Posts Tagged ‘republica parlamentara’

Consultarile si desemnarea primului ministru de astazi – Un argument in plus pentru modificarea Constituiei

17/12/2012

Astazi au loc din nou la Cotroceni vestitele consultari, intre ghilimele, pentru nominalizarea primului ministru. Daca Basescu nu o ia din nou razna de tot se va ajunge la nominalizarea candidatului sustinut de cei car au castigat cu un scor de peste 60% alegerile parlamentare, coalitia USL.

Faptul ca de data asta “consultarile” sunt foarte scurte si sunt convocate deodata toate fortele parlamentare poate fi interpretat in acelasi timp si negativ si pozitiv. Este rau pentru ca arata o lipsa de respect din aprtea presedintelui fata de toate formatiunile si partidele parlamentare, convocandu-le la gramada majoritate si minoritate, putere si opoztie in acelasi timp. Chiar daca nu este o incalcare ad literam a Constitutiei este o sfidare clara la cele mai elementare norme de politete si de bun simt. Nu este insa nimic surprinzator cand actorul este Basescu.

In termen pozitiv pot fi interpretate ca o recunoastere a infrangerii toatale a discursului de pana acum al presedintelui si nenumartelor sale portavoci din politica si media si anume ca presedintele poate numi si va numi pe oricine vrea el, pentru ca asa i-ar da dreptul Constitutia.

Nu trebuie sa uite nimeni, niciodata, mai ales dintre cei care se intereseaza sau se ocupa cu politica, istoria recenta a Romaniei, celor care le pasa intr-adevar de o evolutie deomocratica a Romaniei ca in octombrie 2009 Basescu de facto a condus din palatul Cotroceni o lovitura de stat. Atunci cand, cu guvernul Boc demis prin motiune de cenzura, a refuzat desemnarea lui Klaus Johannis in urma “consultarilor” cu partidele, candidatul Johannis fiind sustinut atunci de toate partidele in afra PDL, de 64% intre parlamentari.

Daca astazi stirea zilei pentru multi va fi ca Victor Ponta va fi desemnat de Basescu pentru functia de prim ministru, ea este alta, cel putin pentru mine: Inca odata se arata ca este nevoie si aici de modificarea Constitutiei! Ca niciodata sa nu se mai intample ce s-a intamplat in 2009.  Soltuia este simpla: pe termen mediu, una dintre cele mai neesare modificari constitutionale este cea  a alegerii Primului Ministru direct  de catre Parlament. Fiecare partid poate propue un candidat si parlamentul alege, cu majoritate organica. Fara false consultari, fara falsa impresie ca ca presedintele care este din alt partid decat majoritatea parlamentara ar face un favor acesteia, sau ar trebui incoltit sa recunoasca majoritatile electorale,  fara falsa amenintare a dizolvarii parlamentului si a alegerilor anticipate daca nu voteaza parlamentul ce dicteaza presedintele in pofida majoritatilor din parlament.  De aceea este foarte bine ca tot ce a facut Basescu a dus la coagularea partidelor opuse autoritarismului in Romania, la o victorie cu un scor de peste 60% a USl si de o oportunitate unica de a clarifica si democratiza Constitutia Romaniei cu aportul UDMR. Fara ca niciun pedist sau basist compromis sa mai poata impiedica din Parlament sau din afara lui acest demers.

Parlamentarizarea Romaniei – iesirea din fundatura, pe drumul catre normalitate, democratie, catre Europa

04/07/2012

Am inceput aceasta postare acum doua saptamani fara a avea timp sa o finalizez. O voi face acum, de aceea elementele de actualitate se afla in a  doua jumatate a articolului.

 

In ultimele saptamani noul guvern USL a intreprins, in sfarsit, primii pasi seriosi intr-o directie buna: trecerea de la fundatura unui regim prezidentialist abuziv (neacoperit de nimic, nici de Constitutie, nici de ratiune), catre o democratie parlamentara adevarata.

Adoptarea in Parlament a declaratiei prin care de acum incolo doar Primul Ministru, Guvernul, este indreptatit sa reprezinte Romania la intalnirile la nivel inalt din cadrul UE, si scoaterea ICR (o sinecura pentru propagandisti ai presedintelui) de sub tutela presedintelui reprezinta doar doi pasi incipienti, dar absolut necesari.

