Archive for the ‘patrimoniu’ Category

Stema Clujului – Fotoreportaj

12/03/2012

Stema Clujului este mai mult decat simbolul orasului, ea este si un simbol pentru istoria recenta a Clujului, o istorie care a lasat in urma sechele de care orasul inca nu a scapat.

Nici macar regimul criminal national-ceausist nu a incercat sa stearga stema, si parti importante, secole intregi ale istoriei Clujului din mentalul colecetiv in demersurile sale revolutionar-culturale, asa cum a facut-o sinistra administratie Funar. Aceasta din urma, incalcand legile si regulamentele a inlocuit stema Clujului la sfarsitul anilor ’90 cu o impostura ilegala. De opt ani de cand au ajuns la putere administratiile Boc-Apostu au perpetuat acest abuz.

Cu toate acestea stema Clujului cea unica si adevarata este vizibila in multe locuri din oras, sculptata in piatra, indestuctibila. Sper ca ea sa redevina mai devreme sau mai tarziu si stema oficiala a primariei si Consiliului Local. Am incercat sa strang toate reprezentarile ei grafice care imi sunt cunoscute.

Stema orasului isi are originea in simbolul sigiliului orasului medieval fondat la 1316. Primarii, juzii si consilierii au folosit inca din 1316 acest sigiliu, chiar daca prima sa atestare documentara este din 1377. Astefel stama-sigiliu cu cele trei turnuri este una dintre cele mai vechi steme din Transilvania, si din toata Romania, avand o istorie mai lunga decat stema Moldovei, Valahiei, sau insasi cea a principatului Transilvaniei.

In 1480 orasul isi confectioneaza o noua matrice sigilara. Mai multe detalii despre sigiliul orasului in acest articol, care este si sursa foto.

Cea mai veche realizare plastica a stemei orasului se gaseste in interiorul bisericii Sf. Mihail, la baza stanga a portalului sacristiei, opera de arta renascentista datata la 1528.

Scultura amplasata mai demult pe zidul cetatii Clujului, acum in lapidariul Muzeului de Istorie a Transilvaniei.

Pe latura estica exterioara a Turnului Croitorilor (1627)

Emblema tipogragiei fondate la 1550 in Cluj de catre Kaspar Helth, una dintre cele mai vechi si importante tipografii din Transilvania, si prin urmare si din Romania.

Florini (guldeni, ducati) batuti la Cluj de Regele Ioan, principele Ioan Sigismund si principele Gabriel Bethlen: Sursa foto: Transyvanian Numismatics

Stema Clujului pe monede transilvane ca insemn al Monetariei clujene. Incepand cu 1526 in aceasta monetarie clujenii au batut monede pentru voivozii, principii si cancelarii Transilvaniei

Pe obeliscul Carolina, piata Muzeului (1818)

Pe strada Republicii , pe zidul fortificatiei medievale (1717)

Pe Primaria Veche, in Piata Unirii (1846)

Sigiliu in ceara rosie: sursa foto: brainwash.ro

Pe balconul unei loje din Teatrul National (1906)


Pe cladiri din centrul orasului

Stema Universitatii Babes-Bolyai

Asociatia Patronilor; Divizia 4 de Infanterie “Gemina”

Sigla Muzeului National de Istorie a Transilvaniei

Zilele Culturale Maghiare din Cluj si Zilele Clujului


Pe Palatul Postei si deasupra intrarii in Turnul Croitorilor.

Stema municipiului Cluj dupa 1968. nici macar comunistii nu au indraznit sa se atinga de stema Clujului (facand doar adaugiri “revolutionare”, asa cum nu s-au atins nici de Stema Brasovului, Sibiului, etc. Dintre toate aceste orase doar primaria Clujului nu a revenit la stema adevarata.

In stema Transilvaniei, cele sapte cetati reprezinta cele sapte orase libere fortificate sasesti din Transilvania. Clujul este unul dintre ele. Astfel Clujul se numara printre orasele care au privilegiul (prin intermediul stemei Transilvaniei) sa fie reprezentate direct in stema Romaniei.

Peste tot in Transilvania in reprezentari plastice ale stemelor oraselor libere, aici in biserica din Daia Seciasca, judetul Mures, alaturi de stema Brasovului si a Sibiului.

