Regionalizarea (4) – Intermezzo despre proiectele PD si USL

2.3 Intermezzo

Cu toate ca vroiam sa continui sistematic seria de postari despre regionalizare, ultimele evenimente ma obliga sa fac o paranteza si sa ma refer la proiectele in domeniul reformei administrativ-teritoriale enuntate de PD (in urma cu o saptamana) si de USL (ieri, 11 iunie).

2.3.1 Propunerea PD

Presedintele Basescu si premierul Boc au anuntat saptamana trecuta ca sustin o reorganizare administrativa in care actualele judete sunt desfiintate si comasate in opt judete, in granitele actualelor regiuni statistice (termenul “regiuni de dezvoltare” este o insulta la adresa inteligentei avand in vedere ca aceste regiuni nu detin personalitate juridica, iar dezvoltarea majoritatii regiunilor din Romania se afla intr-un stadiu de stagnare sau involutie).

Liderul PD este de parere ca reorganizarea administrativa a Romaniei se poate rezolva printr-o simpla lege, eventual si prin asumarea raspunderii guvernului, deci ocolind parlamentul.

Proiectul PD, prin desfiintarea judetelor actuale si comasarea lor in doar opt judete mai mari, este in mod evident un proiect care creste gradul de centralizare. Nu poate fi vorba de o reforma, sau de descentralizare. Daca proiectul ar fi pus in practica, administratia regionala s-ar indeparta de cetatean. Iar, in absenta unei reforme veritabile, care contine si garantii constitutionale pentru autonomia financiara a judetelor sau regiunilor, ar ridica la o scara mai mare actualul sistem, profund corupt si ineficient, de distribuire a fondurilor de la centru catre judete, pe criterii politice.

Chiar la inceputul seriei de postari, in aprilie, cu mult timp inainte ca aceasta tema sa tina capul de afis al dezbaterilor politice, am avertizat cu subtitulul “primele pericole de evitat”, ca prima amenintare la adresa unui proces util de regionalizare ar fi incercarea de realiza aceasta reforma fara modificarea constitutiei, prin redefinirea judetelor printr-o simpla lege organica.

Iata ca temerea mea a fost absolut fondata, iar demersul liderilor PD demonstreaza clar superficialitatea, incompetenta, grosolania si reaua intentie in priviinta aborbarii acestei teme deosebit de importante.

Partenerul de guvernare, UDMR , nici macar nu a fost consultat, si este foarte probabil ca demersul PD este unul strict propagandistic, o diversiune menita sa distraga atentia de la alte teme importante sau o incercare de a eclipsa  lansarea programului aliantei PNL-PSD de sambata trecuta.

Din fericire, UDMR nu agreaza aceasta propunere de centralizare si desfiintare a judetelor. Iar legea referendumului stabileste ca pentru modificarea judetelor consultarea la urne a cetatenilor implicati este obligatorie.

2.3.2 Proiectul USL

Proiectul USL de dezvoltare regionala prevede instituirea a opt regiuni peste actualele judete. Detaliile le gasiti aici.

Remarcabil si laudabil la proiectul USL este ca:

* recunoaste adevarata amploare si importanta a regionalizarii, ca ea nu se poate face pe furis, peste noapte, si implica modificarea multor legi si a Constitutiei, pentru a da regiunilor statutul constitutional de care au nevoie, si garantiile si ancorele legislative necesare

* este un proiect pe termen mediu, etapizat, altfel nici nu s-ar putea pune in practica

* exprima vointa ferma de a crea regiuni ca unitati administrative superioare judetelor, preluand atributii de la judete, prefecturi dar si de la puterea centrala, reprezentand astfel un demers autentic si necesar de descentralizare, primul de acest fel in istoria ultimilor 20 de ani, sau chiar unic in istoria Romaniei moderne

* prevede un statut democratic pentru regiuni, si bugete proprii, chiar daca autonomia financiara si garantiile necesare pentru aceasta nu sunt inca detaliate

In mod critic as aprecia urmatoarele doua aspecte ale proiectului USL:

* ca se bazeaza si el ca delimitare geografica pe cele opt regiuni statistice, arbitrare, nascocite in 2003, si nu are curajul, inca, sa propuna regionalizarea fireasca, singura viabila, pe criteriul regiunilor naturale si istorice ale Romaniei.