Gata cu presedintele jucator, gata cu modelul rus-bielorus in Romania

Ce s-a intamplat mai ales in ultimii trei patru ani in Romania a fost implementarea (partial reusita) a modelului rus-bielorus de pseudo-democratie prin prezidentializare. O prezidentializare care a incalcat si litera si piritul Constitutiei, si bunul simt, si -mai ales- modelul european, parlamentar al democratiei.

Startul la o mica lovitura de stat s-a dat in octombrie 2009 cand presedintele Basescu a refuzat, dupa motiunea de cenzura castigata de PSD, PNL (si atunci si UDMR si minoritati) nominalizarea lui Klaus Iohannis in functia de prim ministru, cu toate ca acesta era sustinut de peste 60% dintre parlamentari.
De atunci violarea Constitutiei, si a normelor democratice general acceptate in Europa a prins avant, toate deciziile politice majore si dezastruase fiind luate la Controceni, si implementate de catre un prim ministru servil, fara discutii sau dezbateri nici in interiorul partidelor, nici in parlament.  Presedintele jucator a decis singur indatorarea Romaniei cu peste 30 de miliarde de euro, taierea salariilor bugetarilor indiferent de profesie, inchiderea de spitale si scoli, si sustinerea altor masuri devastatoare.

Un presedinte care a ris de Romania si s-a facut de ris si in Romania si pe plan extern. Joaca si jocul s-au terminat.

Am constatat cu absolut disgust protestul unor pretinsi intelectuali impotriva trecerii ICR de la presedentie la Parlament. Nu ii acuz pe toti de slugarnicie la adresa presedintelui, ci de ceva mai grav: ca nu inteleg faptul ca o institutie reprezentativa cum este Parlamentul nu este un reper pentru ei. In toate tarile europene institutele culturale  se afla in subordinea guvernului, controlat de parlament, a ministerelor de afaceri externe sau a celor de educatie.

UPDATE 3.7.2012
Astazi s-au facut noi pasi in aceasta directie, singura de bun augur pentru Romania. Roberata Anastase si Vasile Blaga au fost schimbati de la presedentia celor doua camere ale Parlamentului.
Mi se pare cel mai firesc lucru de pe lume. Minunea a fost cum au ajuns si s-au mentinut acolo. Principiile cele mai fundamentale ale democratiei, cel al majoritatii si al guvernarii sustinuta de o majoritate parlamentara aleasa reprezentativ, au fost incalcate in ultimii doia ani si jumatate. PDL in 2008 (nu vorbesc de scorurile din sondajele actuale) la alegeria a vut 32% din voturi, PNL si PSD impreuna peste 50% din mandate. vointa a legatorului inca din 2008 a fost ca PNL si PSD sa poata guverna impreuna. Si niciodata ca PDL sa guverneze singur impotriva majoritatii. Este cel ma ifresc lucru ca si la nivelu conducerii camerelor Parlamentului macar acum sa fie reflectata vointa alegatorilor din 2008, pana va fi reconfirmata la urmatoarele alegeri.

In opinia mea parlamentarizarea Romaniei este doar la inceput. Dupa alegerile parlamentare trebuie continuata chiar prin modificarea multor legi si a Constitutiei, care contine (pe langa anumite ambiguitati care pot fi interpretate cu rea intentie) prea multe prerogative pentru o singura persoana. Numirea judecatorilor la Curtea Constitutionala (trei din noua), numirea de ambasadori, presedinti de servicii, de parchete, ambasadori, inaltari in grad, mii de generali pe banda rulanta in ultimii ani , decorari, toate aceste atributii trebuie trecute din mana unui singur om (oricare ar fi) sub control parlamentar.

Ar mai fi multe aspecte interesante, vreau sa ma opresc la unul singur, pe care l-am vazut repetat mereu de propagandistii diversionisti portocalii:
Incercarea de a multiplica mesajul ca parlamentarizarea Romaniei  – in contextul i care Victor Ponta este deja prim ministru, si Basescu presedinte- ar fi un truc, o incercare de tradare a PSD fata de PNL, care ar lasa un posibil viitor presedinte Crin Antonescu fara prerogative, prefatand o guvernare solitara a PSD.