Arhitectii si istoricii clujeni despre stema Clujului

08/03/2012

De mai mult de zece ani Primaria si Consiliul Local Cluj folosesc o stema ilegala, un kitsch insultator la adresa istoriei si culturii orasului principal al Transilvaniei. Pana cand?

Cateva opinii ale arhitectilor si istoricilor clujeni, specialisti in patrimoniu si heraldica:

1. Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National, opinie unanima

Stema utilizata in prezent este aculturala.

– Avand in vedere ca stema utilizata in prezent nu are avizele necesare, nu este nevoie de avize suplimentare pentru revenirea la stema traditionala care a fost utilizata din evul mediu pana la aparitia national-comunismului de tip ceausist.

Stema traditionala a Clujului nu poate avea nicio conotatie negativa.

Utilizarea stemei actuale este o rusine pentru Clujul de azi si nu reprezinta decat un reziduu national-comunist.

Concluzie: Comisia Zonala sustine revenirea la stema traditionala (opinie unanima).  15.12.2011 Arh. Virgil I. Pop” (facsimilul se gasese mai jos)

2. Alte opinii 

“Am participat în toate comisiile de cultură care au discutat în ultimii 20 de ani despre stema Clujului. Am susţinut de fiecare dată că vechiul simbol din secolul 14 trebuie să figureze ca stemă. A fost preluat şi în perioada interbelică, iar în perioada comunistă imaginii i s-au adăugat două câmpuri, fără să fie înlăturată”, a precizat istoricul Ioan Drăgan, directorul Arhivelor Statului Cluj şi membru al Comisiei Zonale de Heraldică. Specialistul susţine, de asemenea, că actuala stemă a Clujului este una ilegală. “Nu trebuia schimbată cea veche, aşa cum nu trebuia ca următoarele administraţii să tolereze ilegalitatea şi acum ar trebui atacată de către Instituţia Prefectului. Problema ar trebui rezolvată în cel mai scurt timp de către administraţia locală. Heraldica are legile ei şi trebuie aplicate. Avem nevoie de o stemă demnă de un oraş demn, cum este Clujul“, a apreciat Drăgan.

Mediul academic al oraşului s-a pronunţat în repetate rânduri pentru revenirea la vechea stemă, a spus istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. “E vorba de redescoperirea unor simboluri identitare care au însoţit istoria oraşului timp de 500 de ani“, a precizat Sălăgean. Specialistul e de părere că tărăgănarea rezolvării acestei probleme ţine mai degrabă de “dificultăţi administrative legate de schimbarea stemei” decât de eventuale interese ascunse.” (citat din ziuadecj.ro, dintr-un articol recent semnat de Florentina Tatar)

Profesorul Adrian Andrei Rusu (sursa): “Batjocura s-a mediatizat şi mai monstruos cu simbolurile heraldice ale urbei. Poarta cu hersă (grilajul cu ţepi, ridicător) şi trei turnuri (foto 1), de la începuturile primilor orăşeni, nobilă şi neutră, a fost substituită cu o alta emblemă de pus pe steag sau ecuson de gardian public. Vechea boală românească a schimbării formelor făcută în iluzia lepădării fondului, a lovit şi aici. Noutatea colcăie de mesaje istorice: stindardul dacilor din Napoca cea negăsită, alături de o Minervă apatridă menită să sublinieze (poate) că oraşul are mai mulţi deştepţi decât alte aşezări. Cea mai monstruoasă dintre noile podoabe heraldice lopătate din convingerea că nimic din ce ar fi tipic oraşului nu trebuie să lipsească (amintiţi-vă doar de vechea stemă a României comuniste, în care spicele, sondele, soarele şi roata dinţată se buluceau să arate tututor că suntem complecşi şi foarte proletari înfrăţiţi cu natura simpatizantă), este silueta Monumentului Memorandiştilor. Emanaţie a orgoliului funariot, a închipuitului său triumf asupra „pieţei ungureşti”, redusă la câţiva milimetri de ştampilă, ea nu sugerează decât un oarecare beţigaş (foto 2). Bine că s-au dus creatorii de colaje heraldice amatoristice, pentru că – cine ştie? – ne-am fi trezit acolo poate şi cu „minunata” statuie a lui Avram Iancu ori, şi mai rău, cu o piele de ianoş purtată în băţ de vreun mănăşturean verde. Dar, deşi neavizată oficial, stema cea grotească flutură în continuare pe banere şi pe antetele Primăriei lui Boc.

