Electorale GB-RO 3 – safe seats si gerrymandering

Vreau sa postez despre inca un subiect important in legatura cu alegerile uninominale, si chiar daca poate acest subiect va plictiseste deja sau nu va intereseaza, vreau sa va rog sa cititi pana la capat  pentru a afla informatii si concluzii importante.

Alti asociati nedespartiti ai votului uninominal majoritar sunt fenomenele safe seats si gerrymandering.

1. Safe seats

Safe seats inseamna locuri sigure in parlament indiferent de candidat. Un aspect al propagandei pro vot uninominal a fost si este in continuare minciuna conform careia un vot proportional pe liste trimite in parlament listaci impusi de partide fara legitimitate, si cum votul uninominal ar trimite in parlament candidati mai capabili alesi direct cu o majoritate in spate si cu o legitimitate adevarata si sporita.  Realitatea este cu totul alta, votul uninominal incurajeaza un fenomen echivalent insa mult mai periculos, cel denumit safe seats, locuri sigure.  Safe seats inseamna ca in foarte multe colegii uninominale un anumit partid desemneaza castigatorul, indeferent cine ar fi el ca persoana, indiferent de pregatirea sa si indiferent de competenta cotracandidatilor.  De ce? Pentru ca circumscriptiile uninominale insumeaza un teritoriu si un numar de alegatori limitat, inferior populatiei unui mare oras sau unui judet. Si penntru ca in interiorul unei sectiuni a unui oras sau judet se strange un microcosmos urban sau rural. Iar urbanul voteaza altfel decat ruralul si in urban unele zone voteaza din cauza compozitiei demografice altfel decat alte zone al aceluiasi oras.

In Marea Britanie la aceste alegeri estimarile arata ca circa 400 dintre cele 60o si ceva de colegii uninominale sunt safe seats, adica sunt deja decise inainte ca votul sa fi avut loc. O cifra enorma. Deja cu mult timp inaintea alegerilor se stie candidatul carui partid va castiga, si inca odata, nu pentru ca ar fi el candidatul perfect, ci pentru ca in acel colegiu alegatorii ar vota pe oricine at fi reprezentantul unui anumit partid. Trebuie luat in considerare ca in aceste safe seats, are loc o dubla si tripla selectie negativa. Pe de o parte partidul care stie ca va castiga poate nominaliza pe oricine, fie el si cel mai nepregatit si incompetent. Pe de alta parte partidele concurente nu vor nominaliza politicienii lor cei mai capabili pentru a evita riscul sa nu faca parte din parlament (in MB doar parlamentarii pot devenii ministrii sau secretari de stat!!). Campania electorala ocoleste colegiile sigure, ea se concentreaza intr-o minoritate a colegiilor (denumite marginal seats in MB sau battleground districts/states in SUA).

Locurile sigure in parlamentul britanic constituie un argument major in campania pentru schimbarea sistemului electoral de la staus-quo-ul uninominal la reprezentarea proportionala. Din cauza lor de exemplu Labour Party va putea castiga cu mai putine voturi decat partidul liberal un numar dublu de parlamentari.

2. Gerrymandering

Termenul gerrymandering desemneaza decuparea absolut arbitrara a granitelor colegiilor uninominale, astfel incat aceste granite sa asigure pe de o parte cat mai multe locuri singure in parlament pentru propriul partid si sa reduca pe cat posibil numarul de parlamentari al adversarului politic. O decupare 100% neutrala si impartiala este o conditie sine qua non pentru ca votul uninominal sa aibe un minim absolut de legitimitate. Cantitatea enorma de safe seats in MB si SUA demonstreaza insa ca nici macar in aceste tari cu o lunga traditie democratica aceasta conditie nu este indeplinita. Cine a deschis cutia pandorei uninominale stia ca in ea se va gasi si surpriza gerrymandering. Rezultatele sale sunt incredibile si merita un moment de atentie.

Gerrymandering exista de cand uninominalul, termenul provine de la guvernatorul statului Massachusetts Elbridge Gerry, care deja in 1812 a decupat un colegiu cu o forma absurda (caricatura de mai sus), dar menita sa asigure partidului sau un loc sigur in congres.

Colegiul (districtul) electoral nr. 4 al statului Illinois pentru Camera Reprezentantilor.

