Din nou despre desemnarea primului ministru

In mod deloc surprinzator, desemnarea primului ministru se afla din nou in prim-planul calculelor, manevrelor si mesajelor politice. Se afla si se va afla.

Se afla acum pentru ca liderii PD si purtatorii lor de mesaj incearca sa-l foloseasca ca un instrument de forta pentru a-si disciplina proprii parlamentari, partenerii de coalitie si pe (fostii si poate si viitorii) tradatori. Motto-ul este urmatorul: “Nu ne parasiti catre PNL si PSD, tot presedintele Basescu va desemna primul ministru, si anume pe unul de-al nostru, nicidecum pe cine vor ei, deci noi vom ramane la putere”.

Aceasta tema se va afla pe agenda  pana cel tarziu in decembrie 2012, daca alegerile parlamentare vor avea lua loc tarmen, ca principala batalie politica, dar si inainte de 2012, inaintea fiecarei motiuni, dupa motiune daca aceasta va avea castig de cauza, daca se formeaza o noua majoritate parlamentara, si in eventualitatea suspendarii presedintelui.

Exista in aceasta priviinta doua opinii, care se bat cap in cap:

a.) Ca prim ministru trebuie desemnata doar persoana propusa de partidul sau coalitia de partide care detine majoritatea parlamentara. Indiferent cine ar fi ea: un independent, liderul partidului mai mic, liderul partidului mai mare sau alt membru. Si indiferent daca acesta provine din partidul cu numarul cel mai mare de parlamentari (daca partidul cu cel mai mare numar de parlamentari nu detine majoritatea absoluta in parlament). Aceasta este procedura de desemnare constitutionala si democratica.

b.) Presedintele poate desemna ca prim-ministru pe cine are chef, netinand cont de majoritatea parlamentara. O varianta light a acestui punct de vedere spune ca daca un partid detine majoritatea absoluta trebuie sa desemneze pe cineva din acest partid, daca insa nici un partid nu are majoritatea absoluta poate desemna pe cine vrea, sau poate desemna o anumita persoana din coalitia majoritara, un simplu membru, nu pe cel propus de catre ea.

Punctul b.) incalca in mod clar si litera si spiritul Constitutiei si este modul in care este desemnat primul ministru intr-o dictatura.

Litera Constitutiei

Art 103 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Art 61 (1): Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman…

 

Este foarte limpede ca doar majortatea parlamentara poate acorda increderea primului ministru, programului sau si doar ea poate investi Guvernul. De aici si rolul consultarilor.

Daca presedintele nu desemneaza din start persoana propusa de majoritate nu face decat sa amane investirea ei, cu costuri foarte mari: incalcand Constitutia, atacand democratia, generand o criza constitutionala si o reintoarcere scumpa si inecesara la alegator. Fie se ajunge la suspendarea presedintelui si desemarea candidatului majoritatii de catre presedintele interimar (presedintele Senatului), urmate de un referendum si alegeri prezidentiale anticipate, fie la alegeri parlamentare anticipate. Oricare dintre cele trei scrutine ar fi adevarate referendumuri pentru democratie, in care majoritatea parlamentara va iesi invingatoare.

 

Spiritul Constitutiei

 

Constitutia, primul articol: “Romania este stat de drept, democratic si social…

 

Ignorarea vointei majoritatii este caracteristica dictaturii.

Principul de baza al democratiei este cel al majoritatii. In urma unui vot decizia este luata de catre aceasta si de catre cei care reprezinta o majoritate a alegatorilor. Si anume: indiferent din cate partide este formata aceasta majoritate, si daca exista un partid mai mare (insa minoritar) decat fiecare dintre partidele care alcatuiesc majoritatea in parte. Despre acest aspect, despre cum se va rog sa citi aici. (Aici s-ar cuveni sa amintim ca actuala coalitie de guvernare nu a fost votata la alegerile parlamentare din 2008 decat de ca. 40% dintre alegatori, si reprezinta prin urmare o minoritate care guverneaza impotriva majoritatii.)