* ca prevede alegerea directa a unor presedinti de regiune (pe langa un consiliu regional), si mentine functia de prefecti numiti de la centru de puterea centrala si nealesi, in loc sa prevada un model parlamentar, care se intalneste peste tot in Europa, in care regiunea este condusa de un prim-ministru regional, ales de catre majoritatea din mini-parlamentul regional. Remarc ca proiectul USL face referire explicita la modelul francez al regionalizarii, iar in Franta liderul puterii executive din regiuni nu este ales direct.

In mare insa, proiectul USL este bine gandit si elaborat, foarte util si ar reprezenta un pas inainte enorm, si istoric, pentru organizarea administrativa si arhitectura statala descentralizata, eficienta, corecta si mai apropiata cetatenilor, intreprinzatorilor si investitorilor din economie.

Regionalizarea (3) – Delimitarea regiunilor

2. Delimitarea regiunilor

Asa cum am vazut pana acum, descentralizarea  este necesara, iar intrebarea nu este daca se va face, ci cand si cum se va face si de catre cine, sau cum vor fi luate aceste decizii.

Pentru ca in cele ce urmeaza ma voi referi la delimitarea regiunilor, doresc sa subliniez inca odata ca si alte aspecte ale regionalizarii (atributiile regiunilor si localitatilor, autonomia lor financiara, statutul lor intern si ancorarea lor in Constitutie si sistemul legislativ central) sunt foarte importante. Ma voi referi la ele ulterior.

2.1 Ce alternative si modele exista pentru delimitarea regiunilor?

Pe scurt se poate spune ca sunt doua mari categorii, scoli de gandire, in ce priveste criteriile de delimitare a regiunilor (si imi este foarte greu din start sa gasesc termene neutrale, pentru a nu fi acuzat de subiectivism):

– Prima: delimitarea pe criterii cum ar fi: numarul actualelor judete din care sa fie formate regiunile (care sa fie aproximativ egal), numarul egal al locuitorilor noilor regiuni, componenta etnica a regiunilor. Fara sfiala as califica aceste criterii drept arbitrare.

– A doua: delimitara regiunilor pe criterii rationale, geografice, istorice, traditonal-culturale, dar si pe considerente legate de viabilitatea lor din toate punctele de vedere, inclusiv cel economic.

2.2 Pozitionarea de pana acum a partidelor fata de regionalizare

– UDMR: a fost singura formatiune care a prezentat un plan concret de regionalizare, pe baza crearii unor regiuni care sa cuprinda 2-4 judete, si care sa formeze macroregiuni. Regiunile sunt astfel create incat doua dintre ele sa cuprinda cele sase judete in care proportia maghiarilor este cea mai mare, si incat trei dintre ele sa formeze o macroregiune care corespunde “Ardealului de nord” cedat Ungariei in 1940.

– PDL: a sustinut aprobarea tacita in Senat a proiectului UDMR, apoi a semnat un protocol guvernamental si parlamentar cu UDMR in martie 2011, care prevede o lege a modificarii organizarii administriv-teritoriale. Mai multi fruntasi PDL, printre care Cristian Preda, au sustinut principiul “cate trei judete si acelasi numar de locuitori”, congruent cu planul UDMR.

– PSD: nu am gasit o pozitie a PSD fata de regionalizare.

– PNL: In programul PNL “Statul liberal” am gasit o argumentare foarte corecta si vizionara a necesitatii regionalizarii. In detalii se regaseste (din pacate) si la PNL propunerea ca  regiunile sa fie alcatuite intr-o prima faza din “2-4 judete, deci exact reteta PDL-UDMR de a imparti Romania in regiuni mici, artificiale, politice.

Iata harta regiunilor propuse de PDL-UDMR. In opinia mea, o impartire teritoriala monstruoasa:

– Moldova este impartita in trei regiuni, una dintre ele contine si doua judete muntene.

– Restul Munteniei este impartit in nu mai putin de patru regiuni.

– Aradul (sudul Crisanei) este lipit de Banat.

– Transilvania este taiata in patru.

Proiectul mai prevede gruparea acestor regiuni in macroregiuni si mai arbitrare!

Spre exemplu regiunile 4, 5, 6, 7 si 8 (nuantele albastre in harta) ar forma o macroregiune absolut aberanta, de la Orsova si Turnu Severin, in vest, pana la Marea Neagra si Delta.

Ardealul ar fi din nou taiat in doua, o macroregiune fiind formata din regiunile 14, 15 si 16 (Ardealul de Nord cedat de Romania Ungariei lui Horthy in 1940), iar alta, formata din regiunile 11, 12 si 13, s-ar intinde de la Timisoara si granita banateana cu Serbia pana in inima Carpatilor, la Brasov.

