Am inceput aceasta postare acum doua saptamani fara a avea timp sa o finalizez. O voi face acum, de aceea elementele de actualitate se afla in a doua jumatate a articolului.
In ultimele saptamani noul guvern USL a intreprins, in sfarsit, primii pasi seriosi intr-o directie buna: trecerea de la fundatura unui regim prezidentialist abuziv (neacoperit de nimic, nici de Constitutie, nici de ratiune), catre o democratie parlamentara adevarata.
Adoptarea in Parlament a declaratiei prin care de acum incolo doar Primul Ministru, Guvernul, este indreptatit sa reprezinte Romania la intalnirile la nivel inalt din cadrul UE, si scoaterea ICR (o sinecura pentru propagandisti ai presedintelui) de sub tutela presedintelui reprezinta doar doi pasi incipienti, dar absolut necesari.
Gata cu presedintele jucator, gata cu modelul rus-bielorus in Romania
Ce s-a intamplat mai ales in ultimii trei patru ani in Romania a fost implementarea (partial reusita) a modelului rus-bielorus de pseudo-democratie prin prezidentializare. O prezidentializare care a incalcat si litera si piritul Constitutiei, si bunul simt, si -mai ales- modelul european, parlamentar al democratiei.
Startul la o mica lovitura de stat s-a dat in octombrie 2009 cand presedintele Basescu a refuzat, dupa motiunea de cenzura castigata de PSD, PNL (si atunci si UDMR si minoritati) nominalizarea lui Klaus Iohannis in functia de prim ministru, cu toate ca acesta era sustinut de peste 60% dintre parlamentari.
De atunci violarea Constitutiei, si a normelor democratice general acceptate in Europa a prins avant, toate deciziile politice majore si dezastruase fiind luate la Controceni, si implementate de catre un prim ministru servil, fara discutii sau dezbateri nici in interiorul partidelor, nici in parlament. Presedintele jucator a decis singur indatorarea Romaniei cu peste 30 de miliarde de euro, taierea salariilor bugetarilor indiferent de profesie, inchiderea de spitale si scoli, si sustinerea altor masuri devastatoare.
Un presedinte care a ris de Romania si s-a facut de ris si in Romania si pe plan extern. Joaca si jocul s-au terminat.
Am constatat cu absolut disgust protestul unor pretinsi intelectuali impotriva trecerii ICR de la presedentie la Parlament. Nu ii acuz pe toti de slugarnicie la adresa presedintelui, ci de ceva mai grav: ca nu inteleg faptul ca o institutie reprezentativa cum este Parlamentul nu este un reper pentru ei. In toate tarile europene institutele culturale se afla in subordinea guvernului, controlat de parlament, a ministerelor de afaceri externe sau a celor de educatie.
UPDATE 3.7.2012
Astazi s-au facut noi pasi in aceasta directie, singura de bun augur pentru Romania. Roberata Anastase si Vasile Blaga au fost schimbati de la presedentia celor doua camere ale Parlamentului.
Mi se pare cel mai firesc lucru de pe lume. Minunea a fost cum au ajuns si s-au mentinut acolo. Principiile cele mai fundamentale ale democratiei, cel al majoritatii si al guvernarii sustinuta de o majoritate parlamentara aleasa reprezentativ, au fost incalcate in ultimii doia ani si jumatate. PDL in 2008 (nu vorbesc de scorurile din sondajele actuale) la alegeria a vut 32% din voturi, PNL si PSD impreuna peste 50% din mandate. vointa a legatorului inca din 2008 a fost ca PNL si PSD sa poata guverna impreuna. Si niciodata ca PDL sa guverneze singur impotriva majoritatii. Este cel ma ifresc lucru ca si la nivelu conducerii camerelor Parlamentului macar acum sa fie reflectata vointa alegatorilor din 2008, pana va fi reconfirmata la urmatoarele alegeri.
In opinia mea parlamentarizarea Romaniei este doar la inceput. Dupa alegerile parlamentare trebuie continuata chiar prin modificarea multor legi si a Constitutiei, care contine (pe langa anumite ambiguitati care pot fi interpretate cu rea intentie) prea multe prerogative pentru o singura persoana. Numirea judecatorilor la Curtea Constitutionala (trei din noua), numirea de ambasadori, presedinti de servicii, de parchete, ambasadori, inaltari in grad, mii de generali pe banda rulanta in ultimii ani , decorari, toate aceste atributii trebuie trecute din mana unui singur om (oricare ar fi) sub control parlamentar.
Ar mai fi multe aspecte interesante, vreau sa ma opresc la unul singur, pe care l-am vazut repetat mereu de propagandistii diversionisti portocalii:
Incercarea de a multiplica mesajul ca parlamentarizarea Romaniei – in contextul i care Victor Ponta este deja prim ministru, si Basescu presedinte- ar fi un truc, o incercare de tradare a PSD fata de PNL, care ar lasa un posibil viitor presedinte Crin Antonescu fara prerogative, prefatand o guvernare solitara a PSD.
Putine ori am vazut o incercare de manipulare mai penibila si absurda decat aceasta. Din varii motive, nu doar ca liberalii autentici intotdeauna au sustinut un sistem parlamentar autentic (fie republica sau monarhie). Manipularea incearca sa joace perfid cu lacunele din cultura si educatia politica, incearca sa le propage. Ca si cum o coalitie intre doua partide nu poate functiona daca nu existapremierul si presedintele nu au atibutii asemanatoare, daca sistemul nu este semiprezidential sau prezidential. Nimic mai gresit. In toata Euuropa exista coalitii de doua trei sau chiar patru partide, cu un singur prim ministru si fara presedinte jucator. Echilibrul si stabilitatea sunt date de alte ratiuni mult mai puternice (decat imparteala puterii pe doua functii): increderea reciproca bazata pe teluri comune, un program de guvernare si intelegerea faptului ca exista o dependenta reciproca pentru a a asigura majoritatea parlamentara. Aceasta dependenta este una sanatoasa, pentru ca fiecae partid stie ca orice greseala proprie va fi taxata si de partenerul de coalitie si alegator. Ca ruprerea unei coalitii fara motiv intemeiat (adica unul cae taxeaza o greseala) va duce la o infrangere electorala pentru partidul care ar indrazni sa aprobe un asemnea pas.
transildania 
Leave a Reply