Profesorul academician Nicolae Edroiu, istoric (sursa): ” Însemnul oficial nu este, însă, şi legal, potrivit academicianului Nicolae Edroiu, şeful Biroului Zonal de Heraldică. „Ne râde toată Europa cu stema actuală. Am colegi de breaslă din străinătate care râd când văd această stemă. Nu respectă nimic: tradiţia heraldică, regulile sau culorile heraldice. E puerilă”, este de părere istoricul. Profesorul Edroiu luptă pentru scoaterea din uz a actualei steme din 1999, când a început folosire ei. „În 2003 m-a dat Primăria în judecată, pe motiv că nu am aprobat stema. Anul trecut, primarul Sorin Apostu mi-a spus că renunţă la proces, dar eu încă nu am primit nicio hârtie oficială”, mai spune Nicolae Edroiu.

Cum isi trateaza Romania personalitatile, valorile, istoria – inima Reginei Maria

05/03/2012

Pana ieri crezusem ca inima Reginei Maria se afla la Balcic, in Bulgaria, in castelul-resedinta de vara a Reginei Romaniei Mari. Cautand ieri informatii despre Regina nascuta in Anglia, am aflat, mai mult din intamplare, ceea ce probabil unii monarhisti stiu.

 

Inima Reginei Maria nu s-a odihnit nici doi ani in locul ales de ea, castelul de la Balcic. Cu ocazia cedarii Cadilaterului, sarcofagul cu inima Reginei a fost evacuat, autoritatile de atunci avand macar bunul simt sa-l inmormanteze la Bran, unde se afla castelul brasovenilor facut cadou Casei Regale.

 

In 1968 autaritatile comuniste au profanat mormantul, au spart sarcofacul de marmura, pentru a lua casetele aurite in care se afla inima si ale duce la Bucuresti, pentru a le expune in Muzeul National de Istorie. Inima Reginei Maria se afla de atunci intr-o cutie de plastic in subsolul muzeului bucurestean!!! Nici macar casetele nu mai sunt expuse, devreme ce muzeul a intrat intr-o renovare care dureaza de mai bine de cinci ani, iar mare parte dintre exponate sunt inchise in magazii.

 

Cu toate ca localnici si oameni de cultura din zona Branului, dar si Casa Regala, au facut nenumarate demersuri pentru ca inima Reginei sa-si gaseasca din nou odihna la Bran, daca nu la Balcic inima reginei Maria este in continuare profanata, zacand undeva prin pivnitele Muzeului de Istorie.

sursa foto: crestinortodox.ro

Este inca un exemplu dintr-un rand fara sfarsit cum in anul 2012, la 22 de ani dupa sfarsitul (oficial) al regimului national-comunist, se continua si nu se corecteaza atitudinile sale criminale, barbare, cum se calca in picioare istoria, valorile, memoria, civilizatia si cultura in Romania. Intr-o zi ar trebui sa strangem toate aceste exemple si sa le rezolvam, pe rand. In acest context as mai aminti doar ca partile cele mai importante din patrimoniul Muzeului National al Istoriei Transilvaniei de la Cluj, 600 de piese au fost luate tot in 1970 si duse la Bucuresti tot prin decret ceausist-national-comunist.
Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj a fost fondat in 1859 si avea cea mai bogata colectie de exponate din Romania. Muzeul National de la Bucuresti a fost fondat in 1970 prin decret comunist, iar exponatele sale au fost procurate prin jaf cultural din alte muzee din tara. Ar mai fi de adaugat ca din grija Ministerului Culturii si a autoritatilor locale, Muzeul de Istorie din Cluj, si ceea ce mai ramasese in el este inchis de trei ani, pentru “renovare”, o renovare ilegala care a distrus structura cladirii si care nu se va termina deloc curand, exponatele ramase aflansu-se in lazi in conditii in care se pot deteriora.