 

In acest moment intervine des replica propagandistilor autoritarismului nedemocratic in Romania si care suna cam asa: “Ehei, majoritatea tarilor europene au un sistem parlamentar. Stim noi mai bine, la noi e altfel, noi avem o Constitutie semi-prezidentiala.”

Nu ma obosesc sa aduc aici exemplul Frantei, o tara a cerei Constitutii este mult mai prezidentiala decat Constitutia Romaniei. Constitutia Frantei spune despre desemnarea (numirea) primului ministru doar atat: “Presedintele republicii numeste primul ministru”, fara consultari, fara alte restrangeri.

Teoretic, daca ar fi dupa propagandistii autoritarismului, presedintele Frantei ar putea sa numeasca premier pe oricine, mereu pe cineva din partidul sau, indiferent de majoritatea parlamentara.

 

In practica presedintele Frantei, in situatiile in care adversarii sai aveau o majoritate parlamentara, a numit imediat persoana propusa de acestia. Chiar si atunci cand partidul prezidential era partidul cu cel mai multi parlamentari iar majoritatea parlamentara era formata de doua partide mai mici.

Acest lucru s-a intaplat de trei ori in ultimii 25 de ani si cel mai notabil caz a fost in 1986 cand socialistul Mitterrand l-a numit premier pe adversarul sau Jacques Chirac (ulterior l-a numit la fel pe Eduard Balladur, iar cativa ani mai tarziu presedintele Chirac l-a numit premier pe socialistul Jospin). Despre cum si-a motivat atunci Mitterrand decizia puteti afla aici.

 

Ce spune manualul lui Emil Boc de drept constitotional?

 

Conf. Dr. Emil Boc a editat un manual de drept constitutional, manual de baza al Facultatii de Stiinte Politice clujene. Iata ce invata studentii:

“Pag. 225: “Preşedintele României nu se bucură de independenţă totală în desemnarea primului-ministru. Potrivit textului constituţional, Preşedintele trebuie să consulte partidul care deţine majoritatea absolută a locurilor în Parlament ori, dacă nu există o a asemenea majoritate, să consulte toate partidele reprezentate în Parlament.

Chiar dacă Preşedintele României nu este obligat să ţină cont de părerile partidelor consultate, considerăm că nu va putea desemna la funcţia de prim-ministru decît pe acel candidat care are suportul majorităţii parlamentare”…

pag. 165: “Aşadar, esenţial în procedura de formare şi învestire a Guvernului este votul Parlamentului. Guvernul va răspunde politic doar în faţa Parlamentului care îl poate demite.”

 

P.S. Autorul Emil Boc despre parlamentul bicameral…

 

….citat in manualul profesorului Valentin Naumescu, “Institutii politice si mecanisme constitutionale in Europa”, Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj.

 

 

 

