sau branduri de tara exista (si sunt sigur ca tot firme bucurestene vor profita de pe urma lor), dar la ce folosesc daca potentialul turist obisnuit sa capete informatii rapide in cateva minute prin intermediul internetului nu are unde sa le gaseasca? Si la ce folos daca infrastructura generala si cea turistica este  deplorabila.

Exista un site semioficial al Biroului pentru Turism din New York, care este destul de bun dar fireste doar in engleza. Pe online in rest mai exista doar wikipedia ca sursa de informatii, in afara unor site-uri mici private, care insa sunt greu de gasit la o cautare rapida. Birourile de Turism din Bruxelles si alta capitala europeana au fost inchise.

Imi doresc ca bucurestenii sa aiba parte de cat mai multi turisti, si litoralul la fel. Insa intreb: este minstrul turismul doar ministrul Bucurestilor si litoralului? Nu este minstrul intregii tari? Nu exista un cumul de functii si un conflict de interese daca aceeasi persoana este si ministru al dezvoltarii regionale, si al turismului Romaniei, si deputat, si presedinte al organizatiei de partid Bucuresti, si detinator al altor functii in cadrul partidului, si posibil candidat la primaria Bucurestiului?

P.S. Link-uri utile:

Radu Portocala – “Fabulatii despre anticomunism”

Theodora – “Eurodeputatul PDL Preda scrie aberatii”

Lilick – “Curentul pro-Diaconescu din asociatia 21 Decembrie“

UDMR-ul si deputatii minoritatilor

Punctul de plecare a acestei postari este analiza Iuliei Huiu, “Raspunderea morala a UDMR”, analiza cu care sunt de acord in totalitate.

UDMR-ul a abandonat alianta cu liberalii si apoi si proiectul unui prim ministru, Iohannis, care provine dintr-o minoritate etnica ardeleana ca si maghiarii. Insa prin “abordarea de bun-simt al politicului” de care vorbeste Iulia Huiu si cu care ne obisnuise, UDMR-ul lasa o mica speranta ca va fi un corectiv in cadrul coalitiei incropite in decembrie si va putea eventual sa previna initiative si legi aberante, sa continue treaba buna facuta in domeniul mediului din perioada PNL-UDMR, si, prin portofoliul culturii si patrimoniului detinut in premiera de catre UDMR sa faca in sfarsit ceva pentru salvarea patrimoniului ardelean.

Din toate astea nu am vazut prea multe. Vicepremierul Marko s-a remarcat prin sustinerea uninominalului majoritar cu conditia ca acesta sa fie valabil doar pentru populatia romana iar UDMR-ul sa poata beneficia de unul singur de reprezentare proportionala, de o anumita pondere parlamentara din oficiu si indiferent de votul alegatorilor. Ministrul mediului nu a continuat pozitionarea consecventa a predecesorului sau Korodi. Despre salvarea patrimoniului transilvan, care ar putea deveni o atractie turistica generatoare de locuri de munca si incasari bugetare nu am auzit aproape nimic. In domeniul economic am vazut tot felul de reprezentanti ai uniunii care copiau la indigo declaratiile primului ministru sau a partenerilor lor de coalitie din PD, fara nici o nuanta diferita. Asta cand UDMR-ul, ca membru de coalitie fara de care aceasta nu ar dispune de o majoritate, ar fi putut sa impuna macar cateva pozitii divergente, in loc sa-si asume legea taierii pensiilor si alte masuri. UDMR-ul s-a legat cu catuse de PDL si parca a aruncat si cheia.

Cred ca intr-un fel sau altul  o parte a electoratului maghiar va sanctiona la urmatorul scrutin UDMR pentru girul dat acestei guvernari incompetente cu rezultate dezastruoase in domeniul economic. UDMR-ul va fi amenintat cu pierderea unor primarii si mandate de consilieri locali, si poate chiar cu  ramanerea sub pragul electoral la urmatoarele alegeri parlamentare. Electoratul maghiar ar putea sa absenteze de la vot in numar mai mare; sa voteze alt partid maghiar (exista o alternativa, iar in Slovacia “UDMR-ul slovac” de la un scor de peste 10% nu a mai trecut de prag, si un alt partid al minoritatii maghiare a reusit acest lucru de la 0 la 8%); sau ar putea sa se orienteze catre partidele de opozitie, refuzand in numar mai mare sa voteze doar pe criteriul etnic. In acest sens cred ca liberalii ar putea sa se adreseze direct electoratului maghiar de dreapta nemultumit si sa-i ofere o alternativa.

