O farsa, doua farse, mai multe farse

O farsa de prost gust cred s-a produs ieri in parlamentul britanic de la Westminster, care cu siguranta a trait vremuri mai bune. Premierul Cameron a propus inghetarea bugetului UE, opozitia laburista si peste 50 de “rebeli” conservatori au votat o motiune (fara urmari juridice) in care inghetarea bugetului UE a fost respinsa fixand ca obiectiv reducerea bugetului UE ca potential mandat pentru premierul Cameron.

Contradictiile sunt majore: in primul rand cam toti prim-ministrii Marii Britanii, Cameron fiind ultimul, au obtinut deja nenumarate exceptii care sa reduca aportul MB la bugetul UE.
In al doilea rand “rebelii” conservatori care au votat cu laburistii nu au facut decat sa-i implante un cutit in spate liderului partidului, primul ministru Cameron, de fapt cel mai eurosceptic premier britanic in ultimele decenii.

Laburistii, pana acum cunoscuti ca pastratori ai particularismului britanic pe o nota responsabila, usor-proeuropeana, deodata voteaza populist si contrar tuturor voturilor si atituinilor anterioare.

Singurii care-si pastreaza coloana vertebrala sunt liberalii care continua pe un curs responsabil filo-european, cu toate ca se afla in coalitie cu Cameron, pe care inca l-au sustinut in mod mai fidel decat colegii sai de partid conservator.

Dintr-o asemenea farsa nu vor avea de catigat decat cei putini care nu si-au pierdut conduita si credibilitatea.

Alta farsa mis e pare discutia (cu ecouri si in Romania) despre faramitarea Europei, anarhia si disolutia oridinii statale, cauzata pasamite de anumite demersuri pentru referendumuri pentru independeta Scotiei sau Cataloniei, sau Tarii Bascilor.  In primul rand ce se intampla acolo este treaba interna a acelor cetateni si regiuni.  Sunt convins ca nici daca s-ar produce asemnea referendumuri rezultatul nu va fi in favoarea secesiunii, si nici daca rezultatul unui referendum ar fi favorabil asta nu ar insemna catusi de putin independenta regiunii in cauza, existand alte bariere constitutionala. Pe de alta parte chiar daca asumand prin absurd ca s-ar produce, ceea ce nu se va intampla, Catalonia sau Scotia ar fi tari model pentru multe alte tari in cadrul UE.  Remarc ca in Romania se foloseste aceasta sperietoare total invalida pentru a crea doua mesaje total improprii: primul ca alte tari au probleme mai mari decat Romania si ca Romania acum este o oaza de “stabilitate” in ape europene involburate. Al doilea este cel care incearca sa omoare firavele demersuri absolut necesare de descentralizaree si regionalizare a Romaniei (nu pe criterii etnice, ci fireste pe criterii de regiuni istorice).

Si mai multe farse vor avea loc ca de obicei in campania electorala pentru parlamentare, care urmeaza. cum ar trebui sa fim obisnuiti si deja imuni. Important este ca lumea sa nu se mai lase odata pentru totdeauna influentata de farse de tot felul, si sa gandeasca cu propria minte. Cea mai mare farsa ar fi insa sa confunde cineva politicile nefaste ale ppe-istilor lui Merkel, Sarkozy, Berlusconi, Basescu, si ale aliatilor lor din fmi si de peste ocean, drept politica proeuropeana..