Sandu, Nationala de fotbal, aurul si cianura – cum se poate cumpara orice si oricine

17/02/2012

Pe scurt, despre ce este vorba, inainte de a va invita sa urmariti clipul si materialiul:

 

Este cunoscut faptul ca Rosia Montana Gold Corporation, cu foarte multi bani de la “investori de bine” de pe bursele nordamericane a cumparat 90% din media nationala, 95% din media clujeana si transilvana pentru a face reclama proiectului minier de la Rosia Montana. Mai recent compania sus-mentionata a inceput sa cumpere si imaginea unor cluburi sau federatii de sport, pentru a-si face reclama, inceputul l-a facut Federatia Romana de Rugby, au urmat clubul CFR Cluj, si clubul de baschet Mobitelco Cluj.

Pentru ca banii, indeferent de provenienta si intentie, sunt o mare atractie pentru foarte multa lume, Mircea Sandu, presedintele Federatiei Romane de Fotbal, s-a gandit “cum sa raman tocmai eu pe dinafara” si i-a cautat pe cei de la RMGC pentru a e oferi o cerere de sponsorizare.

 

Numai ca, din greseala, a trimis cererea sa tocmai organizatiilor activistilor care vor sa salveze Rosia Montana. Aceia din urma au pus la cale un plan prin care sa exploateze la maxim aceasta gafa, si sa afle la ce ar fi dispusa sa faca FRF pentru bani. Au stabilit o intalnire pentru a discuta detaliile “contractului” si au fost primiti la Bucuresti la sediul FRF, inregistrand convorbirea cu Mircea Sandu (supranumit “Nasul”).

 

Intre altele, Nasul:

– s-a declarat de acord ca FRF sa promoveze RMGC prin spot-uri publicitare in care jucatorii nationalei beau apa dintr-un lac cu cianura si se antreneaza fugind in jurul acestui lac.

– s-a obligat sa poarte grija ca toate bannerele suporterilor care vor salvarea Rosiei Montane sa fie interzise pe stadioane, si cenzurate la TV.

– a declarat ca el trebuie “sa produca” (bani, din orice sursa), si ca “de murit oricum toti murim”, adica nu are importanta daca murim prematur oraviti sau din alte cauze, si n a avut nimic de obiectat cand falsii manageri ai RMGC au tot mentionat ca scopul este de aface reclama pentru “asa-zisele locuri de munca” de la Rosia Montana.

– s-a declarat in principiu de acord sa fie cumparat si personal precum Razvan Theodorescu, Bogdan Naumovici, sau Corina Vintan, lobbyista RMGC, fosta purtatoare de cuvant al lui Mihai Ungureanu, si posibila viitoare purtatoare de cuvant al Guvernului (Aici am gasit cateva informatii: “Corina Vinţan a fost purtător de cuvânt al lui Mihai Răzvan Ungureanu, când acesta a fost ministrul afacerilor externe, în timpul guvernului Tăriceanu. Deţine o firmă proprie de comunicare şi lobby, numită „Links Associetes”. Prin  firma sa asigură serviciile de consultanţă în proiectul „Roşia Montană Gold Corporation”, proiect susţinut de Traian Băsescu. A mai fost implicată în candidatura Elenei Băsescu la Parlamentul European, precum şi în promovarea brandului de ţară al României. Vinţan a mai fost manager de proiect pentru  Summitul NATO, la German Marshall Fund, director executiv la „Evenimentul zilei” şi director de PR la Saatchi&Saatchi, firmă de PR.”)

 

Va rog sa vizionati acest scurt clip si sa cititi acest reportaj.

 

 

 

Tablou (incomplet) al dezastrului patrimoniului si turismului din Romania

14/02/2012

Pentru ca am criticat cu alte ocazii anumite atitudini ale ziarului Adevarul, trebuie sa fiu corect si sa felicit echipa de jurnalisti investigativi care cu mare migala prezinta un tablou (inca incomplet al dezastrului patrimoniului din Romania. Este o rusine nationala, pentru ca ce e mai valors si unic in Romnaia se distruge, acest lucru fiind nu doar o pierdere pentru cultura noastra, ci si pentru economia noastra, toate monumentele fiind (posibile) atractii turistice, si sursa de venit pentru comunitatile locale, si pentru bugetul national.

