PD_Boc voia sa-l suspende pe Iliescu pentru un interviu in ziar care ar fi incalcat o ordonanta de urgenta – REMEMBER

Presedintele suspendat spunea ca afirmatiile presedintelui nu sunt actiuni care sa incalce Constitutia. Lasand la o parte chestiunea daca nu a comis si actiuni, nu doar afirmatii neconstitutionale, sa ne aducem aminte de pozitia conferentiarului in drept constitutional, Emil Boc, PDL, pe aceasta tema:

 

In 2003 PD-ul lui Boc a vrut sa declanseze suspendarea din functie a presedintelui Ion Iliescu, din cauza unei singur interviu intr-un ziar israelian. Decalartiile lui Ion Iliescu ar fi necgat Holocaustul incalcand Ordonanta de Urgenta 21/2002. Redau citatele lui Boc (dintr-un articol mai vechi pe blog unde gasiti si sursa):

 

“PD il ataca din nou pe Iliescu. Democratii analizeaza oportunitatea politica de a declansa procedura de suspendare din functie a presedintelui Ion Iliescu pentru incalcarea Ordonantei nr. 31/2002 privind interzicerea simbolurilor fasciste si antisemite, a declarat, ieri, vicepresedintele PD, Emil Boc…

“Propunerea va avea ca baza concluziile dezbaterilor noastre referitoare la regimul Ion Iliescu. Potrivit articolului 6 al Ordonantei nr. 31/ 2002, cu privire la interzicerea simbolurilor fasciste si antisemite, contestarea sau negarea in public a Holocaustului sau a efectelor acestuia se sanctioneaza cu inchisoare de la sase luni la cinci ani si interzicerea unor drepturi. Din punct de vedere juridic, presedintele Ion Iliescu a incalcat aceste prevederi in interviul acordat cotidianului israelian «Haaretz» si a negat existenta Holocaustului“, a precizat deputatul Emil Boc.

Vicepresedintele PD a declarat ca, practic, in acel moment, a incalcat o prevedere legala si ca impotriva presedintelui se poate declansa procedura suspendarii din functie, conform articolului 95 din Constitutia Romaniei, la cererea unei treimi din numarul parlamentarilor.

“Parlamentul are posibilitatea sa-l suspende cu jumatate plus unu din numarul de voturi. Nimeni nu este mai presus de lege. Noi am constatat o incalcare flagranta a unui text legal pe care presedintele era obligat, ca si orice cetatean, sa-l respecte”,a subliniat Emil Boc. …

Reamintim ca un interviu al lui Iliescu publicat in cotidianul israelian Haaretz a stirnit un conflict diplomatic intre Romania si statul evreu. “Holocaustul nu a afectat numai populatia evreiasca din Europa. Multi altii, inclusiv polonezi, au murit in acelasi fel”, declara in interviu, in luna iulie, Ion Iliescu. “In Romania perioadei naziste, evreii si comunisti erau tratati la fel. Tatal meu a fost activist comunist si a fost trimis intr-un lagar. A murit la virsta de 44 de ani, la mai putin de un an dupa ce s-a intors”, mai afirma presedintele.

“Holocaustul a fost un fenomen general in Europa (…), iar astfel de evenimente au avut loc si in interiorul teritoriului Romaniei; masacrele de la Bucuresti si Iasi din 1941 si trimiterea evreilor in lagare de concentrare din Transnistria au avut loc in Romania, iar liderii din acea perioada sint responsabili pentru aceste evenimente”, preciza Iliescu, adiugind ca “este imposibil sa fie acuzat poporul si societatea romana pentru acest lucru”.“

 

Cine are dreptate Boc sau Basescu?

M-am saturat sa fiu insultat – exemplul Plesu

In Romania se intampla de mult timp un lucru care in orice alta tara este de neconceput. Exista un tupeu lipsit de orice limita: de a minti, a dezinforma, de a sustine intr-o zi ceva si in urmatoarea zi inversul, de a trece sub tacere abuzurile unora, si a le atribui altora, de a face comparatii improprii.

Este practicat cu nerusinare maxima de catre Basescu si oamenii sai din pdl, media si online, cu linistea constiintei ca in general nu vor fi santionati de nimeni, din contra, amplificati si rasplatiti.

 

Niciodata nu am avazut insa o frecventa mai accentuata, o cumulare mai concentrata a minciunii, ipocriziei si manipuarii decat in ultimele cateva saptamani, o epidemie care a cuprins si unele publicatii media din afara Romaniei.

