Posts Tagged ‘fotbal’

Material excelent despre Ioan Ovidiu Sabau

05/11/2011

Semnat de Alin Fornade in Ziua de Cluj. Merita citit integral. Cateva fragmente:

“Cum sunt părinţii tăi? Înalţi?”. Antrenorul îl priveşte neîncrezător pe puştiul firav din faţa sa. “Sunt mici”, răspunde cu glas scăzut copilul. “Asta nu e prea bine. Hai, să te vedem ce ştii! Te voi urmări în vacanţă”, continuă bărbatul şi fluieră scurt începutul şedinţei de pregătire. Adolescentul din Valea Florilor intră hotărât la minge, doar era călit pe maidan, unde înfrunta băieţi cu cinci ani mai mari.

La o astfel de miuţă l-a remarcat un verişor, electrician la Sanex. “Ai talent. Te duc la «U»”. Când vacanţa s-a terminat, Alexa Uifăleanu nu l-a mai lăsat pe copilul plăpând să plece. “Aşa am ajuns în 1982 la Universitatea. Eram în clasa a VII-a la Şcoala Generală 2 din Câmpia Turzii, jucam la juniori fără să fiu legitimat. M-am mutat cu şcoala la Cluj, pe strada Horea, la Generală 8. Plecam dimineaţa, la 06:30, din Valea Florilor, mă întorceam acasă seara, la 21:30”, povesteşte fostul “navetist” Ioan Ovidiu Sabău.

N-am lipsit la nici un antrenament, chiar dacă eram bolnav, chiar dacă ningea. După ce Uifăleanu a trecut secund la prima echipă, grupa sa a preluat-o Szoboszlay. Ştia de situaţia mea grea, a avut grijă de mine. Practic, m-a înfiat. Mă lua la el acasă, primeam mâncare caldă. Bugetul meu pentru o zi era de 12 lei. Mergeam cu naşul pe tren, cu 6 lei, 3 la dus, 3 la întors. În apropierea gării era un restaurant numit Simplon. Cu 5 lei îmi cumpăram o chiflă şi două ochiuri cu spanac. Era o mâncare foarte bună. Mai îmi luam un corn la şcoală, în pauză”.

Nicolae Szoboszlay l-a influenţat pe tânărul mijlocaş. Era un antrenor riguros, atent la disciplină şi conectat la metodele de pregătire moderne. “Eram foarte serios, disciplinat, receptiv. Existau reguli stricte. Echipamentul trebuia să fie curat. Erau doi jucători de serviciu, care trebuiau să vină cu o ora înainte de antrenament, să dea mingile cu cremă, să le dea luciu. Când erai de serviciu, trebuia să speli toaletele, vestiarele. Echipamentul trebuia împăturat, nu era voie să-ţi miroase ciorapii, să vii cu pantalonii murdari. Lucram după metodica germană. Exersam mult la antrenamentele cu Szoboszlay pentru protejarea balonului, erau multe dueluri unu la unu. Am dobândit reflexe. Când să vină adversarul la minge, puneam piciorul, cădea jos. Mai târziu aveam multe dueluri tari cu Muzsnay”. Fotbal, fotbal şi iar fotbal, aceasta era singura distracţie a lui Sabău

 

Faza anului: ce bine ca mai sunt brazilieni…

16/09/2011

… care ne incanta cu o “braziliana”.

Autorul este atacantul brazilian Leandro Damiao (Internacional P. Alegre), iar faza a avut loc miercuri cu ocazia meciului amical Argentina-Brazilia.

Daca mingea ar fi mers in poarta, nu in bara, ar fi fost golul anului.

 

O faza mai veche: Djalminha vs. Real Madrid, aici.

Mai mult decat un club, mai mult decat fotbal

29/05/2011

Sambata seara FC Barcelona a castigat fara drept de apel finala Ligii Campionilor surclasand campioana Angliei clar cu 3-1 si dupa ce a prezentat un nou recital din repertoriul sau inegalabil: fotbal ofensiv, virtuos, tehnic, curajos, frumos. Toate acestea cu un lot in mare parte crescut si creat in propria scoala de fotbal, La Masia.

Nu ma opresc prea mult asupra meciului in sine deoarece s-au petrecut alte gesturi remarcabile. Detalii de fair play firesti, cavaleresti dar care nu se gasesc, din pacate, in campionatul Romaniei sau la echipe antrenate de personaje ca Mourinho.

 

Cavalerul Sir Alex Fergusson, cel care antreneaza de 26 de ani cu succes pe Manchester, a recunoscut plin de fair play superioritatea adversarului. Spunand ca niciodata echipa sa nu a pierdut atat de categoric, si ca nu e o rusine sa pierzi in fata celei mai bune echipe din lume.

Deasemenea, invingatorii au facut un gest de fair play, care se obisnuieste si in rugby: la finalul meciului au facut un coridor de onoare (pasillo de honor in spaniola) aplaudandu-si adversarii.

 

Gestul serii a fost insa altul, prtotagonistii fiind Xavi, Puyol si Abidal, iar instrumentul o mica bucatica de material textil, colorata cu dungile aurii si rosii ale Cataloniei: banderola de capitan. In mod traditional capitanul echipei este cel care primeste Cupa si este primul care o ridica.

Primul capitan al Barcelonei, Carles Puyol, nu a fost titular din cauza ca din punct de vedere fizic nu era apt pentru 90 de minute de fotbal. Pe teren capitan a fost secundul sau, creierul echipei, si in opinia mea cel mai subestimat fotbalist si in acelasi timp cel mai bun mijlocas din lume: Xavi. cand meciul era deja castigat, si mai ramasesera doar trei minute, Puyol a fost introdus pe teren, ca un gest de respect, si a primit imediat banderola de la Xavi.

Inaintea decernarii trofeului s-a produs gestul anului, Puyol i-a cedat banderola de capitan lui Abidal. Fundasul francez de culoare a fost operat acum trei luni de o tumoare la ficat si dupa o recuperare rapida, a putut reveni pe teren si chiar juca toate cele 90 de minute ale finalei. Astfel, Abidal a fost cel care a ridicat primul Cupa, dupa acest sezon memorabil al Barcelonei.

Nu in ultimul rind cateva cuvinte despre Messi: se tot discuta daca e sau nu e cel mai bun jucator din toate timpurile, si daca se poate compara cu Pele si maradona. pentru mine de multa vreme nu exista niciun dubiu: este cel mai bun si complet fotbalist ofesniv din toate timpurile. Putem fi fericiti ca suntem contemporani cu el, pentru ca, pe langa ca va dobori toate recordurile in materie de goluri marcate, incanta de fiecare data cand atinge mingea.

(Foto: Reuters/ El Mundo Deportivo)