Putine ori am vazut o incercare de manipulare mai penibila si absurda decat aceasta. Din varii motive, nu doar ca liberalii autentici intotdeauna au sustinut un sistem parlamentar autentic (fie republica sau monarhie). Manipularea incearca sa joace perfid cu lacunele din cultura si educatia politica, incearca sa le propage. Ca si cum o coalitie intre doua partide nu poate functiona daca nu existapremierul si presedintele nu au atibutii asemanatoare, daca sistemul nu este semiprezidential sau prezidential. Nimic mai gresit. In toata Euuropa exista coalitii de doua trei sau chiar patru partide, cu un singur prim ministru si fara presedinte jucator.  Echilibrul si stabilitatea sunt date de alte ratiuni mult mai puternice (decat imparteala puterii pe doua functii): increderea reciproca bazata pe teluri comune, un program de guvernare si intelegerea faptului ca exista o dependenta reciproca pentru a a asigura majoritatea parlamentara. Aceasta dependenta este una sanatoasa, pentru ca fiecae partid stie ca orice greseala proprie va fi taxata si de partenerul de coalitie si alegator. Ca ruprerea unei coalitii fara motiv intemeiat (adica unul cae taxeaza o greseala) va duce la o infrangere electorala pentru partidul care ar indrazni sa aprobe un asemnea pas.

O saptamana excelenta pentru Romania, in sfarsit!

01/07/2012

Curtea Constitutionala: “Una calda si alta rece”

 

Demult nu a avut Romania politica si parlamentara o saptama atat de pozitiva ca si cea care este pe care sa se incheie, in opinia mea.  

 

1.  Votul uninominal neconstitutional

Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional proiectul de lege electorala uninominal majoritara intr-un singur tur.
Chiar daca acest proiect de lege a fost propus de co-presedintii USL si votat de catre parlamentarii PNL si PSD cu sprijinul UNPR, sunt ferm convins ca decizia de necunstitutionalitate nu este o infrangere pentru USL, sau motiv de tristete pentru niciunul dintre membrii sau simpatizantii  PNL sau PSD. O infrangere (care nu se mai intampla) pentru democratia din Romania nu poate fi niciodata o infrangere pentru USL, iar in acest caz scopul (pe care ul sustin) nu scuza mijloacele.

 

De sase ani am incercat sa trag semnale de alarma in legatura cu votul uninominal majoritar. Este nedemocratic, este incorect, are o suta de vicii si consecinte negative ascunse, da foc sistemului politic si de partide din Romania,  si este ireversibil. In ultima instanta este si neconstitutional, asa cum am argumentat aici. Chiar daca vor mai fi unii care vor spune ca sistemul proportiional nu este ancorat in Constitutie explicit, acest lucru nu conteaza. Indirect si din fericire, Constitutia Romaniei, cu toate neajunsurile ei, a fost si este o pavaza impotriva acestui sistem de vot, care a fost propus mai intai de Traian Basescu si propagandistii lui, cu cele mai rele intentii si in mod ipocrit (pd-ul in anii ’00-’04 s-a opus cand a fost propus atunci de psd), tocmai pentru a distruge democratia si ssitemul de partide din Romania, in special PNL-ul.

 

Nu cunosc inca motivatia Curtii Constitutionale pentru aceasta dezie, s-ar putea sa fie cu totul alte argumente decat cele pe care le-am cosiderat importante.
Remarcabil, in sens pozitiv, in legatura cu decizia CCR mi se par doua lucruri:
Potrivit acestui comunicat ea a fost respinsa “in intregul sau” cu UNANIMITATEA voturilor judecatorilor CCR, deci si cu voturile tutoror judecatorilor care nu au fost numiti de PDL, cei numiti sau “apropiati” PNL si PSD!
–  Faptul ca atunci cand se joaca cu focul CCR, in ultima instanta, intervine si demonstreaza ca nu se poate face chiar orice in Romania. Foarte multi cred sau spun, spre deosebire de mine, ca orice este posibil in Romania. Este o decizie in oglinda cu cea de la inceputul anului de a declara neconstitutionala “comasarea alegerilor”. Asa cum foarte putini se asteptau ca CCR-ul “portocaliu” sa zadarniceasca incercarea nedemocratica si necosntitutionala a PD-ului de a amana alegerile locale prin prelugirea retroactiva a mandatelor, la fel si acum foarte putini au crezut ca aceasta lege nu va trece hopul constitutional.

Fiind spuse acestea spre lauda CCR, trebuie la fel de raspicat amintit ca gafele si ambiguitatile CCR se tin lant. Ma voi referi si in partea finala a postarii, dar vreau sa reamintesc si o luare de pozitie a CCR-ului din 2010, absolut halucinanta si indreptata catre o sustinere neintemeiata a votului uninominal majoritar, despre care am scris aici.

In ce priveste sansele si oportunitatile USL de a castiga o victorie stralucita in alegerile parlamentare, nimic nu se schimba in rau, chiar daca nu se poate recurge la dopajul nedemocratic numit VUM. Basescu a facut deja un favor USL deschizand deja de pe acum campania electorala pentru parlamentare. Daca PNL si PSD vor gestiona in mod profesionist aceasta campanie electorala, cu 57 pana la 60% din voturi, vor castiga (cu efectul partidelor care nu trec pragul electoral) o majoritate absoluta, nu doar confortabila pentru a guverna ci una care va putea fi suficenta pentru a modifica Constitutia. Este un obiectiv strategic si absolut necesar.

Sunt si cel putin doua motive deloc secundare pentru care pastrarea unui sistem electoral proportional beneficeaza coalitiei PSD-PNL:
– Temele de campanie vor fi -asa cum trebuie in cazul alegerilor parlamentare- temele nationale, nu cele locale. Practic alegerile parlamentare vor putea deveni intr-adevar un referendum pentru a da un mandat pozitiv de schimbare si de repudiere a ceea ce s-a intamplat in ultimii patru ani in Romania politica si economica teleghidata de la Cotroceni.
–  Datorita faptului ca in sistemul electoral actual conteaza fiecare vot in rezultatul final (spre deosebire de cazul VUM), toate organizatiile locale si judetene PNL si PSD in cadrul USL vor fi mai motivate sa se implice in campanie si sa lupte pentru fiecare vot liberal sau social democrat. Pentru ca fiecare vot va folosi, nu doar candidatului local, ci tuturor candiatilor colegi de partid din intreaga tara.

 

2. Revenirea la normalitate si legitimitate prin participarea primului ministru Ponta la intalnirile la nivel inalt european, si decizia contrara a CCR.

 

Sunt convins ca numai in Romania se poate produce situatia total absurda, ilogica, si in mod normal imposibila, ca aceeasi institutie, CCR, sa dea in acceasi zi (!) un verdict corect in sensul democratiei parlamentare, si unul total opus.
Si cu ambiguitatile din Constitutie care necesita eliminarea prin reforma constitutionala, este clar ca Romania nu este, din fericire, o republica prezidentiala, ca primul ministru, guvernul, cu majoritatea parlamentara in spate, sunt cei care fac politica, raspund de ea, si reprezinta legitim Romania in intalnirile cu liderii de guvern din celelate state europene. Nu exista niciun motiv pentru decizia ad-hoc a CCR, de a recomanda participarea presedintelui la summit.

E un punct de inflexiune foarte important in istoria recenta a Romaniei. Modelul (bela)rus, al preseditnelui “jucator, atotputernic si atotstiutor” pe care Traian Basescu si oamenii sai din PDL au incecat sa-l implementeze in Romania a esuat definitiv!
S-a terminat cu jocul, cu joaca pe spinarea cetatenilor. S-a terminat cu impunerea si dictarea de la Cotroceni fara dezbatere a celor mai importante legi si masuri economice si politice. Cu umilirea si marionetizarea Parlamentului si Guvernului, a democratiei reprezentative, a separatiei puterilor in stat. Cu situatiile penibile pe scenele europene, cu diletantismul in negocierea intereselor Romaniei in Europa.  S-a facut o intoarcere cu 180 de grade din fundatura autocrata falimentara, catre drumurile care duc la o normalitate europeana.

Calin Popescu Tariceanu despre republica parlamentara si monarhia parlamentara

25/10/2011

Ma bucura foarte mult ca, inca o data, Calin Pepescu Tariceanu, exprima opinii pe chestiuni politice fundamentale pe care le impartasesc in totalitate. Cum spuneam, sunt inainte de a fi republican, un adept al sistemului parlamentar, imi este aproape indiferent daca parlamentara este republica sau monarhia.

