Zbori gandule pe aripi aurite – Va pensiero in Opera clujeana, autentica disidenta prin cultura

In vreme ce anumiti oameni considerati pana nu demult, a fi intelectuali, filosofi, portavoci ai societatii civile, ajung sa bata recordurile precedene, foarte greu de depasit, in materie de penibilitate, servilis, si lipsa totatala de spirit critic independent, un spectacol Operei clujene imi da incredere.

Fara prea multe comentarii, la Oprea din Cluj s-a pus in scena un Nabucco provocator la “pensieri”, la ganduri, un Nabucco  adaptat vremurilor noastre, secoluilui trecut, secolului prezent, chiar acestor zile si saptaman, o adaptare in care muzicienii si-au exprimat solidaritatea cu medicii, au invitat publicul sa sa cante cu extul in mana, si au dat de gandit clujenilor care i-au aplaudat in picioare. Si nu pot decat sa adaug un “Bravoo, Bravooo!”

In continuare un clip care vorbeste de la sine un articol din Ziua de Cluj, care explica in detaliu intentia regizorului si muzicienilor.

 

 

Opera Naţională Română din Cluj a deschis noul an cu o premieră provocatoare, “Nabucco 12” (Nabucodonosor), în viziunea artistică a nonconformistului regizor Alexander Hausvater. Prezentat simultan cu protestele de la Cluj şi din ţară, spectacolul a avut inclusiv elemente de solidaritate cu manifestanţii, dar a revoluţionat mai ales prin abordarea modernă, cu un joc scenic intens şi costume moderne, dar şi cu arme sau nuditate.

Firile mai conservatoare, fie cunoscători avizaţi sau persoane aflate la una din primele prezenţe într-o sală de operă, au avut de trecut o provocare duminică seară la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca: spectacolul “Nabucco 12”, după celebra operă “Nabucodonosor” (“Nabucco”), a compozitorului Giuseppe Verdi, pe libretul lui Temistocle Solera, în viziunea regizorală a lui Alexander Hausvater, regizor cu vastă experienţă în teatru, în special în Canada şi România. Costumele, uneori prea prăfuite, ale operei aşa-zise tradiţionale au fost înlocuite cu costumaţii contemporane, de la uniforme militare la ţinute de lucru, soliştii şi coriştii au fost mai puţin statici, iar actorii au alungat plictisul cu o prezenţă expresivă şi dinamică.

Acţiunea descrisă în operă, care se petrece în secolul VI î.Hr şi care are în centru robirea evreilor de către regele Babilonului, Nabucodonosor, respectiv exilul lor, a fost adusă de Hausvater în secolul trecut, luând forma persecutării evreilor de către nazişti. Pe ecranul din spatele scenei imaginile au evocat persecuţia tragică a evreilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Din recuzita “naziştilor” de pe scenă nu au lipsit armele şi uniformele militare, pumnalele fiind înlocuite cu pistoale. Încercând să sublinieze contemporaneitatea unei opere de referinţă a lui Verdi, Hausvater s-a străduit să aducă un plus de teatralitate dar şi de dinamism, fiind vizibilă încercarea sa, reuşită, de a face un spectacol viu şi de a şterge praful de pe opera ocolită încă de mulţi dintre tineri. “Muzica lui Verdi nu este muzica bunicii, ci este muzica ta” – mesajul transmis verbal tinerilor de regizor înainte de premieră şi-a găsit ecoul în montarea modernă “Nabucco 12”. Spectatorii au fost întâmpinaţi de actori încă de dinainte de începerea reprezentaţiei, printr-o incantaţie religioasă menită să sublinieze dimensiunea spirituală a poporului evreu, repetată apoi şi în anumite momente din spectacol. Actorii se exprimă exclusiv prin gesturi şi astfel mai liber, ceea ce, în contrabalansare cu interpretarea muzicală, sporeşte expresivitatea şi lirismul fiecărei scene. Mai mult, unul dintre actori a jucat în permanenţă rolul unui mim, care a animat acţiunea scenică. Actorii au fost protagonişti şi în două scene ce au intrigat o parte din spectatori.

În prima dintre ele a fost redată, plastic, gazarea de “la duşurile” din lagărele naziste, actorii şi actriţele fiind complet dezbrăcaţi, într-un gest ce-şi găseşte totuşi suportul în realitea istorică, din păcate, crudă. Cealaltă scenă de nuditate, dinspre finalul spectacolului, a putut părea pentru unii mai degrabă gratuită, însă poate sugera fie nimicnicia omului în faţa divinului – în contextul cântării interpretate de cor, fie starea în care omul se întoarce în pământ. Pe de altă parte, unul dintre cele mai aşteptate momente ale spectacolului, celebrul “Cor al robilor evrei” – “Va, pensiero”, a fost unul din momentele cele mai intense din spectacol, într-un pasaj de senzualitate şi mister, ovaţiile fiind îndelungi. Animat, viu şi intens, spectacolul propus de Alexander Hausvater, acompaniat de dirijorul Adrian Morar, la pupitrul Orchestrei Operei clujene, secondat de solişti, cor şi actori, poate fi privit ca o încercare reuşită de a împrospăta spectacolele de operă autohtone şi de a le pune în mod real şi la îndemâna tinerilor.