11 Responses to “Din nou despre desemnarea primului ministru”

  1. Hendrix Says:

    Tema aleasa de tine se potrivea perfect unui alt moment politic, cel de dupa succesul motiunii de cenzura din 13 octombrie 2009. Atunci a avut loc, dupa parerea mea, cel mai grav derapaj constitutional basescian, cand ba-secu si-a facut nevoile pe Constitutie, pe reguli democratice elementare, pe o coalitie de 65% care ii daramase marioneta boccie.
    In acele zile goarnele portocalii zbierau din toti rarunchii lozinca:,,presedintele desemneaza premierul, asa scrie in Constitutie”. Era o jumatate de adevar, metoda de manipulare tipic securistica. Ei nu faceau referire la consultarile pe care ba-secu trebuia sa le aiba. Ei nu tineau cont de faptul ca acel candidat trebuia sa stranga voturile majoritatii in Parlament. Ce-a facut ba-secu? Consultarile au fost doar de fatada, o noua mascarada. El a refuzat practic consultarea, propunand un om de paie in persoana trepadusului portocaliu de la BNR croitoru. Calculul sau a fost extrem de simplu si pragmatic: daca il accepta pe Johannis era un semn clar de pierdere a puterii. Si cand asta? Cu o luna si ceva inaintea alegerilor. A preferat sa-si bata joc de Constitutie.
    In acele zile am scris mult despre acest subiect la @Lilick. Spuneam cu subiect si predicat cam tot ce spun si acum. Il consideram pe presedintele statului pe post de NOTAR, care trebuie sa ia act de vointa majoritatii si sa-l desemnee pe premierul dorit de majoritate. Spuneam si atunci ca acesta era spiritul Constitutiei. Vedeam o singura solutie: reclamarea la CCR. Era mult prea grava incalcarea Constitutiei incat sa nu li se dea dreptate. Pacat! Unii zic ca nu mai era timp pentru suspendarea lui ba-secu. Eu spun urmatorul lucru: daca atunci era suspendat( si coalitia avea 65% in Parlament, arhisuficient!), ba-secu era terminat! Nemernicul a jucat totul pe o carte si a castigat datorita faptului ca acea coalitie il putea SUSPENDA atunci. Definitiv!
    Consider ca tot ca un NOTAR este presedintele si in momentul in care premierul propune un nou ministru. Aici fac referire la situatia din ianuarie 2008, atunci cand Norica Nicolai a fost respinsa de ba-secu pe motiv de …mapa profesionala! Dupa ce si-a batut joc de Chiuariu, suspendandu-l din functie cu largul concurs al DNA care ii inscenase un dosar penal( nici acum finalizat, dupa 3 ani!), nemernicul a incalcat din nou Constitutia. Ca sa-l scoata asma curata, CCR a decretat pur si simplu ca presedintele are dreptul ,,o singura data” sa se opuna unei nominalizari ministeriale. A-bra-ca-da-brant!!!
    Am dat si exemplul cu Norica pentru a intelege si mai clar ca ba-secu n-are nimic in comun cu Constitutia democratica a tarii. Cu democratia, in general. Este un produs tipic securist al regimului trecut, un MARE PERICOL pentru democratie. Ce a urmat dupa alegerile din 6 decembrie 2009 se vede cu ochiul liber, acesta este ba-secu cu adevarat, nu mai trebuie sa se ascunda, sa faca eforturi sa para democratic, haituit de DNA, in lupta cu coruptii sau cu comunistii.

    • transildania Says:

      Foarte corect, tema asta a fost foarte acuta atunci in octombrie 2009. Atunci insa nu aveam inca blog, din pacate; insa am comentat si eu la altii si au scris unii foarte bine.

    • transildania Says:

      Practic din octombrie 2009 Romania nu mai este un stat de drept, democratic, asa cum stipuleaza articolul 1 al Constitutiei. Am zis asta atunci si ramane valabil. A fost incalcata atat constitutia cat si principiul de baza al democratiei.

      Majoritatea atunci trebuia nu doar sa sesizeze CC ci sa faca un scandal monstru la nivel international, si sa iasa in strada. Atunci democratia a fost terfelita, iar atitudinea de dupa a tradatorilor din UDMR, minoritati si din partidele de opozitie nu schimba cu nimic acest lucru.

  2. Rational Idealist Says:

    In octombrie 2009 ce a facut de fapt Basescu a fost sa impiedice o majoritate parlamentara sa dea tarii un guvern legitim. Evident, cu totul in afara spiritului si literei Constitutiei. Eu am pus problema un pic altfel la vremea respectiva: fara sa intru in detalii despre ce rol au acele consultari prevazute in Constitutie (pentru ca nu este explicit, iar pe baza asta au putut portocaliii sa forteze cadrul constitutional), am constatat doar lucrul foarte clar ca a impiedica o majoritate constituita sa formeze un guvern este in mod evident anti-constitutional.
    Da, sunt de acord cu Hendrix, opozitia ar fi trebuit sa treaca chiar atunci la suspendarea presedintelui – macar pe o chestiune de principiu, sa nu lase sa se produca acest precedent periculos. In loc de asta, au tras de timp (votul pentru Negoita nici n-a mai avut loc) sperand ca Basescu va pierde alegerile (si le-ar fi pierdut sigur daca Geoana se inchidea in casa in ultima saptamana de campanie) – o atitudine pentru care platim toti acum.
    Urmatoarea greseala fatala: spargerea coalitiei anti-Basescu dupa alegerile prezidentiale, partial sub impactul psihologic al rasturnarii de situatie din noaptea alegerilor. Rezultatul de la prezidentiale nu modifica raportul de forte din Parlament. Daca opozitia (de fapt, majoritatea) ramanea unita in jurul proiectului Johannis, alta ar fi fost acum situatia tarii.