Iata ce a declarat astazi fostul prim-ministru liberal (sursa Adevarul.ro):

 

Eu spun că o formă de guvernare mai bună decât cea de astăzi poate fi monarhia constituţională sau republica parlamentară. Sunt forme de guvernământ în care nu există o dublare a puterii executive cum există astăzi în România între Guvern şi Preşedinte. Nu există posibilitatea interpretării după ureche a Constituţiei de cel care este ales vremelnic preşedinte, după cum, la noi, cel care reprezintă statul, nu este un factor de coagulare , ci de dezbinare. Monarhiile au evoluat după cum se poate vedea în toată Europa Occidentală, s-au adaptat la condiţiile politice şi sociale din ziua de astăzi. Conceptul de monarh absolut nu mai există astăzi, cel puţin în Europa”

 

Imediat după discursul Regelui din Parlament, fostul premier a mărturisit pe holurile Casei Poporului că dacă românii ar considera că monarhia este o opţiune, el ar fi printre cei care ar susţine această posibilitate şi România ar funcţiona atunci aşa cum funcţionează celelalte monarhii constituţionale din Europa.

România, în viitor, trebuie să producă o schimbare constituţională profundă şi să înţeleagă” că într-o democraţie parlamentară “Parlamentul e forul principal de dezbatere şi decizie”. “Trebuie asigurată această condiţie minimală, trebuie readus Parlamentul la rolul lui esenţial. (…) Dacă românii vor considera că monarhia este o opţiune, eu aş fi unul care aş susţine o astfel de opţiune”, a adăugat el.

Tăriceanu a precizat că, în acest caz, “România ar funcţiona ca celelalte monarhii din Europa, în care Casa Regală este simbolul statului, şi nu un factor perturbator”, iar “Parlamentul şi Executivul vor avea rolul de a lua deciziile importante”.”

 

Absolut remarcabila mi s-a parut si pledoaria fara echivoc a Regelui Mihai pentru o democratie europeana adevarata, un sistem parlamentar, asa cum a fost rostita de la tribuna Parlamentului!

 

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

 

Povestea primului roman ales parlamentar in parlamentul Canadei

05/08/2011

Articol excelent preluat de pe Mediafax. Materialul integral: aici.

 

“În 32 de ani am reuşit să ajung în Parlamentul canadian”

Punctual, fără pretenţii, jovial, Chişu pare mai degrabă un om al momentului, decis să rezolve situaţii. Nu are nostalgii legate de România, sau cel puţin nu pare. Ne spune din capul locului că e o onoare să fie primul român ales parlamentar în Canada şi că nu a visat niciodată să ajungă în această ipostază.

“Sunt un om obişnuit, soarta m-a dus pe diverse meleaguri. Sunt născut în Satu Mare, în punctul cel mai nord-vestic al României, acum 62 de ani, deci în 1949, nu-mi ascund vârsta, dar pot să spun că am vârsta de numai 32 de ani în Canada, de atunci am emigrat în Canada. Să zicem că în 32 de ani am reuşit să ajung în Parlamentul canadian şi să conving constituenţii mei că sunt capabil să le reprezint interesele”, ne-a spus, modest, Chişu.

“Ca orice ardelean, tata s-a căsătorit cu o unguroaică”

Motivele plecării din România sunt “diverse”, însă se pierd undeva în memoria ancestrală şi devin evazive. Cuvinte precum “morală”, “etică”, “legislaţie”, “toleranţă”, “rezistenţă” creionează cumva scena părăsirii ţării în 1976.

“Tatăl meu a fost secretarul general al mişcării de rezistenţă din Ardealul de Nord. Ca şi orice ardelean, s-a căsătorit cu o unguroaică. Deci, românul cu… o contradicţie. Deci, contradicţiile sunt la ordinea zilei în Ardeal”, a spus Chişu, râzând, el evocând astfel frânturi de amintiri.


Parlamentul de la Ottawa/ Photo: Library of Parliament; Roy Grogen

 

“În campanie am cheltuit 88.812 dolari, asta a fost limita”

Chişu vorbeşte dezinvolt, dar cu un pronunţat simţ al lucrului bine făcut, despre campania electorală foarte grea pe care a dus-o în Canada, în condiţii de vreme vitregă, fiind ninsoare, peste care s-au suprapus sărbătorile de Paşti.