 

La fel de odioasa ca manipularea in sine mi se pare conceptul le care ea incearcrca sa prinda radacini: ideea ca oamenii, cititorii, ascultatorii careia ii este adresata NU AR DETINE MEMORIE, INTELIGENTA. De parca nu ar sti ce s-a intamplat in istoria recenta, cum au actionat diferitii actori politici. Insulta la adresa inteligentei mi se pare de-a dreptul criminala, mai grava decat minciuna in sine.

 

Acest sentiment l-am avut din nou cand am citit un articol din Der Spiegel, un articol partizan semnat de Andrei Plesu si care dezinformeaza in mod grosolan cititorii germani si internationali despre situatia din Romania.

Sub titlul care spune deja multe “Democracy loses as Romania spins out of control“, eseistul nu se multumeste doar cu repetarea punctajelor mincinoase basiste (“atac la institutii, principii democratice, statul de drept”). Se avanta in comparatii cu situatia din Ungaria, schimbandu-si parerea ca altfel decat pe vremea lui Basescu, acum intr-adevar Romania “arata din ce in ce mai mult ca Ungaria” caracterizata de fostul primar al Budapestei drept una cu “impulsuri dictatoriale si fasciste… si de incalcare a dreptului la libera exprimare“.
In opinia sa guvernul PSD-PNL-PC a reusit sa “elimine aprope complet Idea Europeana din canonul guvernarii“.

Aflandu-se de mai multe saptamani la Berlin (dupa cum marturiseste in mod repetat), pe final face o alzie la faptul ca situatia din Romania l-ar determina pentru prima data in viata sa caute salvarea in exil:
“Who wants to live in a country like this? For my part, I feel burdened by the atmosphere created by the Romanian government. I want to be able to do my work, and I have no special demands. All I want is a minimum level of normalcy that makes it possible for me to bring my projects and my life to a successful conclusion. …

And now, for the first time in 40 years, I am not eager to return “home” from Berlin.”

 

Miza pe lipsa memoriei, insulta inteligentei

Prin urmare situatia din Romania a devenit brusc anormala, facand insuportabila viata in Romania. Este din nou un apel care se fondeaza pe ignoranta (fireasca) a unei parti a publicului strain despre realitatile din Romania, dar si pe prezumtia de lipsa a memoriei. O memorie care imi spune ca Andrei Plesu a fost inca din 28 decembrie 1989 inalt demnitar in guvernul FSN, ministru culturii, si a ramas ministru al Culturii si dupa alegerile din 20 mai in guvernul lui Iliescu si Roman pana in 16 octombrie 1991.
In primele sapte luni ale anului 1990, cand partidele istorice, democratice luptau pentru Ideea Europeana, pentru o democratie autentica, fara comunism, cand cetatenii bucuresteni erau ciomagiti de paramilitarii fesenisti recrutati din Valea Jiului si de a IMGB, era normalitate. Andrei Plesu era ministru si nu avea motiv sa scrie in Der Spiegel, sau sa-si dea demisia in semn de protest fata de ce se intampla in Romania.
Din contra tinea discursuri in Parlament (ca si acesta din 11 mai 1990), in care le spunea probabil demonstrantilor din Piata Universitatii:
“Sîntem manipulaţi de el (Nicolae Ceausescu) cînd cultivăm euforic lozincile rimate, din orice parte ar veni ele. Sîntem manipulaţi de el cînd abuzăm de conceptul de revoluţie. Era conceptul lui preferat (“revoluţia permanentă”), ca şi cum starea normală în care trebuie să trăim este starea de răzmeriţă neîncetată. Fac, în consecinţă, apel la calmul interior al tuturora, la dezintoxicare, la spirit realist, la toleranţă, la speranţă şi la umor.”
A fost ministru “independent” propus de PD si intre decembrie 1997 si 1999, fiind singurul ministru sustinut de PD care a ramas in guvernul Ciorbea II.

Demisia si-a dat-o scurt in ianuarie 1991, dupa ce Regele Mihai a fost impiedicat sa ajunga la Bucuresti. Doar cateva zile i-au trebuit sa revina asupra ei pentru a nu parasi guvernul FSN. O Romania normala exista pentru el si in octombrie 2011, cand Basescu l-a insultat grav pe Regele Mihai. Acum cand la guvernare se afla cei care au aparat onoarea Regelui : “Who wants to live in a country like this?”

 

P.S. Sa nu uitam si faptul ca Basescu l-a amenintat public pe Plesu, dar si asta facea parte din “normalitate”.

Klaus Johannis despre suspendarea presedintellui si ultimele evolutii din Romania

Redau prima parte din interviul publicat de ziarul local sibian Turnul Sfatului:

 

“Primarul Klaus Johannis susține că statele europene sunt probabil șocate de rapiditatea cu care s-a făcut transferul de putere, de la PDL la USL, însă consideră că ce s-a făcut până acum, s-a realizat corect.

Sursa lui: ”citesc în repetate rânduri o carte foarte subțire și mică, Constituția României”.

Reporter: Vă place România anului 2012? Mai ales în prisma celor petrecute în ultima perioadă?
Klaus Johannis: Da, sunt evoluții pe care le consider pozitive. Schimbările din ultima vreme sunt după părerea mea schimbări bune pentru România.
Rep.: Inclusiv cele pe care multe persoane din Vest le consideră la limita normalității constituționale?
K. J.: Au fost și jurnaliști din Vest, cum spuneți, și oameni de afaceri și oameni din administrație pe care i-am avut în vizită și care m-au întrebat de aceste lucruri. Eu cred că lucrurile au decurs constituțional, după cum și Curtea Constituțională a constatat. Lucrurile care au fost contestate s-au dovedit  fi constituționale, schimbarea președinților camerelor, suspendarea președintelui, lucrurile au mers constituțional, dar foarte repede. În democrațiile consolidate, o astfel de viteză a unor demersuri care ating chiar vârful statului sau Constituția sunt de neimaginat. Din acest motiv au apărut temeri că nu ar fi constituționale. Cred că USL a jucat cărțile foarte bine și a jucat în limita constituționalității și din acest motiv nu cred că trebuie să fie cineva îngrijorat, dar trebuie cineva să explice lucrurile acestea, care au fost motivele USL-ului, de ce s-a procedat așa și nu altfel și faptul că România nu este în nicio dificultate constituțională și atunci lumea se va liniști.
Rep.: Ați fost surprins de mișcarea USL, rapidă și extrem de directă, concisă? Parcă au urmat un plan bine stabilit.
K. J.: Recunosc că am fost puțin surprins, dar repet, mi se pare că a fost un demers bine pus în practică. Probabil că dacă nu s-ar fi mers așa rapid, nu s-ar fi ajuns până la finalizarea procedurilor. Noi știm că în multe situații prin complexitatea legislației de la noi, oricine începe un demers, are un adversar care găsește un contra-demers și așa lucrurile se opresc de obicei destul de repede și într-o fază în care de multe ori dureză ani de zile. Aceste proceduri s-au aplicat în așa fel, încât timpul a fost extrem de scurt.
Rep.: Vorbiți extrem de sigur, stăpân pe situație, despre un lucru sau șir de evenimente care pentru mulți pare o nebuloasă, o perspectivă nu foarte sigură. Aveți date în plus?
K. J.: Nu am date în plus, dar mi-m permis să citesc în repetate rânduri o carte foarte subțire și mică, Constituția României. Constituția este scrisă într-un limbaj destul de clar. Nu e nevoie de interpretări alambicate, pe de altă parte este nevoie de puțină experiență în interpretarea legislației. Lucrurile, mie cel puțin, mi se par clare, ele dealtfel au fost explicate în repetate rânduri și de primul ministru și de alți politicieni relevanți, dar au fost alții, care au avut grijă să-i contrazică și astfel telespectatorul sau cititorul de presă, având două opinii în față și nefiind stăpân pe material, nu știe ce să creadă.  
Rep.: Veți merge la vot în 29 iulie?
K. J.: Cu sigurană. Eu întotdeauna merg la vot când se votează ceva.

Rep.: Și veți fi îmbrăcat în alb?
K. J.: Eu voi fi îmbrăcat cum voi fi atunci. Nu cred că o culoare poate să influențeze rezultatul. Sau o non-culoare. E drăguță încercarea asta cu alb- vara.
Rep.: Da, v-a plăcut?
K. J.: Da, dar nu va avea niciun efect, pentru că majoritatea oamenilor la un moment dat se îmbracă vara în alb.
Rep.: Ați participa la un miting USL sau la unul PDL în această campanie electorală?
K. J.: Nu, eu nu particip la miting.
Rep.: Ce se întâmplă cu titlul de cetățean de onoare al Sibiului, acordat președintelui Traian Băsescu?
K. J.: Nimic. Titlul nu a fost ridicat, nu a fost nici anulat, mai avem astfel de situații.
Rep.: Și cum se consideră, Traian Băsescu este cetățean de onoare al Sibiului sau nu este?
Rep.: Este. Titlul a fost acordat prin hotărâre a Consiliului Local Sibiu, deci este valid, doar că însemnele nu au fost înmânate. Nu este o procedură juridică prevăzută aici și nu cred că trebuie să ne complicăm peste măsură. Dacă sunt oameni care nu cred că este ceva important, ei de obicei nu ridică acest titlu. Posibil că odată, un consiliu o să analizeze toate aceste situații și să anuleze titlurile neridicate, dar deocmadată nu văd nicio urgență în acest demers.
Rep.: Deci nu v-ați gândit sa-i anulați titlul?
K. J.: Nu.”