Colegiul electoral nr. 2 din Arizona

In rosu sunt granitele Travis County in care se afla orasul Austin. Pentru a dilua votul urban favorabil democratilor si a reduce drastic sansele ca ei sa fie reprezentati de un congressmen guvernatorul republican al statului Texas a impartit teritoriul orasului Austin in trei colegii uninominale incluzand teritorii foarte indepartate de Austin care voteaza tendential cu republicanii.

Colegiul nr. 3 din statul Maryland

Alt exemplu de gerrymandering din Texas, un singur colegiu uninominal punctat in rosu.

3. Safe seats si uninominalul din Romania

In discutia din Romania problema decuparii colegiilor a fost in mare parte ignorata. Din cand in cand am mai citit acuzatii ca decuparea colegilor ar fi fost in parte facuta pentru a favoriza anumite partide, insa sincer nu stiu daca lucrurile stau asa. Cert este ca decuparea colegiilor ar trebui facuta de catre o comisie absolut impartiala, insa in Romania decuparea poate fi facuta sau modificata prin hotarare de guvern… In acest context vin cu o intrebare: cum vor arata colegiile uninominale peste cativa ani in Romania, si, daca in SUA si in MB nu s-a putut rezolva problema asta, ce sanse exista ca in Romania o decupare a colegiilor uninominale sa fie facuta corect??

Lasand la o parte problema decuparii in sine, vreau sa abordez o problema de fond. Votul uninominal inseamna in mod automat creearea unor unitati teritoriale electorale mai mici decat unitati existente cum ar fi municipii, sectoarele Bucurestiului sau judetele. Nu exista insa nici un motiv rational pentru ca subunitati teritoriale atat de mici sa aleaga singure si separat cate un parlamentar. Am vazut la alegerile partiale din colegiul 1 Bucuresti ca multa lume nu stia granitele colegiului, si a dorit sa voteze cu toate ca nu putea, doar pentru ca locuia cu o strada mai incolo. In colegiul 19 bucuresti prezenta la vot a fost de 15% si marea majoritate a alegatorilor nici nu mai e interesata de aceasta competitie electorala care devine aberanta din momentul in care un parlamentar se alege cu mult mai putine voturi decat un primar de oras sau un primar de sector. Intreg conceptul care dicteaza ca un oras sau o parte a sa ar trebui sa fie reprezentata de catre un singur parlamentar trebuie pus sub semnul intrebarii, pentru alegatori este mult mai bine sa fie reprezentati de catre mai multi parlamentari din diferite partide in circumscriptii mai mari. Astfel ei se pot adresa cu o problema mai multor parlamentari, poate inclusiv celui pe care l-au ales, pot compara munca lor si feedback-ul pe care il primesc.

O demonstratie simpla a aberatiei ciopartirii unui municipiu sau judet in colegii uninominale si a problemelor generate de ea se gaseste pe wikipedia.

Un model simplu care poate reprezenta situatia dintr-un un municipiu (sau sector al Bucurestiului) cu 16 cartiere sau un judet, in care un partid -cel verde – este votat de 60% (9 din 15), iar alt partid, cel roz este votat de 40% (6 din 15). Intr-un sistem proportional lucrurile ar fi extrem de simple si corecte: partidul verde castiga 2 locuri in parlament si partidul roz unul singur. Daca insa municipiul este impartit in trei colegii uninominale? Totul depinde atunci de felul cum e impartit. Daca este impartit ca in varianta a.) partidul verde castiga toate trei colegiile, si 40% dintre alegatori au votat deageaba si nu sunt reprezentati de nimeni cu toate ca ar trebui. In varianta b.) rezultatul ar fi 2-1, cel corect. Este insa posibila si o varianta c.) in care partidul roz votat de 40% castiga doua locuri in parlament si partidul verde doar unul singur!!

Am citit o excelenta postare despre silogisme, “Filosofia” de Ioan Usca. Dezbaterea despre sistemul electoral este presarata de nenumarate silogisme, unul dintre ele ar fi A. Primarul este ales democratic uninominal majoritar. B. Parlamentarii nu sunt alesi ca primarii C. Ca parlamentarii sa fie alesi democratic ar trebui alesi ca si primarii.