    • Hendrix Says:

      In acele zile am scris mult la @Lilick despre subiect si am accentuat faptul ca trebuia sesizata CCR si suspendat ba-secu. La vremea aceea eram convins ca imensa gafa prezidentiala doar astfel poate fi contracarata. La fel gandesc si acum!
      Te-as contrazice cand spui:,,au tras de timp (votul pentru Negoita nici n-a mai avut loc) sperand ca Basescu va pierde alegerile”. Consider ca cel care a tras de timp a fost ba-secu, el avea INTERESUL asta, nu crezi? Cand ba-secu l-a propus pe croitoru ce crezi ca avea de gand? Sa traga de timp, stiind prea bine ca este imposibil sa treaca. Idem in cazul desemnarii lui naghiobitza!
      Opozitia de atunci( cu 65%in Parlament!!!) a incercat sa fructifice momentul politic de atunci, aratand fundatura in care a dus ba-secu tara, fiind practic neguvernata la vremea aceea. Tupeul pedeleprelor a fost atunci colosal: vinovati erau cei care l-au rasturnat pe sarmanul bok! Ha ha ha ha ha ha ha(hahait basescian)!!!
      Prietene, in politica nu mai exista NICIO LEGATURA intre ce a fost inainte si dupa alegeri. Chiar nu stiai asta? Iti dau doar primul exemplu care imi vine in minte: lasarea in offside a pesedistilor de catre conservatori, cu toate ca au candidat pe liste comune in 2004. Solutia ,,imorala”, do you remember? Pe mine nu m-a mirat deloc faptul ca udemeristii au mers la ciolan. Pe tine vad ca te mira si nu inteleg de ce!

      • Rational Idealist Says:

        Nu am zis ca e un continuum intre inainte si dupa alegeri, am zis doar ca alegerile prezidentiale sunt pentru presedinte, nu pentru parlament. Greseala opozitiei a fost ca a mizat totul pe acele prezidentiale, cand de fapt avea majoritate in parlament. Daca opozitia a putut strange 65% pentru Johannis inainte de prezidentiale, putea la fel de bine s-o faca si dupa prezidentiale, intrucat parlamentul de pe 7 decembrie era exact acelasi ca pe 6 decembrie 2009, cu Basescu presedinte in ambele situatii. Problema nu a venit in primul rand de la UDMR, ci de la exodul de parlamentari din PSD si PNL (cu scorul de la alegerile din 2008, PSD si PNL impreuna aveau peste 50%, fara UDMR si fara minoritati), plus abandonarea proiectului comun de catre cele doua partide mari.

        • Hendrix Says:

          Ar fi fost logic ceea ce spui, adica sa fi ramas impreuna avand 65% in Parlament. Ar fi fost logic ca pe 7 decembrie 2009(vorba vine, a durat ceva pana s-au recalculat unele voturi, nu?) ba-secu sa fi desemnat candidatul propus de coalitie. Ceea ce spui tu este logic dar n-are nicio legatura cu realitatea politica. Cu alte cuvinte, daca ai fi cat de cat realist, ai intelege demersul udemeristilor. La fel cum ai intelege schimbarea de macaz a conservatorilor dupa alegerile din 12 decembrie 2004.
          Gresesti cand afirmi urmatoarele:,,Problema nu a venit in primul rand de la UDMR, ci de la exodul de parlamentari din PSD si PNL ”. Ia gandeste-te un pic, cand a avut loc marele exod pesedist, nu cumva DUPA congresul lor din 20 februarie 2010? Orice ai spune, factorul DECISIV a fost UDMR. Ei n-au multe lucruri de negociat, dar daca primesc ceea ce li se promite sunt parteneri de guvernare extrem de loiali, au caracter, intelegi? Proiectul Johannis a fost valabil pana in 6 decembrie, atat! Este chiar asa de greu de inteles?