Pagubite sunt toate regiunile Romaniei, nu doar Transilvania, Banatul sau Crisana, nu doar bisericile sasesti sau palatele si bisericile maghiare. Sunt vizate si biserici si monumente diin Oltenia, Muntenia, Bucuresti, Moldova sau Dobrogea.

Pentru mine este inca o dovada ca in Romania este imperativa o descentralizare adevarata si temeinica. Centralismul mostenit de la comunisti este otrava letala pentru interesele culturale si economice (de dezvoltare turistica) a regiunilor. Numai o descentralizare autentica, cu atributii chiar si constitutionale pentru regiuni, dar si cu o finantare garantata, pe masura, se paote rezolva cel putin partial aceasta problema. Si nu vreau sa mai aud argumentul stupid “nu sunt bani”. Bani sunt, chiar si acum, si se pot gasi si surse de finantare noi, in al doilea rand restaurarea patrimoniului nici nu costa prea multi bani, in al treilea rand este o investitie cu castig garantat, pentru ca beneficiile ulterioare depasesc cu mult banii investiti.

In ordine aleatorie gasiti aici toate reportajele din serialul “Demolare Romaniei” publicate in Adevarul. Mi-e foarte imposibil sa public toate fotografiile pe care mi le-as dori sa le public si-mi va fi foarte greu sa aleg una singura pentru ca nu este reprezentativa.

Apocalipsa bisericilor fortificate sasesti din Transilvania – doar patru exemple din peste 100.

Comorile patrimoniului ecleziastic aradean, condamnate la pierire

Castelele si conacele din Bihor sau un exemplu cum stergi istoria cu buretele

Casa Sofian din Botosani

S.O.S Bisericile Olteniei!

Cetatea Ineului, scoasa la licitatie

Dezastrul cladirilor de patrimoniu din Baile Herculane

Casa Iancu de Hunedoara din Baia-Mare

Manastirile din Moldova

Cetatea romano-bizantina de la Dinogetia, Dobrogea


Bisericutele de la Babadag-Murfatlar, probabil cele mai vechi ruine de biserici crestine de pe teritoriul Romaniei

Hanul Solacolu, Bucuresti

Casa lui Vasile Alexandri, Bacau, Moldova, la un an dupa incediere

Simbolul orasului SatuMare

Planul inclinat de la Comandau, Covasna

Alte exemple din Bucuresti, Constanta, Craiova, Cluj, Galati, Timisoara, Iasi Brasov si Arad

Mosna, biserica fortificata

Arad, Teatrul vechi

Vestigiile antice romane de la Alba Iulia distruse de administratia PD – Ioan Piso “O crima impotriva patrimoniului national”

02/01/2012
O crimă împotriva patrimoniului naţional
Material publicat in Cotidianul.

Faptele s-au petrecut la Alba Iulia. Totul a început cu încercarea de a se tăia arborii seculari din Piaţa Custozza, situată în plin centru istoric, între clădirea în care a fost decisă Unirea de la 1 decembrie 1918, universitate şi alte clădiri valoroase prin arhitectură şi semnificaţie. Însăşi distrugerea parcului este o dovadă de lipsă de înţelegere a structurii unui oraş european şi, mai ales, de lipsă de educaţie. Nu s-au mulţumit însă cu asta. Au distrus cel mai important monument roman din Dacia rămas încă necercetat şi nedezvelit.

Ştiu ce vorbesc, fiindcă am lucrat ani de zile la Alba Iulia adunând toate cele aproape 1000 de inscripţii romane descoperite în anticul Apulum. Am citit toate rapoartele vechi de săpături şi am încercat să aflu locul şi contextul arheologic în care a fost descoperită fiecare piesă. Eu am fost şi cel care a descoperit elementele de fortificaţie ale coloniei Aurelia în Partoş şi care, împreună cu colegi din Cluj, am început acolo săpăturile. În cele din urmă, cele două volume de inscripţii din Apulum au fost publicate în 2001 la Paris în cadrul renumitului Institut de France şi circulă în întreaga lume ştiinţifică. Îmi pot, deci, permite să prezint situaţia arheologică a anticului Apulum.

