Europarlamentarul Cristian Preda regreta acum cateva zile faptul ca PNl-ul nu vine la guvernare alaturi de PDL pentru a face impreuna “o majoritate coerenta”. Raspunsul din partea liberalilor a fost foarte clar (un exemplu, Mihai Voicu, aici).
Las la o parte antecedentele relatiei PNL-PD si o mie de alte motive care acopera de ridicol sinceritatea acestui regret. Vreau sa ma refer la un singur aspect. Iata ce scrie dl Preda cu doar cateva zile inainte:
“Atunci când Victor Ponta îi dă replica lui Crin Antonescu, spunând că propunerea PNL nu e serioasă, el spune, de fapt, că PSD nu vrea acum la guvernare, așteptând scrutinul din 2012, cu speranța că va reuși să realizeze un scor care să-i impună Președintelui desemnarea unui premier PSD. Adică peste 50%. E singura variantă în care libertatea Președintelui de a desemna un candidat la funcția de prim-ministru e limitată constituțional.”
Ce spune aici dl Preda este o rastalmacire mizeabila a textului Constitutiei, a spiritului Constitutiei si a principiilor fundale ale democratiei. Desigur, si stie si dl Preda si lucrul acesta, presedintele nu are o liberate de a desemna pe cine doreste limitata doar de cazul in care un partid are majoritate absoluta. Presedintele trebuie sa se consulte cu partidele si sa desemneze candidatul sutinut de o majoritate parlamentara. Asta daca vorbim de Constitutia actuala, respectarea ei si daca pornim de la premise democratice. Eram pregatit sa zic “daca plecam de la modelul politic zimbabwian sau kenyan dl Preda poate avea dreptate”, dar imi dau seama ca de curand pana si in Kenya presedintele nu desemneaza pe cine are el chef. Trebuie sa caut o alta o dictatura care sa se potriveasca cu gusturile politice celui care ne anunta ca presedintele va incalca din nou Constitutia (si litera si spiritul) si principiile democratice. Cam atat despre majoritatea coerenta.
In ce priveste Constitutia este cunoscut faptul ca in Franta, unde presedintele nu are absolut nici o limitare constitutionala si teoretic ar putea numi pe oricine ar avea el chef, presedintele francez a numit doar pe cel propus de o majoritate parlamentara (chiar daca venea din alt partid cu o pondere mai mica in parlament decat partidul prezidential). Despre asta am mai scris aici. Lilick a scris despre alte exemple europene, aici.
La aceste exemple se adauga unul recent: Slovacia. In Slovacia in urma recentelor alegeri parlamentare partidul SMER (fost de guvernamant) s-a clasat pe locul 1 cu 38% din voturi si 42% dintre parlamentari. Pe locul doi un partid cu 15%, urmat pe locurile 3-5 de alte trei partide cu intre 8 si 12%.
Dintre fostii parteneri de coalitie a SMER doi nu au trecut pragul electoral, si a mai intrat doar unul cu 5%. Partidele opuse SMER, clasate pe locurile 2 pana la 5 au format o coalitie si dispun de o majoritate parlamentara de 52%. Presedintele slovac este membru al SMER.
Ce s-a intamplat in Slovacia? Presedintele slovac a desemnat-o pe lidera coalitiei celor 4 partide, Iveta Radicova, prim ministru si SMER-ul a trecut in opozitie.
Ce s-ar fi intamplat la noi? Presedintele ar fi spus: “in nici un caz nu voi desemna pe nimeni altcineva premier decat pe cineva din SMER-ul meu, pentru ca este partidul cel mai mare, eu desemnez ce vor muschii mei, bla-bla, constitutia ..” nu ar fi desemnat candidatul majoritatii, si ar fi declansat cumpararea de parlamentari tradatori.
Asta insa nu este tot. Am avut o curiozitate: cat de prezidiala sau parlamentara este Constitutia din Slovacia, in ce priveste atributia presedintului in desemnarea primului ministru? Ca s-ar putea sa para vre-un destept sa obiecteze “Da domle, dar Slovacia e o republica parlamentara, la noi e altfel”. Iata ce spune Constitutia slovaca (sursa):
Article 102 (1) The President … f) shall appoint and remove the Prime Minister and other members of Government of the Slovak Republic
Article 110 (1) The Prime Minister shall be appointed and removed by the President of the Slovak Republic.
Atat si nimic mai mult, nici o limitare. Apropos de Slovacia: acum 10 ani Slovacia era guvernata de un prim ministru autoritar care incalca principiile democratice si Constitutia, Meciar. Intre timp Slovacia a redevenit o democratie si partidul lui Meciar nici nu mai trece de pragul electoral. Ma intreb, din vuvuzelele lui Meciar oare ce s-o fi ales?
transildania 
21/07/2010 at 19:27 |
Ah, ce-mi place sa gasesc la tine cat mai multe date si argumente. Cu Slovacia, unul nou. 🙂 Iar in ceea ce-l priveste pe Preda… 😀
21/07/2010 at 21:43 |
Exemplele sunt multe si evidente… poate ma apuc intr-o zi sa caut si din Africa 😀
21/07/2010 at 20:18 |
Extraordinar exemplul asta cu Slovacia! Si in acelasi timp al naibii de enervant, caci imi dau seama in ce hal suntem noi, adica pana si in Slovacia se poate numai la noi nu…
21/07/2010 at 21:47 |
Da e enervant, practic din octombrie 2009 nu mai poate fi vorba de o democratie si facem companie Belarusului, si apropae nimeni nu ia atitudine… nici macar cei vizati direct.
22/07/2010 at 12:00 |
M-am documentat mai in amanunt in legatura cu subiectul alegerilor din Slovacia, din 12 iunie. Ei bine, trebuie facuta urmatoarea rectificare, extrem de importanta: presedintele Gasparovici Gasparovici a decis să o nominalizeze pe Radicova după eşecul tentativei premierului în exerciţiu, Robert Fico, al cărui partid de stânga Smer-SD a câştigat alegerile legislative dar nu a putut forma o coaliţie.
As mai face o precizare: cei de stanga au in Parlamentul lor unicameral 71 de locuri, coalitia de dreapta are 79! In momentul in care presedintele l-a desemnat pe Fico sa faca un guvern avea destule sanse dar n-a mai putut strange inca 5 voturi.
Care este meritul lui Gasparovici? Dupa esecul lui Fico de a forma un guvern n-a ezitat o clipa sa o desemneze pe Iveta Radicova, lidera opozitiei. Adica a respectat regulile democratice, lucru pe care un securist dement ca ba-secu nu pate sa il priceapa. Reamintesc ca dupa caderea guvernului lui umil boc pe 13 octombrie 2009 opozitia avea impreuna 65% si tot degeaba. Din pacate Romania este o tara in care prostii misuna destul de dezinvolt, fiind in numar de 50,33% dupa ultimul recensamant facut pe 6 decembrie 2009…
22/07/2010 at 17:11 |
Da probabil a fost asa, ce stiam eu era doar ca in relativ scurt timp dupa alegeri doamna Radicova a ajuns prim ministru. Ce inseamna asta:
-chiar daca prima intitiativa de a forma o coalitie a avut-o SMER (ceea ce nici nu e de mirat avand in vedere ca SMER avea 40% iar partidul doamnei Radicova doar 15%), insa relativ repede acestia au constatat ca nu pot forma o majoritate chiar daca le lipseau putine voturi.
– politicienii fostei opozitii au dat dovada de coloana vertebrala nu si-au tradat partidele si alegatorii, si nu au cedat probabilelor oferte SMER.
-presedintele Gasparovici a procedat responsabil si a desemnat-o rapid pe doamna Radicova premier. Nu a tras de timp, nu l-a desemnat pe Croitoru slovac si pe Livachele slovac premier ca sa dea timp SMERului si sa zadarniceasca coalitia majoritara.
22/07/2010 at 19:21 |
N-am inteles prea bine ce ai vrut sa spui aici:,,chiar daca prima intitiativa de a forma o coalitie a avut-o SMER”. Tu chiar crezi ca stangistii slovaci puteau sa aiba ,,initiativa”? Exista undeva pe planeta asta o tara in care un partid care castiga alegerile cu 40% sa poata avea o astfel de ,,initiativa”? Eu unul am convingerea ca oriunde presedintele tarii sau monarhul are dreptul de a DESEMNA premierul. Acest rol constitutional este esential in functionarea unui stat de drept. Atributul esential al desemnarii premierului este acela de a fi in conformitate cu alegerile parlamentare. In cazul Slovaciei presedintele avea 2 optiuni sensibil apropiate. A ales mai intai sa-l desemneze pe liderul stangii Fico dar n-a reusit sa formeze guvernul. Pentru simplul motiv ca nimeni n-a venit langa stanga lui Fico, in afara de extremistii cu care erau in alianta electorala. Niciun partid al coalitiei de dreapta n-a tradat! S-ar fi intamplat asta in Romania? Cu siguranta ca nu. Ramane totusi faptul ca Gasparovici l-a propus pentru prima data pe Fico si nu pe Radicova. Gasparovici a utilizat dreptul de a desemna premierul democratic si cu o oarecare acoperire( stanga castigase cu peste 40% din voturi).
23/07/2010 at 00:09
La asta ma refeream, cu initiativa, ca Fico a incercat sa formeze o majoritate dar nu a putut, ce spuneai tu.
23/07/2010 at 06:43
Eu cred ca am spus de clar faptul ca un partid politic NU POATE AVEA INITIATIVA la desemnarea premierului. Este chiar asa de greu de inteles? Te-am intrebat daca stii cumva de cazuri in care un partid sa aiba ,,initiativa”!
Gasparovici l-a desemnat prima data pe Fico, adica a sperat ca un partid al coalitiei de dreapta sa cedeze ispitei puterii si sa se alature socialistilor. Cum nimeni n-a cedat, Fico s-a nevoit sa renunte iar Gasparovici A FOST NEVOIT sa o desemneze pe Iveta Radicova. Corect?
23/07/2010 at 13:34 |
Cateva clarificari/corectii despre Slovacia:
Presedintele Gasparovic i-a acordat prima sansa de a forma guvernul lui Fico, conform practicii politice uzuale de a da prima optiune partidului care a iesit pe locul 1 (mentionez si ca Gasparovic insusi a fost sustinut de Fico si Smer la ultimele alegeri prezidentiale). Dar i-a acordat lui Fico si un deadline, nu mai stiu exact cate zile, nu prea multe. Nu s-a ajuns la un vot in parlament, pentru ca Fico nu a reusit sa creeze o majoritate si a recunoscut acest lucru cand s-a scurs intervalul de timp acordat. Intre timp, cele 4 partide de centru-dreapta (SDKU si KDH au fost si in coalitia care a guvernat intre 1998-2006 si care a schimbat total fata Slovaciei dupa anii regimului Meciar; plus SaS si Most-Hid, ambele partide noi, ultimul desprins din partidul maghiar SMK, care nu a mai trecut pragul).
O mica greseala: Meciar nu a fost niciodata presedinte, ci prim-ministru intre 1993-98, cu partidul lui HZDS. Presedintele de atunci, Michal Kovac, era un opozant al lui Meciar si a fost persecutat de el in fel si chip (presedintele are puteri reduse in SK), inclusiv un episod nici acum lamurit 100% in care baiatul lui Kovac a fost rapit de serviciile secrete la ordinul lui Meciar. In fine… Meciar se considera un fel de parinte al natiunii (a fost artizanul desprinderii Slovaciei din fosta Cehoslovacie in 1993), dar este atat de nepopular acum, incat pana si in 2006-2010, cand HZDS a fost aliat cu Smer la guvernare, Meciar a preferat sa nu mai iasa in fata el personal. Iar acum HZDS nu a mai trecut pragul de 5% – daca-l trecea, probabil ca se refacea coalitia Smer-HZDS-SNS care a guvernat in 2006-2010 (SNS este Partidul National Slovac, un fel de Romania Mare a lor).
Revenind la Basescu: nu exista absolut nimic, nici in litera si nici in spiritul Constitutiei, care sa permita presedintelui sa impiedice o majoritate parlamentara sa dea tarii un guvern, cum a facut Basescu toamna trecuta. Am scris pe larg despre asta pe blogul meu. Omul a incalcat Constitutia in modul cel mai strigator la cer. Este mai mult decat suficient ca argument pentru o eventuala suspendare. Exemplele din alte tari pot fi instructive, dar transgresiunea lui Basescu e atat de evidenta incat nu necesita lungi demonstratii.