Aceeasi raspundere morala pentru situatia actuala ca si UDMR-ul o poarta si deputatii minoritatilor nationale. Si ei s-au dezis de un proiect care ar fi dat o alta formula de guvern si un prim ministru din randurile lor, si au investit si protejat la motiune acest guvern. Pe liderul lor deputatul Pambuccian l-am remarcat lansand propuneri aberante de genul cotei unice de 4%, sau  abordari superficiale si inducatoare in eroare  (despre care vorbeam aici).   Ca sa nu fiu inteles gresit, nu am nimic impotriva niciunei minoritati, nu sunt xenofob si nu voi fi niciodata. Nu am nici o obiectie nici fata de reprezentarea in parlament a minoritatilor, exceptarea lor prin lege de la pragul electoral si de la gradul de reprezentativitate necesar pentru a fi ales in parlament, nici fata de faptul ca formeaza un grup parlamentar si isi ofera voturile in bloc chiar daca nu sunt un partid. Altceva vreau sa pun in discutie: situatia (prezenta) in care numarul de voturi pe care il detin minoritatile face diferenta, atat in numirea unui prim ministru si a unui guvern cat si in demiterea lor prin motiune de cenzura. Minoritatile sunt suprareprezentate in parlament, din cate stiu ca pragul pentru ele este 10% din pragul necesar unui independent pentru a fi ales in parlament (si inca odata: acest lucru este perfect in regula). Nu am date exacte, si ma voi documenta, in legatura cu numarul alegatorilor reprezentati de minoritati. Ponderea parlamentarilor minoritatilor in parlament este de ca. 4%. Ce inseamna acest lucru? Daca exista o coalitie majoritara care reprezinta 52% dintre alegatori, aceasta majoritate nu poate impune un guvern si un prim ministru impotriva vointei unei minoritati parlamentare care reprezinta 48% daca minoritatile se aliaza cu acestia din urma. Reprezentantii unei minoritati la nivel national (cei 48% de care vorbeam) plus deputatii minoritatilor pot sustine un guvern impotriva majoritatii. Daca ar fi sa se reduca numarul parlamentarilor la sub 300 (lucru sustinut inca de toate partidele, fata de care am foarte mari rezerve) ponderea grupului deputatilor minoritatilor in parlament ar creste si mai mult: la peste 6%. Cu alte cuvinte in acest caz o majoritate de 53 catre 54% nu ar putea forma un guvern si da un prim ministru impotriva unei aliante celor 47% plus minoritati.

Aceasta situatie mi se pare incompatibila cu reprezentarea proportionala, principiul majoritatii si cu buna functionare a sistemului parlamentar.

Inca odata, nu am nimic de obiectat fata de reprezentarea minoritatilor. Ea lor poate ramane neschimbata si rolul deputatilor minoritari in domeniile care ii vizeaza direct ar putea fi intarit. Ce ar fi de discutat insa este daca pe viitor intr-o Constitutie modificata nu ar trebui prevazut ca voturile de investitura ale guvernului, motiunile de cenzura si eventuale voturi de incredere/neincredere, aceste voturi doar, sa se desfasoare fara deputatii minoritatilor. Nu am o opinie formata in acest sens, insa mi se pare un subiect care merita dezbatut. Deocamdata nu vad alta solutie prin care  majoritatea alegatorilor sa decida intr-adevar soarta alegerilor, si sa nu se mai repete situatia in care o minoritate parlamentara sa guverneze impotriva unei majoritati.

UPDATE

Despre deputatile minoritatilor am gasit un articol foarte interesant si care ofera mai multe informatii: Petru Clej – “Reprezentarea de drept a minoritatilor nationale in parlament -un racket poltic”. Sunt de acord in mare parte cu opinile domnului Clej, nu cred insa ca pentru a reduce numarul deputatilor minoritatilor ar trebui ridicat pragul pentru minoritati asa cum propune dinsul. O alternativa ar fi propunerea mea de mai sus.

P.S. Recomandari off-topic:

Radu Portocala -“Trecatoarea sinceritate a impostorilor”

Dorin Tudoran – “Pavlov, cainele si laboratoarele”

Iulia Huiu – “Despre suspendsare… din nou”

Aristarh, Copernic, Galilei, unde sunteti?

“De asemenea, dacă privim la sistemul solar în care ne aflăm … noi toţi spunem că toate planetele se învârt în jurul Pământului. Imaginaţi-vă că am fi pe Marte. Am spune că Pământul se învârte în jurul lui Marte”, a spus Băsescu. (sursa)

Un filmulet care merita toti banii

Azi incepe campionatul de fotbal, Liga 1. Nu cred ca voi urmari multe meciuri, din pacate nivelul mai ales tactic si tehnic al fotbalului nostru lasa mult de dorit.

Sper ca “U” Cluj sa faca o figura frumoasa si pentru inceput sa mentina categoria si sa nu retrogradeze, chiar daca din lipsa unui stadion va disputa toate meciurile in deplasare, pe cele de “acasa” la Alba Iulia. As vrea sa intreb vizitatorii blogului: Cu ce cluburi simpatizati voi?

Amatorilor de fotbal si nu doar lor le propun sa urmareaca un video care merita urmarit pana la ultima secunda, top 50 golazos ale lui Messi.

Duplicitatea politicii externe

Nu ma mira faptul ca Romania nu este privita drept partenerul cel mai serios de catre cancelariile occidentale sau de catre tari vecine . Cazul Kosovo este un exemplu de politica externa duplicitara.

Romania este din cate stiu singura tara care NU recunoaste independenta Kosovo insa mentine trupe in Kosovo care apara tocmai  independenta acestei republici care nu este reconoscuta de catre toate statele UE sau in mod unanim la nivel international. Ar exista in acest caz doar doua variante: ori Romania recunoaste independenta Kosovo, si atunci isi poate mentine fortele acolo; ori continua sa nu recunoasca Kosovo, caz in care pe cale de consecinta ar trebui sa-si retraga fortele de acolo, asa cum a procedat Spania.

Aceasta situatie ma duce cu gandul la motto-urile blogurilor domnilor Dorin Tudoran si Radu Portocala: “In Romania intotdeauna se intampla lucruri interesante pentru ca niciodata nu se intampla ce trebuie” si “In Romania orice e posibil si nimic nu are consecinte“.