Istoria romană a aşezării a început sub Traian, când pe platoul Cetate a fost construit castrul legiunii XIII Gemina, a unităţii militare cel mai strâns legate de istoria Daciei. Zidurile castrului au continuat a fi folosite ca ziduri ale oraşului medieval. Cel mai bine s-a păstrat o porţiune de pe latura de sud a castrului. De altfel, atunci când au venit slavii, impresionaţi de perfecţiunea zidurilor din blocuri de calcar, i-au dat aşezării numele de Bălgrad (Oraşul Alb). La începutul secolului XVIII austriecii au lărgit fortificaţiile şi astfel a rezultat cetatea de tip Vauban, una dintre cele mai bine conservate din Europa. Să ne întoarcem însă la castrul roman. La sud-est de acesta se afla pretoriul, adică sediul guvernatorului Daciei. A fost parţial săpat în jurul anului 1900 de Béla Cserni, acelaşi care a întemeiat marele muzeu din Alba Iulia. Acest pretoriu măsura în jur de 6 hectare, fiind cel mai mare sediu de înalt funcţionar imperial din întregul Imperiu Roman. În jurul castrului se întindea pe o rază de 2 km o primă mare aşezare civilă, numită canabae. Dintr-o a doua aşezare civilă, situată la 2 km sud de castru, astăzi în colonia Partoş, a luat naştere sub împăratul Marcus Aurelius (161-180) municipium Aurelium Apulum, care sub împăratul Commodus (180-192) a devenit colonia Aurelia Apulum. Ocupa între ziduri circa 70 de hectare, fiind cel mai mare oraş al Daciei romane. Sub Septimius Severus (193-211) a luat naştere din canabae cel de-al doilea oraş, municipium Septimium Apulum. Este singurul caz din Imperiul Roman când în apropierea unui castru legiunar iau naştere şi coexistă două oraşe. Castrul, cele două oraşe, spaţiile locuite dintre ele, cimitirele foarte întinse ocupă în total o suprafaţă de circa 5 x 2 km. Avem de-a face cu cea mai întinsă aşezare romană din provinciile nordice al Imperiului.