Le Figaro si presa popularilor europeni – o insulta gretoasa

Minciuna, dezinformare, jigniri revoltatoare, absolut indignante la adresa Romaniei dar si a victimelor fascismului si comunismului in Europa. Asta caracterizeaza Le Figaro, un exemplu pentru presa aservita populistilor din PPE.

Iata ce publica Le Figaro sub semnatura unui anume Alexandre Lévy:

“Romania: lovitura de stat impotriva  presedintelui

Traian Basescu, presedintele de centru-dreapta, se vede tot mai izolta in fata ofensivei institutionale a Uniunii Social Liberale, mostenitoarea Partidului Comunist Roman.

Hitler, lichidarile staliniste, sau, mai recent, vanatoarea disidentilor condusa de Alexandru Lukashenko in Bielorusia, presa romana folosese inventarul dictaturilor pentru a incerca sa descrie ofensiva noii majoritati de stanga“.

 

Din cauza ignorantei aproape totale a ceea ce se intamla in Europa, anumite ziare straine mai sunt considerate “prestigioase” sau “de calitate” cand ele sunt simple fituici a unor partide, si dezinformeaza in mod grosolan, ca in cazul de fata.
Le Figaro – ziarul unui condamnat penal pentru coruptie, senator UMP

Le Figaro este proprietatea lui Serge Dasault, mostenitorul si patronul firmei de armament Dassault, senator UMP (partidul lui Sarkozy, care face parte din PPE, si care a pierdut pe toata linia alegerile parlamentare si prezidentiale din Franta), al carui fiu este parlamentar in Assamblee Nationale din parte UMP.

Serge Dassault are cazier in Belgia si in Franta, fiind condamnat penal pentru ca platit o spaga de 4 milioane de euro unor politicieni belgieni in schimbul unor cotracte, in scandalul Agusta-Dassault (care a dus intre altele la demiterea si condamnarea a doi ministri belgieni, mai multe detalii in link).

Cricatura un Nouvelle Observateure, “Rafale” aluzie la avionul de vanatoare francez omonim produs de Dasault.

 

In ce priveste politica editoriala si transformarea ziarului intr-o “scanteie” sau “pravda” a UMP, nu este nevoie de opinii din afara ziarului. Ajunge de stiut faptul ca in luna februarie a acestui an, insasi jurnalistii si redactorii Le Figaro, s-au revoltat impotriva directorului ziuarului, si au adoptat o motiune in care isi arata dezacordul fata de faptul ca  ziarul a devenit un buletin de stiri al UMP, ca pluralitatea si onestitatea opiniilor este cenzurata, si ca valorile jurnalistice sunt calcate in picioare. Mai multe detalii aici, aici si aici.

Figaro-ul nu este un caz singular. In Germania, die Welt, Bild Zeitung si FAZ sunt gazete de perete a CDU, in Anglia “the Times”, ajunsa pe mainile mogulului penal Murdoch si Daily Telegraph sunt  oficioasele partidului conservator.
Problema este alta: faptul ca aceste ziare s-au angrenat la ordin politic, intr-o lupta indreptata impotriva Romaniei, si ca sutn total lipsite de crediblitate, atat prin dezinformarile pe care le publica a cum, cat si prin tacerea lor totala fata de ceea ce s-a intamplat in ultimii ani in Romania, abuzurile permanente la adresa democratiei, statului de drept, indepedentei justitiei, presiunile la adresa CCR, coruptia virulenta,  dezastrul economic, financiar infrastructural si social de care se fac responsabili in primul rand Basescu si PDL.

 

***

 

Textul in original : “Roumanie: coup de force contre le president

Traian Basescu, le président de centre droit, voit son isolement croître face à l’offensive institutionnelle de l’Union sociale libérale, héritière du Parti communiste roumain.

Hitler, les purges staliniennes ou, plus récent, la chasse aux dissidents menée par le régime d’Alexandre Loukachenko en Biélorussie: la presse roumaine fouille désormais dans l’inventaire des dictatures pour tenter de décrire l’offensive de la nouvelle majorité de gauche pour s’emparer des institutions du pays.”