“Există un sistem extrem de riguros în felul în care e finanţată campania. Fiecare constituent poate să contribuie la nivel federal cu 1100 de dolari. Asta e limita contribuţiei pe care o poate face fiecare individual. La nivel de companii sunt complet interzise contribuţiile politice din partea acestora. Ai o limită în circumscripţia ta electorală de câţi bani poţi să cheltuieşti în campanie. Limita în circumscripţia mea electorală a fost de 88.812 dolari”, ne-a mărturisit Chişu.

“Am scris un cec de zece cenţi în plus, ca donaţie. Nu a fost acceptat”

Deputatul canadian de origine română ne-a spus că şi el, personal, a contribuit cu 1100 dolari pentru campania sa, la care a mai adăugat zece cenţi, deşi ştia că aceştia nu vor fi acceptaţi.

“Am scris un cec de zece cenţi pe care l-am întors pentru că nu putea să fie acceptată ca o donaţie şi aveai o problemă dacă încălcai legea electorală”, ne-a spus Chişu.

“Mesajul în campanie trebuie să fie precis şi inteligibil”

El a vorbit detaliat despre cât este de greu să duci o campanie electorală în Canada. Campania, în afară de lipitul afişelor, care este treaba voluntarilor, constă în a da telefoane alegătorilor şi în a merge din uşă în uşă, cu un mesaj “precis şi inteligibil”.

“Trebuie să-ţi asiguri voluntarii, care te ajută să-ţi pui afişele. Trebuie să dai telefoane să convingi electoratul să te voteze pe tine şi nu pe altul. Baţi la uşi, te duci din uşă în uşă şi ai cât mai mult contact cu constituenţii. A nins în campanie, dar trebuia să fii cu zâmbetul pe buze, trebuia să spui care este politica şi platforma partidului şi ce poţi să oferi constituenţilor. E foarte important, nu poţi să stai la fiecare uşă mult timp, trebuie să ai un mesaj precis şi inteligibil”, a spus Chişu.

“Nu există mită electorală”

El a explicat că, în sistemul electoral canadian, unele persoane donează pentru că ele cred în partidul respectiv, dar nu cer altceva în schimb, ulterior.

“Crezi într-o anumită doctrină, donezi bani ca partidul să fie ales. Nu există mită electorală. Nu cunosc cum e situaţia în România, dar nu există mită electorală în Canada, cel puţin în alegerile federale”, a subliniat Chişu.

“O companie farmaceutică din România a venit la mine şi a făcut lobby”

Deputatul canadian de origine română a arătat că în Canada fiecare lobbyst trebuie să fie înregistrat, iar celor care au fost deputaţi sau miniştri li se interzice activitatea de lobby direct pentru o anumită perioadă.

Chişu a precizat că în timpul vizitei sale în România au venit la el reprezentanţii unei companii farmaceutice, care şi-au exprimat îngrijorarea faţă de medicamentele generice.

“Acesta e lobby, dar nu e pentru contracte. Există posibilitatea, dar atunci se înregistrează şi se ştie cine a vorbit cu cine”, a spus Chişu.

“Biciul face prezenţa în Parlamentul canadian”

El a precizat că în Legisaltivul canadian există parlamentari care lipsesc, dar motivele sunt împărtăşite şi sunt mai mult sau mai puţin justificate. Potrivit lui Chişu, există o persoană care se numeşte “whip” (biciul – n.r.) care ţine prezenţa.

“Când am fost în Parlament, m-am trezit că după 62 de ani din nou sunt în şcoala elementară, cu o bancă, cu un scaun, cu un pupitru, cum era în şcoală. Acest whip se uită, ţine prezenţa, se uită dacă eşti prezent. Avem o anumită ordine, nu trebuie să fie toată lumea, avem un ordin de serviciu, adică un anumit număr de parlamentari trebuie să fie în sală tot timpul. În timpul dezbaterii din timpul zilei este un anumit număr de parlamentari care sunt de serviciu şi oficiul whip-ului circulă, ţine prezenţa”, a spus Chişu, care a arătat că, dacă un parlamentar absentează, acest lucru este transmis premierului şi respectivul nu mai are posibilitatea de a fi promovat şef al unei comisii, asistent parlamentar sau ministru.

