Scandalul legii 221 – Curtea Constitutionala teleghidata

In pofida aparentelor este tot mai evident faptul ca Curtea Constitutionala, nou configurata dupa trei numiri politice in acest an,  actioneaza tot mai mult conform comenzilor politice, si nu mai este ceea ce ar trebuisa fie, ultimul garant al statului de drept si a respectarii Constitutiei.

 

Cel putin trei decizii pot duce la aceasta concluzie:

– verdictul pozitiv pe legea pensiilor adoptata prin frauda in parlament.

– verdictul pozitiv pe schimbarea unilaterala si fara precedent a regulamentului Camerei Deputatilor, care premiaza tradatorii si institutionalizeaza traseismul.

– si nu in ultul rand maciuca aplicata ieri legii 221/2009 care oferea victimelor persecutiei politice din perioada comunista despagubiri.

Aceasta stire de ieri reprezinta un scandal imens, un scandal care din pacate a fost maturat sub pres de catre media damboviteana avida de non-stiri, si inscenari mediatice.

 

Legea 221 era singura care putea produce, foarte tardiv, o oarecare dreptate pentru victimele comunsmului; ea a fost adoptata apropae in unanimitate de catre parlament in 2009. Modul in care legea fost ingropata este absolut perfid. Existau doua contestatii la Curte, una pe legea in sine, demarata de catre Ministerul de Finante in martie care dupa alegeri nu mai avea nici un chef sa despagubeasca pe cineva, oricat de indreptatit ar fi fost. A doua contestatie privea ordonanta de urgenta a guvernului Boc din iunie, care incerca sa plafoneze despagubirile. In octombrie Curtea a declarat ordonanta neconstitutionala. Acum, pe sest si contrazicand decizia din octombrie, a declarat legea in sine neconstitutionala, facand pe plac “anticomunistilor” din guvern. Mai multe detalii aici.

 

Marii condamnatori ai comunismului, Basescu, Tismaneanu, Neamtu, Stanomir, Liiceanu, Patapievici, Patrasconiu, Ungureanu, Preda, Cornea, Culcer, si compania nu s-au sinchisit sa scoata un cuvant. Nici in iunie dupa emiterea ordonantei, nici de atunci incoace, si nici acum in momentul in care victimele comunismului au mai murit odata.

 

Ramane o singura speranta: ca viitorul parlament, cu o noua majoritate, sa repare situatia si sa indeplineasca promisiunea rupta de catre falsii si ipocritii “anticomunisti”.