Solidaritate cu protestele din ţară

La finalul premierei de duminică seară spectatorii au fost invitaţi să interpreteze celebrul “Va, pensiero” în română – “Dor de casă”, alături de artişti. În sală a fost fluturat şi drapelul României, iar o parte dintre protagonişti au îmbrăcat halate medicale, în semn de solidarizare cu protestele din Cluj-Napoca (dar şi din ţară), începute de la manifestarea susţinerii pentru medicul Raed Arafat. “Gestul cu steagul era gândit dinainte, deoarece am dorit să sugerez publicului să facă o paralelă între ce se întâmplă în acţiunea descrisă în operă şi România de astăzi. Îmbrăcarea halatelor a fost însă conjuncturală, a fost o reacţie a colectivului artistic în momentul în care făceam opera, vizavi de ce se întâmplă în oraşe. Este un gest ce arată că artistul român nu se ascunde, ci reacţionează la ceea ce se întâmplă, prin ceea ce face pe scenă. Cel mai important este însă spectacolul ca atare”, a explicat Hausvater.

5 Responses to “Zbori gandule pe aripi aurite – Va pensiero in Opera clujeana, autentica disidenta prin cultura”

  1. Stefan Zoltan Marina Says:

    Pupincurismul în România a devenit, deja, o instituţie. Profitabilă atât pentru pupaţii în cur, cât şi pentru pupăcioşii în cur. Numitorul comun (verga) fiind, evident, curul. Altfel spus, cineva, aflat la primul capăt al lanţului e pupat în cur de următorul, adică e legat de următorul prin amintita verigă. Al doilea de următorul şi aşa mai departe. Dar ca în orice lanţ “uman” de acest fel apare şi veriga slabă. Adică, cel care, fizic dar şi psihic, nu e capabil să se “înlănţuie”. Deci, “lanţul” se rupe. Cam aşa ceva s-a întâmplat şi acum. Eu am doar o singură temere – pupincuriştii sunt extrem de rezistenţi şi adapt(abili), deci, ei nu dispar – se transformă pentru a se lipi de alte cururi, eventual de-a pururi. Am şi o speranţă – că, totuşi, se vor împuţina pâna la dispariţie. Concetăţenii noştrii (o parte încă a lor) au dovedit-o. Clipul anterior amintit circulă pe toate reţelele de socializare. Felicitări. Aşa trebuie procedat.

    Nişte gânduri:
    – această necesară şi îndelung aşteptată revoltă să se transforme într-o adevărată revoluţie, cu final corect – cucerirea adevăratei democraţii.
    – cei vinovaţi de dezastrul în care ne-au adus să fie pedepsiţi exemplar şi nu daţi uitării sau iertătii, aşa cum s-s mai întâmplat.
    – fiecare dintre noi, cei care dorim cu adevărat SCHIMBAREA, să contribuim cu TOATE mijloacele care ne stau la îndemână, la doborârea acestui regim fascist.
    – dacă nici acum, în ceasul al 12-lea fără un minut, udemereul nu părăseşte această guvernare, cea mai ruşinoasă di ’47 încoace, se va îneca în propria flegmă; din păcate şi în acest caz, vor suferi cei mărunţi.
    – jandarmii care au bătut cu bestialitate oameni nevinovaţi, să fie “dezbrăcaţi” de uniformele care le dau imunitate şi să fie judecaţi şi pedepsiţi ca orice huligan periculos.

    • transildania Says:

      De acord cu tine si as sublinia ca acum e ultimul ceas pentru UDMR sa iasa de la guvernare si sa faca in sfarsit o fapta buna, inclusiv pentru cei care i-au ales ultima data.
      Din pacate la bucuresti are loc o diversiune de proportii, tipica pentru tot ce s-a intamplat in bucuresti, si in dec 89, si cu alte dati, un protest autentic si legitim este deturnat, cu ajutorul unor securisti infiltrati, fie pentru a a incerca discreditarea protestului prin violenta, fie pentru a-l deturna catre exact opusul protestului initial. Si sunt destui acoperiti in media care sa amplifice aceasta manipulare.

  2. Mengele Says:

    Super tare postarea ! Si apropo de de ce a spus domnul Stefan,’Fascia’ a fost o miscare ultra nationalista.Atita vreme cit in tara asta exista si un rege si un imparat al tigenilor nu vad unde e Nationalismul !

    • Stefan Zoltan Marina Says:

      Mda… Bătaia, odată ruptă din rai, a rămas pe pământ spre “deliciul” celor care o încasează. Nu prea văd care e diferenţa între o palmă, pumn sau picior încasat (să fie primit) de la un securist sau un miliţian sau un jandarm sau un poliţist sau un anchetator şi lista ar mai continua. Cât despre ultranaţionalism… hm, ar fi mai multe de spus. Istoria a demonstrat că printre cei mai “ultranaţionalişti” şi-au găsit un loc bun mulţi dintre cei cu origini destul de diluate în ceea ce priveşte “curăţenia” sângelui.

      • Mengele Says:

        Asa cum stii si dumneata,acei jandarmi sunt soldati,executa un ordin.E foarte adevarat ca sunt unii care fac exces de zel,da bine in ochii sefilor,poate pot ciugulii si ei o prima si asa au salariile reduse cu 25 la suta.Nu le pling de mila dar trebuie sa fiu corect si sa nu bag pe toti in aceeasi oala.Consider ca vinovati sunt cei ce au dat ordin sa raspunda in forta la manifestatie.De asemeni consiter ca vinovati sunt si acei ‘huligani’ care au scos borduri si au dat cu ele in ‘Gabori’.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: