Legea parteneriatului stat-biserica si dezorganizarea opozitiei in parlament

In urma cu trei zile Camera Deputatilor a adoptat definitiv legea parteneriatului intre stat si biserica. Proiectul legislativ nu s-a prea dezbatut public inainte se votul final, multa lume a aflat de el abia dupa adoptare, si dezbaterea a fost prin urmare una ex post, si limitata mai mult la unele luari de pozitii pe bloguri sau ale unor ONG-uri. Laudata de catre initiatoarea sa deputata pedelista Raluca Turcan drept un pas catre “reformarea sistemului de asistenta”, legea prevede finantarea in proportie 80% de la bugetul statului a unor proiecte din domeniul social derulate si controlate de organizatiile cultelor religioase.

Legea este din multe puncte de vedere foarte problematica:

– incalca principiul constitutional al separarii bisericii de stat

– privilegiaza bisericile fata de alte organizatii non guvernamentale

– creaza bisericilor noi domenii de activitate care tin de atributii suverane ale statului inclusiv in domeniul sanatatii

– obliga statul la noi cheltuieli in contul unor proiecte derulate de terti in vreme ce sistemul public sanitar se afla in colapsul subfinantarii iar autoritatiile publice nu au destule fonduri sa-si indeplineasca sarcinile la care sunt obligate prin lege

– creaza noi canale, indirecte si ocolite, pentru finantarea suplimentara a organizatiilor cultelor de catre stat

– obliga autoritatile locale (fara modificarea legii administratiei publice locale) sa aloce bisericilor bani din buget sau sa cedeze cladiri, terenuri

– nu respecta principiul drepturilor egale pentru toti cetatenii avand in vedere ca bisericile ofera servicii sau locuri de munca doar membrilor propriei comunitati

– va permite bisericii sa-si aroge presupuse merite in domeniul social prin actiuni platite chiar integral de contribuabili (chiar si avansul de 20% de cofinantare care teoretic trebuie adus de biserici poate fi finantat de catre autoritatile publice locale)

Si nu in ultimul rand (citez acum dintr-un articol din Romania Libera care prezinta pozitia Asociatiei Secular-Umaniste din Romania): “Această mişcare, în contextul apropierii anului electoral 2012, pare să facă parte dintr-o acţiune mai amplă de direcţionare de bani către cultele religioase, în general, şi către Biserica Ortodoxă Română în special. Astfel, prin Legea Bugetului adoptată în decembrie 2010, în cadrul unor programe multianuale se prevede ca în 2012 faţă de 2011 fondurile pentru contruirea de noi biserici şi repararea celor existente să crească cu 200%, fondul de salarii pentru personalul neclerical din instituţiile de invatamint teologic să crească cu 64%, fondul de salarii pentru preoţi va creşte cu 8,4%, conform ASUR.”

Avem de-a face cu inca o lege proasta, inca o “reforma” pedelista. Insa cel putin la fel de problematic ca si proiectul de lege (care acum asteapta promulgarea) este modul in care a fost votat: 254 de voturi pentru, 5 abtineri si doar 7 voturi impotriva. Doar noua parlamentari ai opozitiei s-au abtinut sau au votat impotriva (aproape toti liberali), in timp ce 94 de deputati ai PSD sau PNL au votat voios pentru legea initiata de parlamentarii PDL.

Nu e o noutate, au mai fost multe alte voturi in care opozitia a votat cu majoritatea (alt trist exemplu fiind legea ANI, care pe urma a fost intoarsa in parlament in urma unui lobby extraparlamentar).

Cel tarziu acum este insa nevoie de o discutie despre rolul opozitiei din parlament, si a organizarii opozitiei la nivel de grup parlamentar.  Acest vot demonstreaza inca odata ca in cadrul opozitiei (a liberalilor in special) nu exista nici o intelegere generala a ceea ce trebuie sa fie rolul opozitiei intr-un parlament, nici o organizare adecvata la nivel de grup parlamentar.