Ce s-a cercetat şi ce poate fi arătat publicului din toate aceste minunăţii? Din pretoriul guvernatorului s-a păstrat un mulaj făcut de Béla Cserni. Pretoriul însuşi a fost acoperit îndată după primul război mondial de clădiri moderne. A mai rămas o mică porţiune în str. Munteniei, în care s-a intrat la începutul anilor 90′ cu buldozerul. O colegă foarte harnică din Cluj încearcă de câţiva ani să mai salveze aici câte ceva. La revoluţie colonia Aurelia din Partoş era încă pe trei sferturi păstrată. Acum este totul distrus. Veneau noaptea excavatoarele, săpau fundaţiile, iar reţelele de crimă organizată preluau obiectele găsite; asta sub ochii îngăduitori ai poliţiei, ai procuraturii şi ai arheologilor. Municipium Septimium de pe platou a avut aceeaşi soartă. Au fost făcute aşa zise săpături de salvare, de fapt nişte secţiuni, care nu au avut alt scop decât pe acela de a se da cât mai repede certificatul de descărcare arheologică pentru ridicarea unui cartier. Cele două oraşe sunt, prin urmare, distruse. Ce s-a întâmplat cu castrul? Aici a fost săpată poarta de sud, mult prea puţin faţă de terenul avut iniţial la dispoziţie pentru săpături şi care se tot micşorează. Rămăsese foarte bine păstrată zona centrală a castrului în parcul Custozza şi jurul acestuia. Acum 25 de ani am văzut o mică secţiune fădută de arheologul Radu Heitel. Zidurile clădirilor militare atingeau înălţimea de doi metri, iar acolo unde se terminau, începeau straturi arheologice compacte, care începeau la sfârşitul antichităţii şi continuau până în evul mediu. ţin minte o fântână, care începea pe zidul roman şi se oprea la jumătate de metru de actualul nivel de călcare. Unde se puteau găsi dovezi mai convingăoare ale continuităţii românilor decât aici? Ruinele cele mai importante se găseau însă în parcul Custozza. Ele aparţineau clădirii comandamentului legiunii (principia), se întindeau pe circa un hectar şi erau extraordinar de bine păstrate, ca nicăieri în Europa. Mai există un caz asemănător la Lambaesis, astăzi în Algeria. Ce cuprindea clădirea comandamentului? Înainte de toate un şir de clădiri monumentale, între care cea centrală se chema aedes principiorum. Era sanctuarul legiunii, în care erau păstrate stindardele şi acvila de aur, simbolul cel mai sfânt al unei asemenea trupe. În faţa acestor încăperi se afla o curte plină de monumente, iar în complex se intra printr-o poartă monumentală. Ei bine, toate acestea constituiau un tezaur de nepreţuit al arheologiei româneşti şi europene, aşteptând să fie într-o bună zi cercetat şi scos la lumină cu pricepere şi cu dragoste. A căzut însă victimă barbariei primăriei din Alba Iulia. Ceea ce nu au reuşit hunii, mongolii şi turcii, a reuşit primarul Mircea Hava. De luni de zile excavatoarele şi buldozerele distrug centrul castrului din Apulum. De patru ori am fost martor al crimei. Astă vară erau distruse cu excavatoarele zonele din jurul clădirii comandamentului, fără ca vreun arheolog să fi fost de faţă. Materiale romane (cărămizi ştampilate, ceramică şi sticlă) zăceau pretutindeni, păzite de maidanezi. Ultima oară am fost acolo în 19 noiembrie, când am vizitat Alba Iulia cu un grup de masteranzi de la Universitatea din Cluj. Priveliştea din fostul parc Custozza era cumplită. Partea de sud a pieţii era deja acoperită cu plăci stupide de beton, iar operaţiunea urma să continue în restul pieţii. Monumentele romane erau străpunse de ţevi de canalizare şi de alte instalaţii. Două excavatoare scoteau straturile de cultură dintre ziduri şi deasupra zidurilor romane. Unul dintre excavatoare s-a apucat apoi să demoleze un zid roman din cărămidă, iar un muncitor clădea cărămida. Celălalt excavator rupea blocuri dintr-un alt zid şi le încărca într-un utilaj. Niciun arheolog nu era de faţă. Operaţiunea a început la un moment dat să fie condusă de un arhitect, care ne-a spus politicos că nu avem ce căuta acolo. Mai puţin politicoşi au fost gardienii, care ne somau să plecăm, cică pentru siguranţa noastră. Sper că se refereau numai la pericolul reprezentat de utilaje.

Cui i-a păsat de modul în care trebuia să se desfăşoare o săpătură arheologică? Că o săpătură corectă trebuie să ajungă până în solul viu, că materialul trebuie cules pe contexte, că trebuie lucrat mai mult cu şpaclul, că trebuia cercetată cu cea mai mare grijă perioada de după retragerea oficială a romanilor? Cui i-a păsat de legile ţării, care apără patrimoniul naţional? Oare interesul autorităţilor în a distruge ruinele romane nu este mai presus de lege? La cine au ajuns banii din bugetul României pentru proiect şi pentru realizarea lui? Cine a importat plăcile de beton din China?

Se ştie că prefectul şi primarul de la Alba sprijină proiectul de la Roşia Montana. Nu li se poate cere ceea ce nu pot, şi anume să înţeleagă importanţa moştenirii istorice de la Alba Iulia. Sunt oare singurii vinovaţi? Ce-au păzit Direcţia pentru cultură, ce-a păzit procuratura, ce-a păzit Muzeul Unirii? Participarea acestuia la aşa zisele săpături a fost formală şi cu totul insuficientă. De ce nu a protestat? Se vorbeşte că, depinzând, în primul rând financiar, de Consiliul Judeţean, ar fi fost supus la presiuni, iar câţiva arheologi mai puţin conformişti au fost puşi pe linie moartă. De când am semnat protestul împotriva distrugerii Parcului Custozza simt că am devenit şi eu persona non grata la muzeul din Alba Iulia. Când va pricepe şi intelectualul român că rolul său în societate nu este numai acela de a supravieţui? Oricum, suprema autoritate ştiinţifică asupra „săpăturilor” de la Alba Iulia i-a fost conferită dlui Nicolae Gudea, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj şi, ce-i drept, cunoscut şi ca arheolog. Latura sa morală o cunoaştem din apartenenţa la grupul aşa-zis independent, care sprijinnă proiectul de la Roşia Montană. Dacă acolo profesorul Gudea se străduieşte să demonstreze că galeriile romane pot fi decupate şi refăcute în altă parte, nu cred că nu mai poate dormi nopţile de grija castrului roman din Apulum.

