Ziua de nastere a lui Mihai Eminescu constituie an de an prilejul evocarii sale si a unor festivizati. Anul acesta ziua de 15 ianuarie a fost declarata prin lege “ziua culturii nationale”, Administratia Prezidentiala emitiand un cominicat cu vorbe mari si frumoase despre cultura si marele poet.
Subscriu opiniei exprimate de Roxana Iordache: “Mi se pare tipic pentru un popor complexat să institui prin lege o zi a culturii ţării. Festivismul poate ţine loc de cultură?“.
Asa cum arata Lilick, Eminescu a fost si un jurnalist politic foarte critic la adresa evolutiilor politice. Despre aceasta latura a activitatii sale se vorbeste foarte putin. Oare de ce? Poate fi din cauza ca situatia politica si neajunsurile pe care le infiera Eminescu sunt similare cu cele pe care le intalnim acum, dupa peste 100 de ani? Oare ce ar zice Eminescu despre starea actuala a politicii, administratiei sau a economiei?
Am gasit pe net un comentariu politic semnat de Eminescu, un comentariu de o actualitate frapanta:
“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
UPDATE
Cititi va rog si la Alexandu Petria:
“In fiecare an, de 15 ianuarie, in loc sa ma bucur de ziua lui Eminescu, reusesc doar sa ma enervez. Poetul este folosit pe rol de moaste sfinte, la capataiul careia e imbulzeala. Inghesuiala cu imbranceli. Din apropierea de Eminescu tot soiul de veleitari si politruci incearca sa-si atraga o portie de vizibilitate publica. Dovezile de pretuire decenta sunt potopite de valurile de fatarnicie, Eminescu iesind in pierdere “
transildania 
16/01/2011 at 20:03 |
“Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.”
Citind acest pasaj, stiu SIGUR ce ar fi scris Eminescu azi. 🙂 Sigur, ar fi fost platit de moguli sa o faca….
16/01/2011 at 22:28 |
Daa, l-ar ataca toti limbaiesii si patrasconii ca e tonomatul mogulilor rai :))
17/01/2011 at 14:56 |
Mulţumesc pentru referinţă. Şi pentru inspiraţia de a aduce în discuţie publicistica lui Eminescu.
17/01/2011 at 19:27 |
Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti, cu placere.