Multi dintre parlamentarii opozitiei se pare ca ignora total rolul opozitiei intr-o democratie si asteptarile celor care i-au ales sau se gandesc daca sa-i mai realeaga.

In primul rind, ce nu este rolul opozitiei? Nu este sa voteze cu puterea decat in mod exceptional:  fie in chestiuni de aparare sau de politica externa unde exista un consens national, fie pe alte proiecte insa doar atunci cand ele sunt intr-adevar de necriticat si ireprosabile, fie atunci cand colaborarea opozitiei a fost ceruta si s-a materializat prin amendamente si stipulatii propuse de opozitie. In rest opozitia nu are niciun motiv sa voteze vreodata cu puterea, care dispune oricum de o majoritate pentru a-si trece legile.

Rolul opozitiei este de a cenzura, critica si incerca a ameliora proiectele legislative ale puterii si de a informa opinia publica despre ele. Si de a contribui cu alternative, si a se delimita daca aceste amendamente nu sunt adoptate.

Foarte putin dintre toate acestea se intampla. Costurile pentru opozitie sunt mari, ea isi indeparteaza simpatizantii si alegatorii, se decridibilizeaza public, si ofera puterii in cazul unei legi proaste (si majortiatea legilor din ultimul timp sunt foarte proaste) posibilitatea de a se exculpa amintind ca si opozitia a votat-o.

Organizarea la nivel parlamentar este absolut necesara (si indiferent daca partidul se afla la putere sau in opozitie). Aceasta organizare nu trebuie gresit inteleasa ca o impunere (neconstitutionala) a mandatului imperativ. In cele din urma niciun parlamentar nu poate fi obligat sa voteze cum i se cere de sus. Numarul voturilor si frecventa in care opozitia voteaza cu puterea trebuie sa reprezinte exceptia, nu regula.

Opozitia (si in special liberalii), care clameaza  intarirea a democratiei si a parlamentarismului, trebuie sa demonstreze public ca-si intelege si indeplineste rolul. Proiectele legislative ale puterii sunt teme de interes national. Este inadmisbil ca critica legilor proaste sa nu se desfasoare la momentul oportun in parlament (sau in spatiul public la sesizarea opozitiei) ci doar tardiv, dupa adoptarea legilor, intr-o anumita parte din media, la presiunea unor ONG-uri, sau dupa ce unii jurnalisti sau bloggeri au facut ceea ce trebuiau sa faca parlamentarii opozitiei mult mai devreme.

4 Responses to “Legea parteneriatului stat-biserica si dezorganizarea opozitiei in parlament”

  1. Adrian Stoica Says:

    Teoretic, Romania e o tara democrata. Practic, e vorba de o dictatura nerusinata, deoarece este facuta cu concursul asa-zisei opozitii. Opozitia in Romania, in special cea parlamentara, este incredibil de slaba, iar aceasta permite puterii sa ia orice decizie doreste.

    • transildania Says:

      Nu cred ca este rolul opozitiei neaparat sa impiedice ceva in parlament (cu toate ca in anumite cazuri ar putea face si asta), ca doar de aceea este opozitie, este in minoritate.
      Insa ce poate face este sa critice proiectele de lege ale puterii si sa voteze impotriva. E inadmisibil ca 90% dintre parlamentarii opozitiei sa voteze cu puterea, sa suplineasca absentele majoritatii din sala in momentul votului si sa puna umarul la adoptarea unor legi care altfel nu ar trece.

      • Adrian Stoica Says:

        Eu am spus: “e vorba de o dictatura nerusinata, deoarece este facuta cu concursul asa-zisei opozitii.”
        Tu: “E inadmisibil ca 90% dintre parlamentarii opozitiei sa voteze cu puterea, sa suplineasca absentele majoritatii din sala in momentul votului si sa puna umarul la adoptarea unor legi care altfel nu ar trece.”
        Nu-i acelasi lucru?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: