Romania a avut si are foarte multi politicieni si foarte putini oameni de stat. Unul dintre cei putini este fara indoiala Ion I. C. (Ionel) Bratianu (1864-1927).
Am citit biografia sa si m-a impresionat atat de mult incat am mai recitit-o ulterior de cateva ori. Biografia sa politica constituie un model din care toata lumea poate invata ceva, atat actualii politicieni seniori, cat si tinerii interesati de politica.
Ionel Bratianu a fost un om de stat special. Chiar daca era fiul altui mare politician, statutul sau in partid si in cartile de istorie si l-a castigat prin merite proprii. A fost un politician chibzuit care nu lua decizii in graba sau de unul singur. Programele politice si masurile pe care le propunea si urmarea erau solutiile pragmatice si corecte la problemele de atunci. Ionel Bratianu le-a sustinut cu rabdare indiferent de presiuni din exteriorul partidului si de faptul ca masurile sale deranjau persoane cu mare putere financiara. A reformat partidul si l-a deschis catre noi categorii de simpatizanti.
In domeniul politicii interne liberalii condusi de Ionel Bratianu au fost promotorii reformei agrare, reformei electorale si a unei modernizari a Vechiului Regat menita sa surmonteze decalajele de dezvoltare. Stia ca Romania mica antebelica nu era apta de Unire daca nu ajungea in rand cu societatile moderne. Bratianu a intampinat multe rezistente si o opozitie puternica care a amanat proiectele sale, insa in cele din urma toate masurile propuse de el au fost puse in practica. Reforma constitutionala a fost incununata de Constitutia din 1923.
In ce priveste politica externa Ionel Bratianu este prin gestiunea sa inteligenta in calitatea sa de prim ministru din perioada primului razboi mondial autorul celui mai mare succes al politicii externe romanesti din toate timpurile: Marea Unire de la 1918 confirmata la conferinta de pace de la Paris in anii 1919-1920. In acea perioada de cumpana Ionel Bratianu a ales mai intai corect neutralitatea cu toate ca era suspus unor presiuni extreme de a intra mai repede in razboi fie de partea Germaniei si Austro-Ungariei (conservatorii filogermani) fie de partea Antantei. Ionel Bratianu nu s-a induplecat, nu a “supt” la niciun licurici mare si a negociat la sange in interes national. Tratatul de alianta cu Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia semnat in august 1916 la Bucuresti a facut posibil marele succes strategic in pofida infrangerii militare.
Cu ocazia aniversarii zilei de nastere a lui Ion I. C. Bratianu, vineri 20 august ora 18, Alexandru Marin va invita in Bucuresti pe strada Fildesului nr. 2 la o masa rotunda la care va participa si Dinu Zamfirescu.
transildania 
17/08/2010 at 19:46 |
Da, Romania duce mare lipsa de oameni de stat, de caractere adevarate. In perioada postdecembrista a existat o intreaga dezbatere in lumea academica de dincoace si de dincolo de Carpati, nepusa suficient in lumina . Totdeauna se ajungea la comparatia Ionel Bratianu vs Iuliu Maniu. Daca vrei, era ca si celebra noastra problema de cand eram copii: cine e mai tare, Batman sau Superman?
Participand in perioada studentiei la o sesiune de comunicari la Universitatea din Alba Iulia, am vazut ce insemna aceasta disputa. Ori eu nu am vazut niciodata in antiteza cele doua personalitati. Ba mai mult, eu am vazut o complementaritate intre caracterul lui Ionel Bratianu si cel al lui Iuliu Maniu. Amandoi au avut ca si tel suprem o Romanie dezvoltata in granitele sale firesti. Ambii au taria de caracter de a nu face compromisuri in chestiunile esentiale pentru romanism. Ambii au avut taria de a lua hotarari impotriva vointei gloatei. Ne aducem aminte de momentul 1907, cu asa-zisa Rascolala taraneasca, ne aducem aminte de actiunea de la Viena a lui Iuliu Maniu sau de nedezicerea acestuia fata de un vechi tovaras de lupta, Boila, caruia mai toata opinia publica ii cerea capul in urma afacerii Skoda.
Ma intreb unde s-a rupt firul acestor conducatori politici adevarati? Oare comunismul a avut un efect atat de devastator asupra dezvoltarii personalitatii romanilor?
17/08/2010 at 23:30 |
De acord, nici eu nu sunt de parere ca ar trebui sa fie o dezbatere “cine a fost mai tare” Maniu sau Bratianu. Ii apreciez si eu pe amandoi, si amandoi pot sta unul langa celalat ca exemple chiar daca in viata politica au fost adversari. Din cate stiu insa adversitatea lor a inceput doar dupa ce si-au “facut treaba” si au conlucrat la definitivarea Unirii, deci dupa 1920. Maniu a fos impotriva Constitutiei din 1923 probabil pentru ca si-ar fi dorit sa fie el tatal noi constitutii. In chestiuni fundamentale democratice insa cred ca erau de aceeasi parere.
Nici eu nu stiu unde s-a rupt firul conducatorilor adevarati, nu cred ca este doar efectul comunismului, e foarte complicat. Cred ca este si o lipsa de cultura politica, in sensul de a urma modelele care exista si in istorie, si la noi si la altii, si de a avea ambitia de a face ceva chiar daca sunt multe oprelisti si contraforte. Pe urma mai este si o perceptie diferita asupra ceea ce inseamna a fi la putere. Astazi a guverna inseamna pentru unii mai ales a fi acolo de dragul puterii, si actul de guvernare e ca o formalitate care se indeplineste, un fel de obligatie secundara, atunci insa nu cred ca multi erau acolo de dragul puterii. Inainte de razboi Bratianu si liberalii au trecut deseori in opozitie, dar si-au continuat programul. Nici Maniu nu a fost foarte mult timp la putere, dar si din opozitie a putut influenta multe.
19/08/2010 at 13:11 |
[…] 3 din strada Fildesului, nr. 2, de la ora 18, la o discutie cu Dinu Zamfirescu despre rolul lui Ionel Bratianu in istoria PNL-ului si a Romaniei. from → Uncategorized ← diplomatia, […]
19/08/2010 at 14:46 |
[…] Transildania Postat in Ion I C Bratianu, PNL, Partidul National Liberal. Lasă un comentariu […]