Motiunea constructiva de cenzura si desemnarea primului ministru

O scurta introducere inainte de a explica ce este motiunea constructiva de cenzura. In octombrie 2009 a trecut prima motiune de cenzura din istorie, guvernul Boc a fost demis. A urmat o perioada de incertitudine si interimat, datorata refuzului presedintelui de a desemna ca prim-ministru persoana care avea sprijinul majoritatii parlamentare de atunci, cum a rezultat clar din consultarile cu partidele. (Acest refuz a incalcat Constitutia si principiile democratice, a se vedea doar cazul Frantei in care un presedinte cu puteri constitutionale mult sporite niciodata nu a desemnat pe altcineva decat persoana propusa de majoritatea parlamentara, chiar daca aceasta avea o culoare politica opusa. Stiu ca ulterior majoritatile s-au schimbat. Udemeristii, minoritatile si alti cativa migranti politici, care au votat motiunea de cenzura si demiterea guvernului, si care au votat pentru un premier Iohannis, s-au razgandit. Dupa ce au demis guvernul l-au votat la loc. Asta nu schimba cu nimic insa datele problemei.)

Ce a urmat a fost o perioada de interimat si de incertitudine, prima propunere a presedintelui a fost respinsa in parlament, a doua a fost una de fatada. In tot acest timp a guvernat interimar un guvern demis si fara majoritate parlamentara. Ministrii chiar si-au dublat atributiile fata de guvernul precedent de coalitie PD-L-PSD, preluand si cate un minster ex-PSD. Si conducand deci doua ministere in loc de unul, si asta cu toate ca erau demisi! In acest timp au luat decizii si hotarari la nivel ministerial si guvernamental, si au organizat alegeri.

O asemenea situatie nedorita, de interimat, inceritudine, conflict constitutional si de conflict intre institutiile statului, se poate preveni foarte usor, nu trebuie inventata roata, prin motiunea constructiva de cenzura dupa exemplul Constitutiei germane. Ce este ea? Motiunea constructiva de cenzura are un principiu foarte simplu: cine darama ceva (demiterea guvernului prin motiune), trebuie sa construiasca, sa puna imediat ceva nou in loc (un alt guvern). Cum? Prin nominalizarea obligatorie in cadrul motiunii de cenzura impotriva guvernului X, a unui inlocuitor, a unui potential nou prim minisru Y. Motiunea de cenzura devine deci o alegere directa intre X si Y. Daca motiunea nu intruneste majoritatea, X ramane prim ministru. Daca motiunea trece Y devine in mod automat prim ministru si formeaza noul guvern.

Iata si textul din Constitutia germana din 1949, Articolul 67:

Bundestag-ul poate retrage Cancelarului Federal increderea doar alegand cu majoritatea membrilor sai un inlocuitor, si solicitand Presedintelui Federal sa demita Cancelarul Federal. Presedintele Federal trebuie sa puna in practica solicitarea si sa numeasca Cancelarul nou ales. (Sursa: aici)

Acelasi mecanism inteligent se gaseste si in Constitutiile Spaniei, Ungariei si Israelului. O motiune de cenzura care sa nu contina numele candidatului alternativ la functia de prim ministru nu poate intra pe ordinea de zi.

Parintii Constitutiei germane sau spaniole au avut si un motiv foarte bun pentru a introduce in contitutiile lor motiunea constructiva: experienta interbelica. In Germania democratia interbelica efemera, Weimarer Republik, a fost subrezita, si in final rapusa de numirea unor sefi de guvern fara majoritate parlamentara, de interimate si instabilitate cauzate de guverne fara majoritate.

Daca se va infiinta o comisie parlamentara pentru reforma constitutionala propun introducerea motiunii constructive, si unei masuri asemanatoare in ce priveste alegerea guvernului imediat dupa alegerile parlamentare, pe langa alte masuri de care am vorbit si voi mai vorbi.