Asa cum am preconizat de la bun inceput, pasaje din interviul acordat de Crin Antonescu pentru o publicatie a romanilor din Italia (in care, intre altele aduce in discutie o dezbatere in legatura cu restrangerea dreptului de vot in strainatate) au creat o anumita vilva in dezbaterea publica din ultimele zile. O invitatie la dezbatere este lansata si de catre Iulia Huiu
Din start vreau sa sa spun ca sunt ferm convins (si voi argumenta pe larg) ca o asemenea dezbatere este absolut inutila. Pe de o parte ea nu are niciun folos, pe de alta parte insa ea are serie lunga de dezavantaje. Ea vehiculeaza incalcarea unor principii liberale, la generalizari, intretine o dezbinare intre categorii de cetateni si alegatori, si intre multe altele mai si pericliteaza rezultatul electoral al liberalilor.
Daca particip cu oarecare retineri la aceasta dezbatere o fac pentru a atrage atentia asupra acestor implicatii.
Inainte de toate: aceasta dezbatere are “darul” de a distrage atentia de la probleme adevarate, probleme pentru care restrangerea dreptului de vot chiar daca s-ar pune in practica (sansele sunt zero ca acest lucru sa se intample) nu este o solutie. Este vorba de fraudarea votului si crearea de noi posibilitati de fraudare prin votul prin corespondenta.
Aceasta teme mi se pare intr-adevar foarte importanta, m-am referit la fraudare si o voi face din nou in partea a doua a acestei postari. Inainte de asta insa cateva cuvinte despre diaspora, votul cenzitar si consecintele acestei propuneri.
1. Votul din diaspora, mituri si realitati, si votul cenzitar.
Pentru a vorbi despre propunerea restrangerii dreptului de vot trebuie vorbit mai intai despre constructia (subreda) e idei pe care se cladeste. Inca in primele zile dupa turul doi al prezidentialelor din 2009 s-a inceput zamislirea unui mit: “diaspora” e de vina; niste alegatori neinformati si care nu au nicio legatura cu Romania au decis soarta romanilor, fara sa fie ei in niciun fel vizati de ce se intampla in Romania. Acest stereotip se bazeaza, pe o atitudine reprobabila (gasirea unui tap ispasitor convenabil, cineva care se fla la distanta si care nu se poate apara) pe foarte multe premize false, si -trebuie sa o spun cu parere de rau – si pe lipsa de informatie care se manifesta si la persoane de la care nu ma asteptam, de la anumiti liberali.
1.1 Prima premiza gresita este generalizarea conceptului de “diaspora” (echivalenta cu eroarea logica sau argumentativa). Din anumite luari de pozitie razbate o perceptie conform careia “diaspora” este o masa uniforma, de oameni plecati pentru totdeauna, neinformati, si care chipurile nu ar avea dreptul sau informatiile necesare pentru a-si da cu parerea in alegerile din Romania. Nimic mai fals: “diaspora” romana este mai heterogena decat orice alta comunitate romaneasca. Sunt cei plecati vremelnic si cei definitiv, sunt cei plecati acum mai bine de 20 de ani, aum 10 sau acum trei ani, sunt cei care pleaca si se intorc an de an, sunt studentii si masteranzii care-si castiga pe bune diplome la cele mai profesionale si prestigioase institutii de invatamant din lume (nu la Spiru Haret), o parte din elita profesionala romaneasca. A baga “diaspora” in aceeasi oala, a judeca la gramada in mod pripit si primitv o grupa care nu se caracterizeaza prin nimic in afara diversitatii sale, reprezinta o mare eroare.
1.2 O alta premiza gresita este ideea ca nu ar exista deja prin legea in vigoare o restrangere a dreptului de vot pentru cei care se afla in afara tarii.
Pentru alegerile parlamentare si europarlamentare dreptul de vot este deja limitat doar la cetatenii care au in pasaport statutul de “cetateni romani cu domiciliul in strainatate”. Acest lucru este foarte putin cunoscut, insa acesti cetateni reprezinta o minoritate in totalul cetatenilor romani care se afla in afara Romaniei. Si implica un alt tip de pasaport, renuntarea la buletin, etc.
Doar la alegerile prezidentiale “oricine” si fara domiciliu stabil in strainatate a putut vota. Insa si in Romania la alegrile prezidentiale, spre deosebire de cele parlamentare, mai existau “sectiile de vot speciale”, in care putea vota oricine, si a doua sau a treia oara. Reglementarea mai permisiva pentru prezidentiale este insa in responsibilitatea legiuitorului de la Bucuresti, nu a “diasporei”.
1.3 Cati din afara au votat de fapt si cine a decis alegerile
La elegerile prezidentiale din 2009 au votat in primul tur circa 100.000 de cetateni romani, si in turul doi aproape 150.000. Avand in vedere ca in afara Romaniei se afla circa trei milioane de romani se poate spune ca prezenta la vot a fost undeva la 5% dintre cei cu drept de vot!
Raportat la numarul total al votantilor, 10 milioane, voturile din diapora au reprezentat putin peste 1%, cand in diaspora se afla peste 10% din cetateni. Si cei putini care au votat au trebuit sa parcurga distante de zeci sau sute de km pentru a-si exercita dreptul.
Cel mai penibil experiment logic este cel de a atribui rezultul unui vot unei anume minortiati, “diasporei”, in conditiile in care un vot este un vot. Doar in Brasov, Cluj sau Timisoara au fost mai multe voturi pentru Basescu decat numarul total al sufragiilor din toata diaspora.
Iar in ce priveste fraudarea din diaspora, de la ambasade, m-as indoi foarte mult daca cineva ar afirma ca nu s-au furat sau cumparat mai multe voturi in Romania decat totalul voturilor exprimate in diaspora, 150.000.
1.4 Votul liberal in diaspora
PNL nu a sustinut nicio campanie electorala, si a fost mai prost organizat decat alte partide, cei care au votat in diaspora cu liberalii au facut-o din proprie convingere si informare. Cu toate acestea rezultatul electoral a fost unul destul de bun (tinand cot de aceste conditii), un rezultat care in principiu nu poate decat creste (in alte conditii, mai bune).
Pentru primul tur al alegerilor prezidentiale scorul lui Crin Antonescu a fost foarte aproape de cel la nivel national. Din mai multe motive ar trebui evidentiate rezultatele din anumite tari, toate peste medie: Austria: 25%, Belgia 26%, Canada 24%, Cehia 33%, Danemarca 33%, Elvetia 34%, Finlanda 37%, Franta 24%, Germania 32%, Japonia 38%, Marea Britanie 27%, Norvegia 41%, Olanda 40%, SUA 22%, Slovacia 41%, Suedia 23%.
Spre comparatie rezultatele din anumite judete: Arad: 18%, Arges: 17%, Bistrita: 15%, Dambovita: 13%, Dolj: 17%, Ialomita: 16%, Neamt: 16%.
PNL isi construiste pentru prima data o organizatie in diaspora. O dezbatere despre restrangerea dreptului de vot nu face decat sa loveasca cu un “friendly fire” mortal organizatia PNL in diaspora, perspectivele electorale liberale si sa dea munitie electorala adversarilor.
1.5 Votul cenzitar
Nu as fi crezut vreodata ca voi fi nevoit sa scriu cateva rinduri in anul 2011 despre votul cenzitar. Votul cenzitar nu va fi niciodata introdus, nici in Romania nici in vreo alta tara la nivel european sau mondial. El contravine Constitutiei si tuturor tratatelor europene. In Romania anilor 1890-1920 liberalii au fost cei care s-au luptat pentru votul universal, l-au cerut si ardelenii in declaratia de Unire de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, si in cele din urma tot liberalii lui Ionel Bratianu l-au si introdus, ca o conditie necesara pentru infaptuirea Marii Uniri si a intrarii Romaniei in randul statelor democratice. (Ar mai fi de adaugat si alte aspecte, poate insa cu alta ocazie).
2. Masuri impotriva fraudarii alegerilor
2.1 Votul prin corespondenta deschide, asa cum este propus, noi oportunitati largi de fraudare a alegerilor, o fraudare imposibila de dovedit sau controlat. De aceea m-am opus, inca cu un an inainte ca acest proiect sa fie prezentat parlamentului, votului prin corespondenta si altor forme de vot la distanta care pot fi usor fraudate, si am indicat alternativele care ar permite exercitarea dreptului de vot in conditii se siguranta totala impotriva fraudei (registrul electoral corect si complet).
2.2 Fraudarea de la ambasade sau de la sectiile de vot speciale din tara prin vot multiplu sau “ballot-stuffing” mai este posibila doar la alegerile prezidentiale, si poate fi eliminata de catre legiuitor. In acelasi timp poate fi prevenita de o mai buna organizare si a PNL in diaspora astfel incat fiecare sectie de votare sa fie supravegheata non-stop de mai multi membri sau simpatizanti liberali.
2.3 Desigur ar fi si alte masuri impotrva fraudei electorale, printre altele:
– modificarea Codului Penal cu instituirea delictului respectiv amenintat cu pedepse aspre
– modificarea Codului Electoral prin introducerea invalidarii ex post a candidatilor care au comis fraude sau au cumparat voturi
P.S. Lectura suplimentara:
– Laurentiu Luca: Scrisoare deschisa adresata presedintelui PNL
– Alianta Dreptei: Votul Diasporei
transildania 