Mai mult, Chişu ne-a mărturisit că, în calitate de parlamentar canadian, trebuie ca, în timpul sesiunii parlamentare, să ceară oficiului whip-ului acordul pentru a lipsi de la sesiune, iar în timpul concediului trebuie să informeze whip-ul despre locul în care va merge pentru a putea fi contactat acolo în caz de urgenţă.

“Ce înseamnă traseişti? Nu am înţeles!”

Fiind plecat din ţară de 35 de ani, deputatul canadian nu a înţeles termenul “traseist” şi a cerut, în timpul interviului, explicaţia acestuia. După ce i-am furnizat-o, Chişu a spus, simplu, că în Canada nu există aşa ceva.

“Nu avem aşa ceva. Rar se întâmplă ca un membru al partidului să treacă de cealată parte, extrem de rar. Nu cunosc ca cineva care a trecut dintr-un partid în altul să fie vreodată revotat în Parlament. Alegătorul te alege pe o platformă a partidului respectiv. În momentul în care treci la alt partid, nu mai poţi fi reales”, a spus Chişu.

El a menţionat că atitudinea alegătorului vine din simţul civic care are tradiţii în sistemul de fondare a Canadei, la baza căreia stau două naţiuni – engleză şi franceză.

“Ca parlamentar, lucrez de la opt dimineaţa până la şapte seara”

Chişu a descris şi o zi din viaţa sa de parlamentar: dezbateri, cuvântări, elaborarea de legi, comisii, circumscripţia electorală, toate acestea culminând cu o viaţă personală deschisă precum o carte.

“În fiecare zi am activitate de la opt dimineaţa până la ora şapte seara. Trebuie să participi la dezbateri, la cuvântări, în elaboarea de legi, moţiuni. Este foarte stresant şi pentru că trebuie să participi la comisii, care se intersectează cu sesiunea. În fiecare lună ai o săptămână în care poţi să te duci să lucrezi în circumscripţia electorală, dar sâmbăta şi duminica trebuie să participi la evenimente din comunitate. Viaţa personală este deschisă: afacerile tale personale, finanţare, salariu, absolut tot se cunoaşte”, a spus Chişu.

(Material realizat de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro).”

Propunerile USL pentru o noua Constituie – varianta de lucru

23/03/2011

Blogul pesurse.ro publica o varianta de lucru a PNL si PSD in ce priveste modificarea Constitutiei. Fireste acest proiect nu poate fi decat unul pe termen mediu, care va putea fi aplicat cel mai devreme dupa viitoarele alegeri parlamentare.

Din mai multe motive propunerile USL sunt de actualitate, pentru ca arata directia in care aceasta alianta intentioneaza sa schimbe regimul politic si constitutional, si pentru ca tema reformei constitutionale este o tema neideologica care poata fi liantul acestei aliante, si unul dintre principalele sale puncte programatice.

Redau punctele publicate de pesurse.ro (in cursiv), comentariile mele sunt in bold:
1.Necesitatea unei ample reforme administrativ-teritoriale. Apariţia Regiunilor
Excelent, descentralizarea este necesara si ma voi referi in curand in mai multe postari la ea.
2.Menţinerea sistemului parlamentar bicameral. Senatul să devină reprezentantul unităţilor administrativ-teritoriale.
Pastrarea bicameralismului este de salutat. Modul de alegere al Senatului trebuie analizat cu mare grija inainte ca Senatuls a devina reprezentantul regiunilor, pentru ca majoritati diferite in cele doua camere pot duce la blocajul intregului proces legislativ in tari fara o cultura a compromisului.

3.Republică parlamentară (preşedintele să fie ales prin vot universal sau de către Parlament).

Corect, definitorii pentru republica parlamentara sunt atributiile constitutionale ale presedintelui, nu modul in care este ales. Altfel decat parerile raspandite de unii propagandisti ai prezidentialismului, presedintele unei republici parlamentare poate fi ales si prin vot direct.

4.Întărirea atribuţiilor autorităţilor locale prin transfertul de atribuţii de la nivel central.

Este nevoie nu doar transferul de atributii ci si de recladirea sistemului de finantare a autoritatilor locale, astfel incat administratia locala sa dispuna de resurse proprii, suficiente, si sa nu depinda de impartirea resurselor de la centru, pe criterii politice.


5.Întărirea controlului de constituţionalitate cu privire la actele normative – se propune ca în cazul OUG-urilor Guvernul să notifice cele două Camere ale Parlamentului care în 3 zile au timp să conteste la CCR fiecare din aceste OUG-uri. Dacă OUG-ul nu este contestat în termen, atunci actul normativ intră în vigoare, iar dacă NU atunci se aşteaptă decizia CCR.

Propunerea este un pas intr-o directie corecta insa, in opinia mea, intregul proces legislativ trebuie sa fie atributia aproape exclusiva a Parlamentului. OUG-urile ar trebui limitate la situatii de calamitate naturala, iar angajarea raspunderii guvernului la maxim o lege pe an.

6.Completarea procedurii de legiferare prin consacrarea constituţională a dreptului parlamentarilor de a formula amendamente.

7. Combaterea traseismului politic la nivelul parlamentarilor. Se va stabili o procedură prin care parlamentarul “să fie rechemat” de electorat în cazul în care părăs eşte partidul politic pe care l-a reprezentat. În acest caz se va opta pentru un referendum local prin care unu număr de cetăţeni egal cu cel care l-au votat să-i poată retrage mandatul (asta după ce în prealabil o treime din cetăţenii cu drept de vot din colegiul respectiv semnează o petiţie în acest sens).

OK.

8.Separarea clară a atribuţiilor de preşedinte şi de premier. Preşedintele va avea doar un rol de moderator între puterile statului stabilite foarte clar, în timp ce primul ministru se va ocupa de realizarea politicii interne şi externe a ţării (art.102).

9.Primul ministru va avea rolul cel mai important în sistemul politic românesc, fixând politicie publice şi asumându-şi întreaga responsabilitate în faţa Parlamentului.

10.Cabinetul va prelua majoritatea atribuţiilor CSAT, în special cela care ţin de controlul civil asupra forţelor armate.

11.Premierul va fi cel care va decide exclusiv cel care decide asupra componenţei Cabinetului.

De acord.

12.Preşedintele îl va desemna ca prim-ministru pe liderul partidului politic care a obţinut majoritatea absolută în Parlament. În cazul în care o asemenea majoritate nu există, va fi desemnată persoana care beneficiază de sprijinul unei majorităţi parlamentare aşa cum a fost ea conturată în cadrul negocierilor politice. În cazul în care nici această majoritate nu există, preşedintele îl va desemna prim-ministru pe liderul partidului cu cel mai mare număr de parlamentari numai o singură dată, iar în cazul eşecului acestuia va fi obligat să se adreseze celorlalte partide parlamentare.

Mult mai simplu: Parlamentul alege primul ministru care nu are nevoie de nicio desemnare

13.În cazul în care Guvernul va pierde încrederea Parlamentului, acesta va adopta moţiunea de neîncredere constructivă, prin care va indica el însuşi care e persoana potrivită pentru a deveni prim-ministru precum şi elementele principale ale programului politic ale viitorului Cabinet.

Despre motiunea constructiva de cenzura si desemnarea primului ministru am scris aici in februarie 2010.

14.Toate decretele preşedintelui României să fie contrasemnate de prim-ministru, după modelul constituţiilor democratice româneşti anterioare anului 1938.

15.Imunitatea prezidenţială totală va fi eliminată. se va menţine doar cea pentru declaraţiile politice.

Foarte bine.

16.Comisiile parlamentare vor avea puteri sporite. O comisie parlamentară de anchetă va putea suspenda un ministru acuzat de corupţie, după adoptarea raportului aceslei comisii.

As adauga aici si modificarea regulamentului parlamentar astfel incat si opozitia (minoritatea) sa poata institui comisii speciale si de ancheta (chiar daca in comisie opozitia va fi in minoritate).

17.Clarificarea procedurilor constituţionale ăn cazul cererilor de urmărire penală în cazul membrilor Cabinetului.

18.CSM va avea rolul exclusiv în a desemna judecătorii.
Este evident un proiect pentru o arhitectura constitutionala parlamentara. Nu pot decat sa salut acust lucru. In dreapta paginii principale a blogului am adaugat o pagina “republica parlamentara” in care voi adauga cu timpul toate postarile pe aceasta tema.