Ce păzeşte Comisia Naţională de Arheologie? Nimic altceva decât bunele relaţii cu ministrul culturii şi cu cei de la putere, indiferent cine ar fi aceştia. Nu demult această comisie a dat în unanimitate un nou certificat pentru Muntele Cârnic de la Roşia Montană. Cum putea ea să protesteze împotriva distrugerilor de la Alba Iulia, adică împotriva actualei puteri?

Vinovatul principal este dl ministru Kelemen Hunor. A protestat pe bună dreptate şi a luat măsuri când nişte excavatoare au pus în pericol zidul cetăţii de la Sarmizegetusa Regia şi au muşcat din contextele arheologice. Era şi o ocazie bine venită de a le da o copită celor din opoziţie. Nu a avut însă nicio tresărire atunci când la Alba Iulia i-au fost cauzate patrimoniului României pagube de o mie de ori mai mari, numai că aici aici vinovaţi au fost oamenii puterii. Ce-i reproşez eu ministrului culturii nu-i că este ungur, ci că este politician ungur şi nu om de cultură ungur. Ne-am obişnuit însă ca miniştrii culturii să fie numiţi la noi dintre oamenii politici, ca să aibă şi ei un os de ros. Dacă dl Kelemen Hunor ar fi om de cultură, ar fi înţeles valoarea momumentelor romane de la Alba Iulia, aşa cum a făcut-o conaţionalul său, marele Béla Cserni. Sigur că este important şi ce sfetnici ţi-ai ales. Cine ar fi putut din anturajul său să-i atragă atenţia că la Alba Iulia excavatoarele înlătură dovezile istoriei poporului român? Dna Csilla Hegedüs, consiliera sa personală, sau dna Mihaela Ioana Kajtor, secretarul general al ministerului? Aceste doamne sunt mai pregătite să dea informaţii utile despre Transilvania Trust sau firma Artex decât despre patrimoniul istoric românesc.

Concluzia celor de mai sus este că niciodată în această ţară, nici chiar sub Ceauşescu, patrimoniul istoric nu a fost distrus la o asemenea scară şi cu atâta neruşinare. Primii vinovaţi trebuiesc căutaţi în rândurile celor care sunt plătiţi pentru a-l apăra.

Pentru a dovedi că nesimţirea nu are limite, primăria din Alba Iulia caută să facă din acest oraş, altfel plin de merite, capitală culturală europeană. După o asemenea agresiune împotriva culturii? Forurile culturale europene vor fi puse în temă cu tot ce s-a întâmplat acolo.

Cluj, 7 decembrie 2011

Prof. dr. Ioan Piso

Trailer-ul unui documentar de exceptie: “Orgile din Transilvania”

04/12/2011

Este vorba de un documentar care va fi difuzat abia la anul la televiziunile din Germania si poate si din Romania. Un documentar despre orgile din Transilvania, un aspect poate marunt (pentru unii), dar nu mai putin valoros al patrimoniului nostru cultural. Aproape toate bisericile sasesti din Transilvania, si multe alte biserici sunt dotate cu o orga. Probabil, din toate tarile central si est europene, Romania, datorita orgilor transilvane, este tara cea mai binecuvantata cu aceste instrumente muzicale care au o varsta seculara. Drama patrimoniului transilvan se oglindeste in drama orgilor transilvane. In multe locuri ele sunt lasate prada distrugerii, ca si zidurile si interioarele bisericilor care le adapostesc. Abia astept acest documentar si va recomand sa vizionati acest trailer.