  3. transildania Says:

    Chiar daca nu putem face abstractie de la ce s-a intamplat in octombrie-decembrie 2009, acum trebuie sa privim inainte.
    Exact aceeasi situatie se va repeta. Nu stim cand, inainte sau dupa viitoarea motiune, la alegeri la termen sau anticipate, inainte si dupa o eventuala suspendare.

    In acest context la fel de important ca si adevarul despre cum se desemneaza primul ministru in mod constitutional si democratic, este PERCEPTIA in opinia publica pe aceasta tema. Ori aici, inca, propaganda autoritarista a bagat in cap multora ca presedintele are toata puterea. Chiar si foarte multi sustinatori liberali sau pesedisti cred asta.
    Important e sa afle cum stau lucrurile de fapt.

  4. Apel la normalitate: trebuie să plecaţi, doar atât şi nu numai… « Dispecer Blogosferă Says:

    […] Friends: Manu, Vania, Eu te am in blogroll, Cristi, Cristian, Teo, Lilick, Transildania […]

  5. transildania Says:

    Am gasit pe blogul lui Lilick acest comentariu semnat de @Augustin. O completare excelenta, citez:

    “”Art.102(1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru IN URMA CONSULTARII ……
    De ce legiuitorul nu a zis “DUPA CONSULTAREA….” , in loc de “IN URMA CONSULTARII”? Simplu, DUPA cere, impune plasarea, in timp, a nominalizarii, posterior consultarii, iar IN URMA defineste caracterul de CONSECINTA, DE URMARE A CONSULTARII, al acestei nominalizari. Concluzia e simpla: DUPA i-ar fi dat voie presedintelui ca, ULTERIOR consultarilor, sa numeasca pe cine vrea el, iar IN URMA il obliga sa puna in aplicare consecinta consultarilor, rezultatul acestora.
    E mai mult decit limpede, mai mult decit romaneste.
    Politrucii portocalii au avut grija sa ne citeze GRESIT textul Constitutiei, transformind pe “IN URMA” in “DUPA” si multa lume, neatenta la detalii, a sfirsit prin a le da dreptate. DAR N-AU!
    Ceea ce chiar nu inteleg este de ce nimeni nu mai obiecteaza la aceasta “tragere a mortului in Academiei”, nici macar juristii.

    02.02.2011, 12:23:00″

    • Hendrix Says:

      Eu unul n-as consuma prea multa energie pe dilema lingvistica ,,dupa/in urma”. Hai sa fim seriosi! Textul constitutional suna ,,in urma consultarii”, dar daca ar fi sunat ,,dupa consultarea” care ar fi fost diferenta? Cumva ca acea consultare n-ar mai avea loc? Mie mi se pare evident ca in ambele variante se presupune ca au loc consultari.
      Cred ca @Augustin greseste atunci cand afirma:,,DUPA i-ar fi dat voie presedintelui ca, ULTERIOR consultarilor, sa numeasca pe cine vrea el”. Concluzia asta este falsa, nu rezulta de nicaieri asa ceva!
      Adevarata problema este legata de spiritul Constitutiei, lucru calcat in picioare de ba-secu. Ce intelege el prin ,,consultare”? Simplu, o formalitate! Ii convoaca pe sefii de partide la 3coceni, ii asculta dupa care el decide de capul lui. Mai are si tupeul sa spuna ritos:,,V-am consultat!” Aici este buba, el nu respecta Constitutia in sensul in care candidatul anuntat de el trebuie sa fie cerut de majoritate sau acceptat de aceasta. Scopul? Investirea unui guvern de catre Parlament, de catre majoritatea parlamentara care l-a propus.
      Dupa 13 octombrie 2009 securistul de la Anvers a incalcat grav Constitutia prin desemnarea lui croitoru. Pe cine reprezenta el? Pe nimeni! Singura solutie de numire a unui ,,specialist” fara culoare politica s-ar fi nimerit daca partidele parlamentare n-ar fi putut nicium forma o majoritate parlamentara. Nu era cazul atunci, coalitia Johannis avand voturile a 65% din Parlament.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: