Dezmembrarea statului de drept democratic

Fostul prim ministru Calin Popescu Tariceanu ne avertizeaza int-o postare recenta pe blogul sau ca presedintele Basescu pregateste o lovitura de stat.

Nu sunt de acord cu domnul Tariceanu: lovitura de stat nu se pregateste, ea a inceput demult si este in toi.

Orice atac la democratie este precedat de un atac mai intai verbal si propagandistic de lunga durata la adresa institutiilor fundamentale ale unei democratii: parlamentul, constitutia, justitia, sistemul partidelor democratice (acesta a fost si scopul “referendumurilor” pentru uninominal si pentru slabirea parlamentului) .  Urmeaza abuzuri constitutionale prin interpretarea rau intentionata a prevederilor constitutionale si legale.

Romania practic nu mai este o un stat democratic incepand cu octombrie 2009. Atunci au fost incalcate constitutia, si principiile fundamentale ale democratiilor occidentale (intre altele principiul majoritatii), cand presedintele in urma motiunii de cenzura a refuzat desemnarea candidatului la functia de prim ministru sustinut de o majoritate parlamentara de aproape doua treimi.

Dupa alegerile prezidentiale cu ajutorul tradatorilor “uninominali” din parlament a fost reinstalat ca prim ministru cel care fusese demis la motiunea de cenzura precedenta. S-a format un guvern sustinut de forte politice care reprezentau si reprezinta o minoritate a alegatorilor de la alegerile parlamentare, votul de atunci fiind deturnat.

 

Indiferent insa de modul cum a ajuns la o majoritate in parlament: un regim autoritar nu se multumeste cu o majoritate in parlament care teoretic ii este suficienta pentru a-si pune in practica programul legislativ.

Se urmareste discreditarea in sine si fara nicio remuscare a institutiei (prin diferite mijloace), cu toate ca este vorba de o autodiscreditare, avand in vedere ca responsabilitatea pentru ce nu merge bine in parlament revine majoritatii. Se inceaca si se reuseste modificarea regulamentelor democratice, intre altele pentru a premia parlamentarii tradatori, pentru a impune ordinea de zi fara a mai tine cont de opozitie.

La care se adauga scurtcircuitarea modului in care se adopta legile, prin fraudarea masiva  si nesanctionata a procedurii de vot si a numararii votului, prin abuzul de ordonante de urgenta neconstitutionale (care insa produc efecte), prin angajarea neconstitutionala a raspunderii, prin ignorarea deciziilor de neconstitutionalitate.

 

Iulia Huiu a analizat precis si corect cum se demonteaza Parlamentul. Lilick are mare dreptate cand trage paralele istorice in ce priveste modificarea regulamentului parlamentului: orice regim autoritar, daca incearca sa restoarne ordinea democratica trebuie sa ocupe mai intai parlamentul, iar in parlament trebuie sa modifice regulamentele pentru a da o macar o vaga impresie de legitimitate.

 

A propos de paralelele istorice: situatia actuala seamana tot mai mult cu perioada anilor treizeci, a domniei regelui Carol II, care a pus sfarsit democratiei interbelice. Anumite nume proprii sau titluri sunt diferite, metodele sunt aceleasi. Un citat din Enciclopedia Romaniei:

Carol a desfăşurat o luptă energică împotriva adversarilor săi. În acest scop, camarila regală şi-a creat câte o reţea proprie de informatori care avea misiunea de a-i supraveghea, printre alţii, pe Maniu, Alexandru Averescu, Gheorghe Brătianu şi alţii. Directorul general al Poştei, Telegrafului şi Telefonului a creat un serviciu special de interceptare a convorbirilor telefonice, trimiţând periodic rapoarte informative Elenei Lupescu. Totodată, s-a acţionat pentru slăbirea prestigiului de care se bucura Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Ţărănesc. Carol a reuşit să-l atragă de partea sa pe Armand Călinescu care a constituit o grupare „centristă” în PNŢ. Aceasta se pronunţa pentru „respectarea prerogativelor regale” şi era împotriva politicii promovate de Iuliu Maniu

 

Ce poate face opozitia? In primul rand rolul opozitiei si a liderilor opozitiei este sa cenzureze puterea si sa sanctioneze abuzurile ei, nu sa se atace reciproc spre deliciul puterii. In al doilea rind, in opinia mea, strategia boicotului Camerei Deputatilor ar putea fi modificata. Opozitia trebuie sa fie prezenta in Parlament cu tot efectivul pentru a-l apara din interior, a castiga voturi speculand absenta parlamentarilor majoritatii, a documenta la fata locului fraudele, si a informa opinia publica nationala si internationala despre abuzurile comise.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: