Adevar sau dezinformare? Stire pe surse: PDL si PSD vor sistemul electoral german

Astazi a aparut o stire pe site-ul ImpactNews conform careia PDL  si PSD ar fi aproape de o intelegere pentru a modifica Legea Electorala in sensul introducerii sistemului de vot german. Nu-mi place sa comentez, in mod normal, stirile neconfirmate, ramane de vazut daca informatia este corecta sau avem de-a face cu o intoxicare. Mi se pare insa o stire foarte importanta, de aceea am sa scriu cateva idei in legatura cu ea, presupunand ca informatia este pe bune.

 

1. Mai intai o nelamurire: din cate am inteles protocolul aliantei dintre PNL si PSD prevede o colaborare parlamentara stransa si exclude ca unul dintre partide sa negocieze sau sa voteze proiecte de legi impreuna cu PDL. Nu inteleg cum pe o lege atat de importanta ca si legea electorala negocierile au loc intre PDL si PSD.

 

2. Daca stirea este corecta ar insemna ca niciun partid nu-si mai doreste uninominalul majorita, si ca toata propaganda derulata in ultimii ani (cu referendum cu tot) pe aceasta tema a fost un bluff, o cacialma si ca poate fi aruncata la maculatura. Propagandistii respectivi fie ar trebui sa sara acum ca arsi si sa protesteze vehement, fie sa se stearga la gura.

 

3. Paranteza: Pe scurt, ce este sistemul german? Sistemul electoral german este in primul rind un sistem proportional, deci un sistem echitabil si corect.

Alegatorul are la dispozitie doua voturi: unul pentru un partid, si al doilea pentru un candidat uninominal. Raportul de forte in parlament (numarul mandatelor fiecarui partid) este stabilit de votul pentru partid. Toti candidatii unonominali (alesi intr-un singur tur, deci si gfara majoritate absoluta) intra in parlament, restul parlamentarilor vin de pe liste de partid in asa fel incat reprezentarea proportionala sa fie indeplinita. Mai multe detalii cu alta ocazie.

 

4. Sistemul german ar fi un mare pas inainte fata de actualul sistem electoral pentru parlamentarele din Romania. Colegiile foarte mici de acum ar disparea (inlocuite cu unele mai mari, si s-ar elimina principiul “un sigur candidat pe partid si colegiu” si o parte din confuzille la care a dat nastere sistemul actual.

 

5. Cu toate acestea sistemul german are si o serie de neajunsuri. O parte dintre ele tin de sistemul in sine si nu pot fi eliminate decat adoptand alt sistem (sistemul proportional pe liste partial deschise). Alte mici defecte pot fi remediate in mod inteligent in cadrul sistemului german, tinand cont de experienta din Germania (exista chiar un caz recent in care Curtea Constitutionala Federala a declarat ca o prevedere a legii este neconstitutionala si a obligat par parlamentul sa o modifice pana la urmatoarele alegeri). La o prima trecere in revista ar fi aproape zece puncte problematice care ar trebui avute in vedere in legatura cu sistemul german. Daca se confirma stirea voi reveni cu toate detaliile.

 

Cantarind avantajele si dezavantajele fiecarui sistem imi mentin si imi reafirm pararea ca sistemul pe liste partial deschise in circumscriptii cat mai mari ar fi de preferat sistemului german.

Daca este adevarat ca partidele isi doresc schimbarea legii electorale in aceasta sesiune parlamentara, si ca ar prefera sistemul german, consider ca este nevoie de o dezbatere deschisa, si o transparenta in ce priveste intentiile fiecarui partid, pentru ca legea in final sa fie buna si sa nu mai necesite modificari. Llegea electorala nu se poate schimba la nesfarsit, in fiecare perioada legislativa, fara riscul ca alegatorii sa nu mai inteleaga in cele din urma nimic.

 

 

Genocid in Libia – lideri “populari” europeni patati

Gadafi, dictatorul Libiei timp de 42 de ani, se afla la sfarsitul carierei politice. Nu are insa nicio dorinta sa plece de pe scena inainte de a lasa in urma un lac de sange. Potrivit ultimelor stiri sunt mai multe mii de demonstranti ucisi.  Estul Libiei (intre altele orasele Bengasi si Tobruk) se afla sub controlul opozantilor lui Gadafi, carora li s-au alaturat militarii si membrii serviciilor sau fortelor de ordine.

Criminalul Gadafi era cunoscut ca atare, a fost insa spalat de pacate in ultimii cinci ani de catre cei mai importanti lideri europeni si americani.

Cum si-a cumparat Gadafi indulgenta internationala? Prin contracte de gaz, petrol, centrale nucleare, arme. Ce a oferit in schimb? Actiuni de imagine. La inceput reabilitarea lui Gadafi s-a motivat prin gesturi “generoase”. Organizatii teroriste, cu mai multe sau putine legaturi cu libienii, rapea cetateni occidentali in Filipine, in lumea araba sau in nordul Africii. Pentru ca ostaticii sa fie eliberati guvernele occidentale plateau mai multe milioane prin intermediul lui Gadafi, care-si pastra comisionul si era laudat. in mod asemanator a procedat cu africanii care  doreau sa ajunga in Europa. mai intai i-a incurajat sa treaca prin Libia, in mod ilegal si nepedepsiti, pentru ca apoi sa ceara favoruri Europei pentru a fi stopati. Gadafi a extradat Marii Britanii teroristii care au pus in practica atentatul de la Lockerbie, pentru ca principalul implicat, condamnat, sa fie gratiat acum un an de catre britanici (Gordon Brown) si repatriat, in schimbul unui contract petrolifer pentru BP.

Daca liderii britanici sau nemti au avut o anumita pudoare bine motivata in a se asocia public cu Gadafi, Sarkozy si Berlusconi, popularii de “dreapta”, au pregatit scene nemaivazute pentru liderul revolutiei libiene. Cei doi l-au primit in vizite opulente de stat, l-au laudat, i-au sarutat mana, au dat prilejuri mediatice nemaintalnite pentru propaganda lui Gadafi (cort “de beduin” in Paris si Roma, locul in care aveau loc intrevederile, Gadafi cu poza unui martir libian al epocii coloniale pe piept, receptii si discursuri imparatesti).

Protectia internationala a criminalului Gadafi a mers atat de departe incat Elvetia s-a gasit absolut izolata cand in urma unei cercetari penale, in care a fost retinut un fiu al lui Gadafi, acesta a arestat abuziv oameni de afaceri elvetieni, a intrerupt toate relatiile comerciale cu firme elvetiene, si a propus impartirea teritoriului elvetian intre Franta, Italia si Germania. Ar mai fi de mentionat si episodul in care doi medici bulgari au fost condamnati la moarte in Libia, pentru a fi eliberati mai tarziu in urma altor plati.

Gadafi s-a intalnit intr-o vizita oficiala si cu presedintele Basescu, prima vizita a unui demnitar roman in Libia dupa cea a lui Ceasuescu. Gadafi a fost reabilitat si de catre americani in timpul administratiei Bush, chiar daca in mod mult mai discret decat au facut-o Berlusconi si Sarkozy.

Cativa lideri europeni au o problema majora, iar intreaga politica externa din ultimii ani a Europei si SUA in ce priveste lumea araba a esuat lamentabil.

P.S. Acum cateva saptamani, cu prilejul demonstratiilor din lumea araba, care cel putin in Tunisia si Egipt au dus la rasturnarea dictatorilor de acolo, am auzit o groaza de experti, politiceini, jurnalisti, comentatori, care ne avertizau ca tot ce se intampla acolo va fi o revolutie islamica, care va aduce la putere fundamentalisti, islamisti, extremisti (exact propaganda, frica si diversiunea pe care dictatorii incoltiti au lansat-o catre publicul european). Nimic din ce au spus acesti “experti” nu a fost adevarat. Nu l-am auzit pe niciunul dintre ei sa se fi rectificat. Pana cand o fac ar trebui sa-l aprobe pe Gadafi care spune si el ca in spatele revoltei si demonstrantilor din Libia se afla teroristi, fundamentalisti si al kaida.

De ce Legea Capitalei nu priveste doar Bucurestiul

Pentru ca ma intereseaza orice subiect legat de reforma administrativ-teritoriala dar si legat de legile electorale am urmarit in ultima vreme cu interes, chiar nefiind bucurestean, dezbaterile in legatura cu proiectul de “Lege a Capitalei”. Am ajuns la concluzia ca acest proiect de lege (si din mai multe motive) nu priveste doar bucurestenii, pentru ca in forma si in felul in care se incearca adoptarea sa creaza un precedent extrem de periculos, si valabil la nivel national.

Inainte de toate ce prevede pe scurt acest proiect de lege initiat de Elena Udrea in dubla calitate de Ministru a Dezvoltarii Regionale si presedinta a filialei PDL Bucuresti: desfiintarea practica a sectoarelor, desfiintarea totala a Consiliilor Locale de sector, reducerea drastica a atributiilor primarilor de sector (care ar urma sa fie numiti, nu alesi direct), concentrarea intregii puteri decizionale la nivelul primariei generale, si alegerea consilierilor locali ai primariei generale in mod uninominal majoritar, nu proportional!

Aspectele extrem de problematice ale acestei legi, care reprezinta o proba clara a modului in care PDL doreste sa realizeze reforme administrative si teritoriale, din punctul meu de vedere sunt urmatoarele:

1. Felul in care se incearca impunerea legii

In opinia mea o modificare a structurii administrative si politice la nivel local si regional (care poate se impune) trebuie facuta doar in urma unei ample dezbateri, in urma unui larg consens intre cat mai multe partide, dupa consultarea expertilor in urbanism sau a altor organizatii nepolitice avizate, si nu in ultimul rand dar ca ultima legitimare, dupa ce pasii anteriori au foast parcursi, prin consultarea cetatenilor vizati de lege.

Elena Udrea, PDL si primarul Oprescu isi doresc o schimbare rapida a legii, evitand toate elementele mentionate mai sus. Legea s-ar putea adopta prin ordonanta de urgenta, prin angajarea raspunderii, fara dezbatere si fara referendum.

2. Centralizarea, concentrarea puterii si reducerea numarului de decidenti alesi

Daca aceasta lege ar deveni realitate in loc de sapte entitati (cu atributii diferite), sapte primari si sase consilii locale si unul general toata puterea ar fi concentrata practic in mana unui singur om, si teoretic si in mana unui numar mult mai mic de consilieri.

3. Modul scrutinului

Alegerea uninominal majoritara a consilierilor locali ar fi un precedent deosebit de grav in ce priveste legile electorale. Ar insemna reducerea ofertei electorale, a distinctiilor intre partide, nerereprezentarea multor alegatori si o distorsiune majora intre opiniile politice exprimate prin vot si reprezentarea acestora intr-un consiliu local, in parlamentul Bucurestiului.

Aceste trei aspecte nu privesc in opinia mea doar Bucurestiul. Nu doar bucurestenii ar trebui sa faca ceva ca opiniile politice ale alegatorilor sa fie reprezentate corect, descentralizarea si apropierea deciziilor si autoritatilor sa ramana in vigoare si sa se accentueze, si ca decizii majore care privesc functionarea unor municipii sau localitati sa nu fie luata unilateral, fara dezbatere, si de catre persoane sau partide care nu reprezinta o majoritate.

Din cate am vazut guvernul are planuri asemantoare de reorganizare administriv-teritoriala sau de modificare a sistemului electoral la nivel national!!

Ce ar fi de facut?

In primul rand cred ca partidele de opozitie sunt indreptatite sa ceara respectarea criteriilor amintite de mine mai sus, necesare unei adevarate reforme in beneficiul cetatenilor, si ca ultima instanta sa faca demersuri pentru organizarea unui referendum local pe aceasta tema.

In al doilea rand nu cred ca opozantii acestui proiect de lege ar trebui sa spuna doar “NU”, ci sa vina cu propuneri alternative proprii. Poate ca nu toate atributiile intre primaria generala si cele de sector sunt bine delimitate. Poate ca Bucurestiul a crescut mult peste granitele municipiului, si o adminstrare strategica a spatiului urban nu mai poate fi facuta coerent in aceste limite. Poate ca decuparea sectoarelor actuale nu este cea mai fericita. Asa cum putem observa pe hartile istorice publicate de Adrian Craciunescu pe blogul Anliza istorico-arhitecturala atunci cand s-au facut primele impartiri ale Capitalei in sectoare centrul era un sector propriu, cu celelate sectoare asezate in jurul sau. O asemenea rearanjare a sectoarelor ar face poate sens si acum, mai ales pentru a preveni distrugerea cladirilor si spatiilor de patrimoniu din centru.

Ghicitoare: cine a scris urmatorul text?

“Un raspuns de principiu, menit sa ne asigure intelegerea limpede a semnificatiei autentice a aparitiei in prezent a unor forte anticapitaliste din ce in ce mai diverse, il aflam in definirea de catre tovarasul Nicolae Ceausescu, secretarul general al Partidului Comunist Roman, de pe pozitiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: «Situatia lumii contemporane se caracterizeaza printr-o profunda ascutire a contradictiilor economice, sociale, nationale si politice la scara mondiala. Se poate spune ca ne aflam la inceputul unei noi faze a crizei sistemului capitalist, care cuprinde toate sferele vietii societatii si afecteaza – intr-o masura mai mare sau mai mica – toate continentele. Aceasta situatie, deosebit de complexa, grabeste procesul revolutionar de schimbare a raportului de forte pe plan international in favoarea progresului social, a fortelor ce se pronunta pentru o lume mai buna si mai dreapta.»”

Violonistul Alexandru Tomescu – “Trebuie sa devenim constienti de puterea pe care o avem impreuna”

Sambata trecuta a avut loc Balul Operei din Cluj. Evenimentul inedit al serii l-a avut ca protagonist pe violonistul Alexandru Tomescu. Acesta a anuntat, inainte sa-si inceapa reprezentatia, ca el si colegul sau pianist se disociaza de unul dintre sponsorii evenimentului, firma Rosia Montana Gold Corporation, si ca un semn de solidaritate cu cei care doresc sa salveze Rosia Montana isi va dona onorariul Asociatiei “Salvati Rosia Montana”. Un adevarat exemplu de atitudine civica.

Adevarul publica astazi un interviu cu Alexandru Tomescu, readau o parte din el:

“„Adevărul”: Când aţi aflat că Roşia Montană Gold Corporation este unul dintre sponsorii Balului Operei de la Cluj?

Alexandru Tomescu: Am aflat despre RMGC cu o zi înainte de a pleca către Cluj, primind pe Facebook o scrisoare deschisă de la Luminiţa Dejeu, voluntar al Asociaţiei „Salvaţi Roşia Montană”. Am sunat imediat organizatorii care mi-au confirmat apariţia de ultim moment a acestui sponsor.

De ce aţi decis totuşi să cântaţi în continuare şi nu să protestaţi prin absenţă?

Protestul prin absenţă a fost prima opţiune, însa mi-am dat seama că din cauza timpului extrem de scurt rămas până la concert i-aş fi pus pe organizatori într-o situaţie foarte dificilă. Mai mult decât atât, aş fi dezamăgit publicul din Cluj care mă aştepta de multă vreme. Declaraţia de pe scenă a fost salutată cu aplauze din partea publicului, gest care m-a emoţionat profund. În acest fel am putut cânta concertul cu inima curată.

Cum vi s-a părut reacţia societăţii civile legată de subiectul „Roşia Montană”, din 1997 încoace?

Problema îmi pare a veni nu din lipsa de reacţie a oamenilor, ci din lipsa unei coeziuni, lipsa solidarităţii la nivel general. Niciunul dintre prietenii sau cunoscuţii mei nu este de acord cu proiectul RMGC la Roşia Montană. Din păcate, pentru majoritatea dintre noi lucurile se opresc aici. Trebuie să devenim conştienţi de puterea pe care o avem împreună.”

 

P.S. adevarul.ro va transmite astazi de la ora 15 o dezbatere despre Rosia Montana la care participa Silvia Oostveen, arhitect şi vicepreşedinte al Asociaţiei Heritaje, Virgil Nariţă, fostul primar al comunei Roşia Montană,  Eugen Furdui, actualul primar.

Interviu cu Regina Maria

“I was barely seventeen when I came to you. I was young and ignorant, but very proud of my native country, and even  now, I am proud to have been born an Englishwoman… but I bless you, dear Romania, country of my joy and my grief, the beautiful country which has lived in my heart.
Queen Marie of Romania”

 

 

 

 

 

(sursa foto si citat: link; gasiti acolo si o bibliografie completa a documentelor despre Regina Maria sau semnate de ea)

 

Preiau un interviu dat de Regina Maria publicatiei engleze Daily Express in anul 1934. Interviul a fost publicat in revista Historia sub titlul “Mai bine mor decat sa vad un nou razboi” (autor: Gabriel Ciotoran). In finalul postarii puteti viziona imagini de arhiva care arata modul in care au fost primiti la Londra Regele Ferdinand si Regina Maria cu ocazia vizitei de stat pe care i-au facut-o in anul 1924 verisorului Reginei Maria, Regele George V. al Marii Britanii.

 

“Regina Maria si-a legat numele pentru totdeauna de faurirea Romaniei Mari, in straie de sarbatoare, in mareata zi de 1 decembrie 1918, pe un cal negru, intra alaturi de regele Ferdinand in capitala tarii.
Voi prezenta cititorilor revistei, un interviu din anul 1934 dat de suverana ziarului englez “Daily Expres”.

Aceasta se gasea in localitatea Moedling, situata la ˝ de ora de Viena. Discutia a avut loc la inceputul lunii ianuarie a anului in vila reginei. Martor a fost si un maresal regal. “Deasupra mea culorile Romaniei: rosu, galben, albastru, falfaiau in bataia vantului. Soarele patrundea in odaia placuta. Cu greu s-ar putea inchipui o scena mai odihnitoare in aceasta lume fara odihna… Era ziua de botez a celei mai mici nepoate, Maria Ileana. Parea de necrezut… Regina Maria imbracata in albastru si cenusiu, avea in jurul gatului doua siraguri de perle mari cat boabele de fasole! Nu parea nici mai batrana, nici mai putin frumoasa decat fiicele sale!

A venit vorba de dificultatile Romaniei, de Duca, premierul asasinat (pe 29 decembrie 1933). “Acesta, spunea ea, a fost ucis pe la spate de un asasin misel. Mi-a fost prieten vreme de 30 de ani. Un om priceput, credincios tarii, credincios regelui sau… De ce a trebuit sa moara asa?” isi strange mainile si se dojeneste singura. “M-am retras din politica, adauga dupa o clipa. Nu pot vorbi despre aceste lucruri. Va pot spune numai ca Romania este o tara pasnica. O iubesc din toata inima. Cer lumii sa stie ca desi Romania trece prin timpuri rele, ea va invinge pana la capat…”

Cerându-i-se parerea despre o problema de mare interes, aceea a anti-semitismului, ea da urmatorul raspuns: “O tara are dreptul sa se apere impotriva tuturor inamicilor. Eu nu sunt antisemita. Am multi prieteni buni, evrei. in tara mea ei nu reprezinta insa 80% dintre profesionistii medicinei. Eu nu pot judeca de pe pozitiile lui Hitler!”

În privinta rolului femeii in societate, ea critica din nou extrema dreapta: “Nu se poate restrange activitatea lor. Nu poti infrunta femeile; cand primul entuziasm al represiunii lor a trecut, s-a vazut ca ele au ramas tot atat de tari. Sunt mult mai multe femei in lume decat barbati. De ce sa nu ingadui acelor femei care nu se pot casatori sa munceasca si sa-si castige singure existenta?”

Întrebata fiind despre felul in care vede relatiile dintre statele Europei, ea da un raspuns cu valoare de premonitie: “Chibzuiesc adesea cu regret asupra zilelor care au trecut. As dori ca idealul Statelor Unite ale Europei sa se implineasca! Omul care va aduce una langa alta, Franta de Germania, intr-o astfel de confederatie isi va face numele istoric!”

Venirea la putere in urma cu un an a lui Adolf Hitler in Germania, politica revansarda a acestuia, indreptatesc intrebarea finala despre posibilitatea unui razboi mondial. La aceasta intrebare ea da urmatorul raspuns: “As vrea mai bine sa mor decat sa vad izbucnind un nou razboi!”
Pe 18 iulie 1938, in palatul Pelisor, Regina Maria s-a stins din viata.
Pe 1 septembrie 1939 izbucnea cel de-al doilea razboi mondial..”

 

Iohannis este integru, ANI s-a compromis definitiv si irevocabil

In ochii mei ANI si-a pierdut si ultimul dram de credibilitate pe care-l mai detinea, si-ar putea schimba numele in Neintegra Agentie Nationala pentru Neintegritate: alaltaieri o istanta judecatoreasca e decis in mod definitiv si irevocabil ca primarul Sibiului Klaus Iohannis nu s-a aflat intr-o situatie de incompatibilitate asa cum sustinea ANI, si a anulat actul emis de agentie.

In toamna lui 2009 cand Iohannis a fost propus de catre o larga majoritate parlamentara pentru functia de premier ANI se miscase foarte repede pentru a-i inventa ceva “probleme la dosar”. Presa “qualitiy” de atunci (EVZ sau revista 22) a preluat imediat calomnia cu titluri ca “iohannis interzis ca premier”, asa cum puteti citi la Lilick.

(copyright: Grup RC)

 

ANI a demonstrat si in trecut ca nu este o agentie independenta sau integra, ca nu este decat o unealta specializata in a genera stiri “negative” in legatura cu persoane care critica anumite stari de fapt sau puterea exercitata de catre presedintele Basescu. In loc sa intocmeasca rapoarte despre demintarii cu averi enorme sau conturi secrete in strainatate, ANI ia la purecat directori de ONG-uri, sindicalisti, membri CNSAS sau politicieni ai opozitiei (si cum se dovedeste in tot mai multe cazuri in mod neintemeiat).

Sa nu se astepte nimeni la o demisie la varful ANI dupa esecul denigrarii lui Klaus Iohannis. Presedintele ANI a recunoscut in 2009 ca este santajabil si santajat de catre politicieni cu probleme de integritate, si a facut-o absolut nonsalant inregistrand jurnalisti care-si faceau meseria. Presa portocalie a difuzat aceste stenograme cu un tupeu namarginit ca atac la jurnalistii opozanti, cand scandalul in fapt este constituit de faptul ca seful ANI este un personaj santajabil, care amana anumite cercetari din cauza asta, si care mai si inregistreaza jurnalisti in scopuri politice. In orice tara normala (nu in Romania, evident) un asemenea personaj si-ar da demisia a doua zi.

 

Tot in legatura cu ANI am vazut din intamplare un articol de presa in care aceasta agentie era laudata pentru aspectele pozitive a raportului Comisiei Europene de monitorizare a justitiei (ceea ce m-a mirat), si in care intr-un fel ANI, prin vocea autorului articolului se plangea ca bugetul sau a fost taiat de catre parlament.

Chiar din curiozitate am cautat informatii in legatura cu aceasta taiere a bugetului si am aflat ceva foarte interesant, citez:

““Conducerea ANI a omis insa sa sesizeze Guvernul ca, in perioada 5 mai 2010 – 2 septembrie 2010, adica patru luni, nu a avut nicio activitate, nu a avut nici macar sa inregistreze corespondenta, dar si-au ridicat salariile in valoare de 2.226.666 lei, conform estimatului pe 2010”, a sustinut Lakatos (parlamentar UDMR – N.R.), apreciind ca Curtea de Conturi ar trebui sa aiba in vedere aceste aspecte.“

 

ANI se plange ca ii este taiata o parte din buget in vreme ce agentia face concediu de patru luni platit, cu costuri salariale de 500.000 de euro.

 

Intreaga discutie despre integritatea sau neintegritatea demnitarilor mi se pare de o ipocrizie nemarginita. La ce integritate din partea politicienilor aflati la putere ne putem astepta atunci cand presedintele are pe hartie o leafa de o mie si ceva de euro, si minisstrii sau parlamentarii salarii si mai mici, de care ar ride pana si un frizer sau o secretara dintr-o tara civilizata?

Intreaga problema nu se va rezolva niciodata pana cand parlamentarii, ministriii, primarii etc. nu vor castiga legal un salariu care sa fie pe masura responsabilitatii lor, si in acelasi timp sa fie impuse reguli extrem de stricte in ce priveste incompatibilitati sau alte activitati economice pe care acum le pot derula.Si da, desfiintarea acestui ANI nu ar fi nicio paguba, din contra, banii pentru bugetul ANI ar putea fi folositi in mod mult mai util.