Descentralizarea si regionalizarea (2)

1.4 Completari

Inainte de a trece la capitolul al doilea vreau sa fac cateva completari la  cele spuse in prima parte.

– Anacronismul centralismului actual este ilustrat de inca un exemplu: in momentul de fata, din punct de vedere legal, cel mai inalt demnitar al unui judet este prefectul. Prefectul numit pe criterii politice (iar aproape toti prefectii au aceeasi culoare politca), nu presedintele Consiliului Judetean, ales ca reprezentant de catre comunitatea locala. Cand Angela Merkel a vizitat Clujul in toamna trecuta, pe aeroportul din Cluj primul care a intampinat-o conform protocolului a fost prefectul. Aceasta situatie tradeaza inca odata caracterul centralist-comunist, tipic unor vremuri care ar fi trebuit sa fie demult apuse.

– Coruptia prin alocarea de fonduri de la centru pe criterii politice de care vorbeam este exemplificata de un studiu al Institutului pentru Politici Publice. Acesta analizeaza modul in care au fost distribuiti banii din Fondul de rezerva al guvernului in 2010 (va rog sa cititi intregul articol in link). Fondul de rezerva este prevazut de fapt pentru situatii de calamitate, si nu este singurul fond guvernamental din care se distribuie bani in teritoriu pe criterii politice.

* La nivelul muncipiilor resedinta de judet 61% din bani au mers in municipii cu primar PDL, 18% in municipii cu primari PSD, si 9% in municipii cu primari PNL.

* Deva (primar PNL) si Bistrita (prim ar PSD) nu au primit bani deloc, Galatiul si Constanta au primit cate 50.000 de lei, o suma foarte mica.

In schimb Piatra Neamt (primar PDL) a primit 6,4 milioane de lei, de peste o suta de ori mai mult decat Constanta (care este un oras mult mai mare). Clujul a primit 6,2 milioane de lei iar Suceava (tot cu primar PDL) 4,5 milioane. “Municipiul Piatra Neamţ a primit în 2010 bani cât au primit toate cele 22 de municipii conduse de primari PNL. De remarcat este faptul că aceşti bani s-au trimis pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital, aşa cum rezultă din Hotărârile de Guvern publicate.”

* La nivelul oraselor din nou 61% din bani s-au dus catre orase cu primari PDL, 12% la orase cu primari PSD si 8% la cele cu primari PNL. Din nou unele orase nu au primit nimic, iar altele sume insemnate. Toate alocarile s-au facut intre Craciun si Anul Nou cand la TV se dezbatea diversiunea zilei.

* “Un caz special aparte este Oraşul Negreşti, judeţul Vaslui, care a primit 2.600.000 lei (peste 600.000 Euro) pentru a achita o serie de datorii către…Guvern (Ministerul Dezvoltării Regionale). Cu alte cuvinte, Guvernul alocă bani unei primării ca să îşi achite datoria faţă de o instituţie publică, parte a Guvernului”

* Pentru ca d-ar putea trezi cineva cu ideea ca clujenii ar trebui sa nu vorbeasca despre tema asta si sa taca multumiti de favorizarile guvernului Boc o scurta remarca despre Cluj. Faptul ca Clujul este oarecum favorizat pe criterii politice nu ma face deloc sa nu cred ca acest sistem este corupt si ca este nevoie de descentralizare, din contra. In urma unei descentralizari adevarate Clujul ar putea dispune de si mai multi bani, insa legal si corect, prin cota parte pe veniturile bugetare, si la fel ca orice alt municipiu, si indiferent cine se afla la putere la nivel cenral si la primarie. Clujul este tocmai un exemplu pentru cum reuseste  acest sistem corupt sa tina ostatic din punct de vedere electoral un oras intreg cand principalul argument intr-o campanie electorala locala este “daca nu iese cine trebuie nu mai vin bani de la Bucuresti” (bani care oricum sunt banii clujenilor).

– Dezastrul inchiderii spitalelor si scolilor este inca un exemplu pentru cum nu functioneaza centralizarea.

In 2010, prin ordin de la centru s-au inchis scoli in toata tara pe un criteriu general, arbitrar, fara a tine cont de investitiile care s-au facut in ultimii ani pentru modernizarea lor, fara a tine cont de dorinta comunitatilor locale, a parintilor sau a alesilor locali, si fara a tine cont de distantele pe care copiii le au de parcurs pentru a ajunge la noua lor scoala.

Acum se inchid spitale, din nou prin hotarire de guvern, si fara a tine cont de necesitatile si preferintele comunitatilor locale, ceea ce a dus la proteste masive.