23/07/2010 at 14:44 |
Multumesc pentru clarificari, sunt foarte interesante si importante.
Este foarte greu de aflat detalii despre negocierile pentru formarea unui guvern, si evolutiile post alegeri. In ziua alegerilor si cu o zi dupa toata lumea mediatizeaza rezultatul alegerilor, pe urma insa e greu de gasit informatii in engleza sau in alta limba de circulatie despre ce se intampla (asa este si in cazul Olandei) pana la instalarea noului guvern.
Acum pe rand despre informatiile tale:
-ce scrii la inceput cu deadline-ul si ca nu s-a ajuns la un vot in parlamenteste un detaliu interesant. Acest lucru precis nu-l stiam, daca s-a ajuns sau nu la un vot in parlament. Faptul ca nu s-a ajuns la un vot in parlament arata ca Fico nu a fost premier desemnat, ci i-a fost incredintata 8pentru un scurt timp) formarea unei majoritati. Este o diferenta aici, zic eu importanta, si care arata ca presedintele slovac, si-a interpretat si mai putin parlamentar atributiile. O desemnare a lui Fico ar fi insemnat ca Fico sa primeasca timpul maximal posibil pentru a forma o majoritate (fara deadline) si ca s-ar fi ajuns la un vot de investitura in parlament. A incredinta cautarea unei majoritati e altceva, se cunoeste si din sistemul parlamentar belgian.
Ce a facut practic presedintele slovac, in termenii constitutiei noastre a fost sa consulte partidele parlamentare si sa incredinteze in cele din urma majoritatea parlamentara (indiferent cate partide si daca ii erau favorabile sau nu) cu formarea unui nou guvern.
-Stiam si eu si mi se pare interesant ca “UDMR-ul” slovac a iesit din parlament si o noua formatiune maghiara cu numele “Most-Hid” (“pod” in slovaca si maghiara) a intrat din start in parlament.
-Intra-adevar imi scapase faptul ca Meciar nu a fost presedinte ci prim-ministru, am sa corectez. In orice caz poate se poate spune ca faptul ca Slovacia este o republica parlamentara a ajutat-o sa scape mai repede si de Meciar. Multumesc inca odata.
26/07/2010 at 20:35 |
Un alt detaliu, nu stiu cat de relevant: Iveta Radicova, noul premier, a fost si contra-candidata actualului presedinte Gasparovic la ultimele alegeri prezidentiale. Ceea ce nu l-a impiedicat sa o desemneze ca premier. Lupta politica e una, institutiile fundamentale ale statului sunt alta.
Spre deosebire de Basescu, care l-a refuzat pe Johannis pe motiv ca nu-i placea majoritatea care-l sustinea (!!! – literalmente… a se vedea declaratiile de atunci).
26/07/2010 at 21:48 |
Da este foarte relevant detaliul, il stiam si eu si am uitat din pacate sa-l mentionez in articol, bine ca mi-ai reamintit, multumesc.
Citisem un articol despre Slovacia in The Economist, si acolo in comentarii am aflat detaliul. Erau unii care ziceau ca doamna radicova nu ar avea legitimitate pentru ca partidul ei are doar 15%, iar altii raspundeau ca a fost candidata la presedentie si in acea postura a luat si mai multe procente chiar daca nu a castiga.
Si desigur ca are legitimitate, indiferent de rezultatul partidului ei. Cine are peste 50% in parlament desemneaza premierul indiferent de culoarea politica a presedintelui. Asta e republica parlamentara si atat rezultatul si coalitia castigatoare din Cehia cat si cea din Slovacia au demonstrat ca republica parlamentara functioneaza si chiar foarte bine.
Precedentul Iohannis pentru mine marcheaza sfarsitul (temporar sa speram) al democratiei in Romania. Atunci si opozitia a comis o greseala enorma cand nu a facut un taraboi monstru la nivel national si international pe tema aceasta.