Comunismul si-a facut ultimele victime in decembrie 1989. La Cluj, in 21 decembrie 1989 au murit 29 de revolutiionari – printre ei si pictorul Lucian Matis – multi altii au fost raniti.
Criminalii, cei care au tras si cei care au dat ordin, sunt toti cunoscuti cu nume si prenume. Nici unul dintre ei nu a fost pedepsit, niciunul nu este inchis pentru omor. Au fost inaltati in grad, si traiesc si pensii grase in locuinte puse la dispozitie de armata.
In acelasi timp sotia eroului Lucian Maris este executata silit si scoasa in strada pentru ca nu isi poate plati intretinerea.
In acelasi timp unii ii dau inainte cu “condamnarea comunismului” prin carti si analize multidisciplinare, prin vorbe goale.
Oare ce ar spune Lucian Matis daca ar stii de toate astea?
UPDATE – Va recomand editorialul lui Rares Bogdan din Ziua de Cluj, “Clujul fara suflet”
transildania 
22/02/2010 at 09:31 |
Marius Oprea e singurul care “ii face sa vorbeasca” pe morti. Ii scoate la lumina, ii arata, ii face sa-si strige singuri durerea, sa-si arate ranile si sa arate cu degetul catre vinovati. Adevarata condamnare a comunismului nu se va face decat atunci cand vinovatii vor fi judecati si condamnati real, de justitie, nu prin discursri populiste in Parlament.
24/02/2010 at 02:06 |
Asa e Lilick, o “condamnare” prin vorbe nu este o condamnare. Condamnarea se face prin fapte nu prin vorbe, daca asta e valabil pentru orice crima, cu atat mai mult e valabil pt comunism si crimele comunismului. Cine vrea sa scrie carti despre crimele comunismului oricum e liber sa o faca in particular. Insa o institutie a statului trebuie sa “produca” mult mai mult decat vorbe in microfoane sau litere negre pe hartie alba.
23/02/2010 at 23:10 |
Eu pe 16 Decembrie am fost la Timisoara, unde s-au facut proiectii cu filme despre comunism, in gangul de langa Opera. Ningea, era frig, dar pentru mine nu a contat. Am stat ore intregi si m-am uitat. De ce? Pentru ca mama este revolutionara si de cand ma stiu revolutia din ’89 reprezinta ceva foarte special pentru mine. Dar nu la asta vroiam sa fac referire…stand si vizionand proiectiile, langa mine se afla un domn, pe care nu il vazusem niciodata in viata mea. A inceput sa planga, iar eu, neputand sta indiferenta, i-am dat un servetel si i-am spus sa se linisteasca. Am intrat in discutie si amaflat ca revolutia i-a rapit cei doi baieti: unul de 19 si celalalt de 21 de ani. Dar suferinta lui din acele momente nu era generata de pierderea copiilor (cu timpul accepti realitatea), ci de faptul ca nici pana in ziua de astazi, la 20 de ani de la revolutie, el nu stie cine a tras in ei. Pe cine sa arate cu degetul, cui sa-i reproseze sau pe cine sa traga la raspundere! Asta, din pacate, este drama multor familii schilodite de gloantele trase orbeste in acele zile sangeroase din Decembrie ’89! Te intrebi oare ce ar spune Lucian Matis daca ar stii toate astea? Sincer, intensitatea emotiilor, revolta interioara si dorinta de razbunare, cred ca l-ar lasa fara cuvinte. Uneori, nici nu mai sti ce sa spui, cand vezi cu cata aroganta si indiferenta se trateaza toate aceste sacrificii umane pentru libertate! Mi-e imi vine sa fac ca si Lapusneanu’! Stiu, as da dovada de o cruzime de nedescris, dar cat de crud poti sa fi sa nu raspunzi la apelul pentru dreptate ar tuturor acestor oameni care si-au jertfit copiii pentru ca noi, astazi sa putem spune ca suntem liberi!
24/02/2010 at 02:48 |
Bunvenit!
Inteleg sentimentele tale si cele ale domnului timisorean de care mi-ai relatat, pentru ca si pe mine ma apuca sentimente asemanatoare de furie si revoltare atunci cand vad cum criminalii scapa nepedepsiti, victimele sufera, iar altii incearca sa creeze un spectacol de fum si de lumini pentru ca situatia asta sa continue la nesfarsit.
Mai ales in cazuri concrete. As fi putut posta si nume de criminali care sunt cunoscuti si traiesc bine-mersi, sau linkuri. In cele din urma nu am facut-o, inca.
P.S. Imi place foarte mult blogul tau. Am intrat pe el de curand, si am citit, ce-i drept, nu in intregime, din lipsa de timp si postarile tale din arhiva. Mi-au placut foarte mult subiectele pe care le tematizezi si cum o faci. Cand voi avea mai mult timp voi citi integral postarile tale precedenta si voi comenta. Si eu voi scrie mai des si pe teme despre care ai scris, pentru ca m-au interesat din totdeauna, dar n-am apucat inca sa scriu.
24/02/2010 at 08:52 |
Ma bucur ca iti face placere sa citesti despre “frustrarile” mele, ca nu le pot spune altfel… Eu nu doresc decat sa scad gradul de indiferenta intalnit in societate si sa fac apel la luarea de atitudine! Nu poti sta impasibil cand vezi ceea ce se intampla in jurul tau si abuzurile directe sau indirecte la care suntem supusi ca si cetateni ai acestei tari. Probelma este ca, in ceea ce priveste comunismul, acei oameni care au dat ordine sa se traga in multime, sunt criminali doar in ochii societatii, in fata legii sunt cetateni onorabili, platitori de taxe si impozite! Iar acum, nici nu mai ai pe cine sa condamni, majoritatea mai au putin si isi dau duhul! De aceea, cred ca toate actiunile legale vor fi demarate abia dupa moartea acestora, cand va fi mult mai usor sa-i condamni post-mortem si sa nici nu cheltui cu “cazarea” lor!
25/02/2010 at 01:44 |
Da, foarte bine faci pe blogul tau informand, scazand gradul de indeferenta si apeland la luarea de atitudine!! Cum iti spuneam mi-a placut ca scrii pe teme economice, coruptie, etc, si o faci foarte bine. Voi scrie si eu pe teme asemanatoare.
24/02/2010 at 09:30 |
P.S.: Daca te rog, in blog roll, poti sa ma treci “Alexandra Cel Mare”?! In fond, acesta este numele meu (nu glumesc! majoritatea cred ca este un online user name) Si daca iti mai spun ca pe tata il cheama Stefan…:))))
25/02/2010 at 01:45 |
S-a facut 😀