Culmea este ca la nivel declarativ, in noua limba de lemn a reprezentantilor guvernului, spitalele si scolile “s-au descentralizat”. Ele fusesera trecute in administratia structurilor locale, insa fara ca acestea sa dispuna de un buget adecvat, de venituri curente pentru a le intretine. Administratia locala nu are nici un cuvant de spus cand e vorba de mentinerea sau inchiderea lor.

Un alt aspect care nu s-a luat in considerare odata cu pseudo-descentralizarea spitalelor este ca anumite clinici si spitale, cele mai specializate din marile orase universitare, deservesc o zona mult mai mare decat municipiul sau judetul. Chiar daca autoritatile locale ar dispune de mai multi bani, costurile intretinerii acestor spitale ar trebui impartit intre toate zonele pe care le deservesc.

 

P.S. Cateva linkuri interesante:

Referitor la gala de box sponsorizata din banii Ministerului Dezvoltarii si Turismului despre care am scris recent, Catalin Tolontan a aflat ca vor fi aruncati pe geam cel putin 1,5 de milioane de euro.

 

Romania Libera dezvaluie cum se fac licitatiile la Ministerul Transporturilor: Cele mai bune oferte pierd iar firmele de casa de la Golden Blitz & Company castiga si de pe locul patru sau sase.

Descentralizarea si regionalizarea (1)

Incep o serie de postari pe tema descentralizarii. Fiind un subiect mai complicat, o analiza mai temeinica nu poate fi facuta in limta spatiului unei singure postari. Exprimandu-mi opinia personala mi-ar placea ca aceste postari sa fie un punct de plecare pentru o dezbatere, si poate si pentru un program politic alternativ fata de cele prezente in acest moment.

Modul superficial in care este tratata regionalizarea se ilustreaza prin urmatorul exemplu: recent subiectul a revenit scurt in atentia media si a opiniei publice in urma unei emisiuni in care istoricul Dinu Giurescu a explicat proiectul problematic al coalitiei majoritare PDL-UDMR-UNPR-minoritati, care a fost adoptat tacit in Senat (ma voi referi si pe larg). Adoptarea tacita in Senat s-a produs in urma cu mai bine de jumatate de an, si toate datele erau cunoscute inca de atunci, aproape nimeni nu a remarcat insa atunci acest lucru si nu l-a sesizat!

1.1 Starea de fapt si de ce este nevoie de regionalizare

Romania, comparata cu alte state de marimea sa, este unul dintre cele mai centralizate state din Europa. Dezavantajele centralizarii si motivele pentru o reforma administrativa sunt atat de numeroase incat in acest spatiu nu pot incerca decat un rezumat incomplet dar succint.

Centralizarea inseamna ineficienta, inechitate si coruptie. Ineficienta economica are multe aspecte: fondurile bugetare, in loc sa fie cheltuite acolo unde se genereaza, de catre alesii celor care ii genereaza, sunt trimise mai intai la centru, prelucrate de un aparat birocratic stufos, si retrimise in teritoriu pe principii arbitrare. Alocarea este ineficienta si pentru ca la centru nu se stiu sau nu intereseaza prioritatile regionale.

Centralismul este inechitabil din punct de vedere al distributiei geografice a fondurilor care se aloca (sau nu). Unele regiuni, fie ele si sarace, nu beneficiaza nici macar de cota parte care li s-ar cuveni potrivit marimii sau populatiei lor. Iau ca exemplu Moldova sau Oltenia unde in 20 de ani nu s-a construit niciun kilometru de autostrada sau de centura, iar acest lucru nici nu este prevazut in urmatorii cinci ani.

Coruptia se manifesta in doua aspecte principale:

– Patronajul practicat prin numirea in functii, de la centru, pe criterii politice: prefecti, subprefecti, directori de agentii si institutii guvernamentale. Este un sistem din care se hraneste clientelismul politic de tip neofanariot si care pedepseste competenta, corectitudinea si profesionalismul.

– Alocarea de fonduri pe criterii strict politice, in functie de culoarea carnetului de partid al primarului, presedintelui de consiliu judetean, ca rasplata si argument electoral, si ca pedeapsa pentru alesii opozitiei, sau ca metoda de santaj pentru a forta migratia demnitarilor opozitiei la partidul de guvernamant.

Pe langa prezent, si trecutul si viitorul sunt argumente pentru regionalizare

Descentralizarea si regionalizarea este prin urmare singura solutie pentru remedierea acestor grave disfunctionalitati administrative si politice.

Mai mult decat atat insa, descentralizarea este o restanta istorica, si centralizarea actuala un relict al dictaturii comuniste (si un instrument necesar pentru ca dictatura sa functioneze).

In al treilea rind, regionalizarea este absolut necesara si chiar urgenta, lucru recunoscut si de politicienii tuturor partidelor. Romania este membra UE, si un principiu de baza al UE este cel al subsidiaritatii: deciziile trebuie luate acolo unde au efecte, si cat mai aproape de cetatean, deci anumite decizii trebuie luate la nivel local si regional.

Alocarea fondurilor europene se bazeaza pe principiul subsidiaritatii, iar Romania nu are structurile regionale pentru a accesa acesti bani. La nivel local, municipiile, orasele si comunele dispun de prea putina autonomie financiara si administrativa. La nivel regional judetele sunt prea mici pentru a implementa programe regionale, iar structuri mai mari decat judetele nu exista (actualele pseudo “regiuni de dezvoltare” nu au personalitate juridica, si nici nu ar fi bine sa o detina in aceasta configuratie).

Din zecile de miliarde de Euro care sunt la dispozitia Romaniei nu am accesat nici 5%, mai ales din cauza absentei descentralizarii si a regiunilor. Intrucat Romania are deja un handicap aproape insurmontabil in materie de dezvoltare economica si infrastructurala, nu-si mai poate permite sa intarzie si mai mult regionalizarea, necesara si din acest punct de vedere.

1.2 Aspectele descentralizarii si regionalizarii

In dezbaterea publica chestiunea numarului si formei regiunilor ocupa primul plan. Acest aspect, fie el si unul important, este doar o unul dintre mai multe la fel de importante:

* Delimitarea geografica a regiunilor, si criteriile pe care este efectuata

* Atributiile politice si administrative ale regiunilor si localitatilor, si delimitarea lor fata de administratia centrala

* Statutul constitutional si legal al regiunilor

* Autonomia bugetara si financiara a structurilor descentralizate, independenta bugetara fata de centru

* Statutul regiunilor, “contitutia” lor interioara, modul de reprezentare, control si alegere democratica a decidentilor si a mini-parlamentelor regionale

1.3 Primele pericole de evitat

Pentru ca regionalizarea necesara, si ampla reforma admistriv-teritoriala, sa fie una de succes este nevoie de o dezbatere temeinica, si de un larg consens. Aceste decizii nu pot fi lasate la latitudinea unui singur partid sau a unei guvernari vremelnice. In ultima instanta este imperativa si modificarea Constitutiei, pentru ca statutul regiunilor, si administratiilor locale nu poate fi lasate la latitudiniea unor legi organice, pentru a fi modificat de la an la an in scop politic de orice guvern central. Iar modificarea Constitutiei nu poate fi realizata decat cu o majoritate de peste doua treimi in Parlament si in urma unui referendum.

Semnalele actuale arata insa contrariul: intentia coalitiei guvernamentale actuale este de a realiza o reforma administrativa de mantuiala. Fara dezbatere, pe usa din dos, pe criterii arbitrare si politicianiste.

In ultimii doi ani atat premierul Boc ctr si alti politicieni si ministri PDL au vorbit public despre varianta reorganizarii administrative prin lege organica. Adica evitand modificarea Constitutiei. Ce inseamna acest lucru?

Pentru ca reorganizarea administrativa sa se faca prin lege organica se renunta la crearea unor regiuni, si se desfiinteaza prin lege actualele judete, iar teritoriul actualelor judete se comaseaza in structura unor judete noi mai mari. Dupa bunul plac al coalitiei majoritare actuale, si fara un statut constitutional necesar. Astfel ar rezulta un numar mai mic de judete, dar toate celelalte probleme mentionate la punctul 1.2 ar ramane nerezolvate. Si inclusiv numarul si forma noilor judete ar putea fi modificata de la an la an, eventual si prin asumarea raspunderii sau ordonanta de urgenta.

In Senat a fost adoptat deja (in mod tacit) un proiect de lege care redeseneaza in mod si mai aberant regiunile de dezvoltare.

Una dintre primele prioritati, imediat dupa constientizarea importantei subiectului, o constituie impiedicarea oricarui proiect de regionalizare supeficial, de mantuiala, ad-hoc, secret, si pe criterii partizane sau politicianiste.

In cateva din postarile viitoare ma voi referi mai pe larg la aspectele regionalizarii, incepand cu cel al criteriului delimitarii regiunilor.