Archive for May, 2010

Un articol si o luare de pozitie

20/05/2010

Am citit pe blogul lui Lilick un articol care merita citit de la cap la coada: “Germenii modelului politic interbelic de tip fascist in regiul politic roman contemporan – prezidential, direct populist”. Autorul este profesorul Corneliu Liviu Popescu.

Absolut remarcabila mi s-a parut luarea de pozitie simbolica a senatorului Mircea Diaconu in Senat, o atitudine corecta fata de campania antiparlamentara. Discursul sau exceptional il puteti vedea pe blogul “Agentia de Rating Politic”. Intr-adevar democratia nu este un hobby.

P.S. Doua experiente usor diferite din ziua de 19 mai puteti citi pe blogul “Hai ca se poate!” si la Ioan Usca.

Nu-s parale? Parale sunt dar nu e cap!

19/05/2010

Ce inseamna parlamentarismul? Un exemplu concret: bugetul si ministrul de finante.

18/05/2010

Legea bugetului este una dintre cele mai importante. Acum suntem martori cum bugete proaste afecteaza negativ cresterea si dezvoltarea economica dar si in mod direct bunastarea populatiei, veniturile privatilor si bugetarilor, pensiile si multe altele. Legea bugetului are un rol determinant in ce priveste cresterea economica, succesul unui guvern, pentru raspunsul la  intrebarea daca el isi poate indeplini functiile constitutionale, afecteaza viata de zi cu zi a tuturor cetatienilor si a tuturor firmelor si agentilor economici.

Cu o mica paralela vreau sa evidentiez rolul bugetului si al ministrului de finante intr-un sistem parlamentar al unui stat dezvoltat cu lunga traditie democratica, in comparatie cu ce se intampla la noi. Diferente mi se par foarte importante si edificatoare. Iau ca exemplu Marea Britanie, dar exemplul este valabil pentru multe alte tari si economii.

In Marea Britaniei pe buna dreptate:

– Legea bugetului primeste atentia prioritara echivalenta importantei sale. Ziua in care ministrul de finante prezinta in parlament proiectul de buget (Budget Day) este una dintre cele mai importante zile din calendarul politic. In ajunul zilei el prezinta monarhului (reginei)  in mod nepublic proiectul de buget in cardul unei cine la Buckingham Pallace. In ziua bugetului ministrul de finante prezinta in mod public proiectul de buget in parlament. Prezentarea si dezbaterea este televizata. Bugetul este imediat prezentat si intors pe toate fetele timp de catre media. Este capul de afis absolut pentru toata lumea. Bugetul este adoptat in parlament dupa mai multe luni de dezbateri si amendamente.

-Ministrul de finante este al doilea om politic ca importanta imediat dupa primul ministru. Persoana si performanta ministrului de finante este cea mai meditizata, scrutinizata si criticata in afara celei a primului ministru. La fel cea a ministrilor “din umbra” de finante a partidelor de opozitie.  Tandemul prim ministru – ministru de finante formeaza axa principala a guvernului. Functia de ministru de finante este ravnita, un ministru de finante care isi face treaba bine sau foarte bine, devine in mod cvasi-automat viitorul lider de partid si prim-ministru. Un numar foarte mare de prim ministrii britanici, au fost ministrii de finante (Chancellor) inainte de a deveni prim ministri, i-as enumera pe: Walpole, Lord North, Pitt cel tanar, Grenville, Addington, Peel, Diraeli, Gladstone, Asquith, Lloyd George, Bonar Law, Baldwin, Chamberlain, Churchill, Macmillan, Callaghan, John Major si Gordon Brown.

-Doua traditii anecdotice in legatura cu bugetul britanic: In dimineata zileai in care Chancellor-ul prezinta bugetul in parlament el iese din sediul sau cu proiectul de buget aflat intr-o mica valiza de culoare rosie. Valijoara este mereu aceeasi, cea care a fost prima data folosita in secolul 19 (de aceea, este vizibil foarte veche, zgariata si jerpelita). In al doilea rand doar in timpul prezentarii proiectului de buget ministrul de finante detine libertatea si exceptionalitatea absoluta de a consuma orice fel de bautura (deci si bauturi alcoolice) in parlament.

In Romania:

– Bugetul nu are atentia pe care ar merita-o. In campania electorala masurile bugetar fiscale apar doar in promisiuni electorale desantate, gen 1000 de km de autostrada. La capitolul finantare, venituri din care sa fie acoperite promisiunile domina tacerea. Se discuta mai mult pe tema “cine sa fie tatucul, salvatorul, X, Y, Z”, nu chestiunile de substanta, care par mai plicitsitoare, insa sunt cele care pe urma afecteaza viata de zi cu zi a tuturor (fie ei bugetari sau privati). Bugetul este aprobat de cele mai multe ori in sesiune extraordinara si procedura de urgenta. Comisiiile de specialitate se intr-unesc in sedinte maraton de peste 10 ore care se termina dimineata devreme. Amendamentele si avizele comisiilor sunt frecvent ignorate. In plen bugetul si amendamentele sunt votate la gramada. Opozitia vine cu nenumarate amendamente, care insa pica toate la vot in foc de mitraliera. Nici un amendament nu este dezbatut serios. Cel mult un amendament al opozitiei este acceptat ca parte a unui troc: va votam un amendament daca renuntati la alte 100.  Cum vedem si anul acesta bugetul se construieste pe premize fata morgana, si nu tine nici macar trei luni.

-Ministrul de Finante nu este ministrul important care ar trebui sa fie, si asta mai ales pe timp de criza economica. In loc sa fie o functie ravnita si asumata de un lider important al partidului de guvernamant in ultima vreme functia de ministru de finante este privita ca una de sacrificiu, si oferita oricui se incumeta. Nu sunt eu nimeni sa-l judec de exemplu pe domnul Pogea, poate ca nu a fost rau intentionat si a incercat sa-si apere public deciziile, insa cel putin cu impozitul forfetar a gresit foarte grav. Pe urma a fost sacrificat. Dupa alegerile din 2009 cand liberalii au fost ofertati sa intre la guvernare, li s-au oferit ministerle de finante si al muncii. Singurele ministere care dupa formarea guvernului nu au fost asumate politic si date unor independenti. Inca o dovada ca ministrul de finante este privit ca un pion care poate fi sacrificat oricand, in loc sa fie ministrul cel mai important din guvern.

Romani, mai vreti tatuc?

17/05/2010

… inca cateva argumente pentru republica parlamentara. Si inca o pata de rusine pentru media.


In favoarea unui sistem parlamentar (zic “sistem”  pentru ca exista si monarhii parlamentare, care insa in esenta lor nu se deosebesc cu nimic fata de republicilie parlamentare) vorbesc nenumarte argumente de bun simt. In favoarea sistemului prezidential vorbesc foarte putine argumente corecte, cu atat mai putin intr-o tara in care institutiile democratice nu sunt consolidate.

Constitutia Romaniei nu este una prezidentiala, nu este nici inechivoc parlamentara, si nu este perfecta, dar enu este nici atat de proasta cum o fac unii. Romania este insa de facto o republica prezidentiala cel putin incepand cu octombrie 2009. Atunci  presedintele a refuzat in mod neconstitutional sa nominalizeze un prim ministru propus de o majoritate parlamentara (nici in Franta prezidentiala acest lucru nu se intampla). Cand candidatul sau nu a primit sprijinul parlamentului a refuzat din nou sa nominalizeze candidatul propus de majoritate. Dupa alegerile prezidentiale pe care le-a castigat la mustata a propus din nou in functia de prim ministru pe cel care a cazut intr-o motiune de cenzura. Partide si parlamentari care au votat impotriva primului ministru la motiunea de cenzura i-au acordat de data asta increderea. In schimbul unor functii, si de atunci si alti parlamentari s-au lasat cumparati pentru a-si schimba in mod radical opinia. Presedintele, nu primul ministru a avut cuvantul hotarator in numirea cabinetului. Presedintele negociaza si hotaraste, fara a consulta guvernul sau majoritatea parlamentului, chestiuni esentiale de politica economica si din alte domenii.  Nu doar atat ci are la discretie numirea tuturor, ministrilor, ambasadorilor, ridicarea in grad a generalilor, si multe alte prerogative, el ordona in cate zile trebuie votata o anumita lege si multe altele. Ce vedem acum este o republica prezidentiala de facto, dar incalcand Constitutia. Alt aspect al republicii prezidentiale este cumpararea de parlamentari, si migrarea tradatorilor catre putere in schimbul unor foloase materiale.

Pe de o parte, fiind adeptul respectarii legilor si a Constitutiei, aceasta evolutie ma ingrijoreaza profund. Intr-o mai mica parte consider insa ca aceasta experienta neconstitutionala ar putea avea si ea un folos. Prin falimentul ei politic, economic, moral si constitutional, oamenii ar trebui sa invete ce inseamna republica prezidentiala, si de ce este un concept falimentar.

Cu siguranta aceste lucruri erau de anticipat. Este caracteristica sistemelor prezidentiale ,mai ales acolo unde nu exista institutii democratice independente consolidate, ca ele sa duca la faliment economic, coruptie, demagogie, si o divizare a societatii. Atunci cand un singur om, fie el si ales uninominal, are puterea de a numi guvernul, membrii sai, are puterea de a schimba majoritatile parlamentare, de a patrona el si partidul sau toate functiile de directori, prefecti, secretari de stat, ambasadori, consilii de administratie (urmatorii pe lista demisilor si numitilor politic sunt rectorii universitatilor si membrii CSM)  etc, atunci nici o consecinta nu e de mirare. Nu e de mirare ca oameni incompetenti ajung in parlament sau in majoritatea parlamentara, sau in functii de decizie incalcand criteriile valorii, nu e de mirare ca nici macar ministrii, primul ministru sau cabinetul nu este consultat in chestiuni importante, nu e de mirare ca oameni incompetenti patroneaza si voteaza un buget care nu tine nici 3 luni. Nu e de mirare ca nu poate fi eradicata coruptia. Nu e de mirare ca nu se pot construi institutiile democratice necesare unei democratii, si ca nu exista o separare a puterilor in stat.

De aceea in opinia mea, cea mai importanta concluzie din toata aceasta sistuatie, economica, morala, sociala ar trebui sa fie: un NU definitiv prezidentialismului, tatucilor si salvatorilor. Nici unul dintre ei, presupunand chiar in mod exagerat ca ar fi fost omul cel mai bine intentionat, nu a avut scucces, toti au dat gres. De ce? pentru ca nici macar cel mai “perfect” om sau lider politic nu le poate stii pe toate. Separatia puterilor, participarea a unui numar cat mai mare de decidenti alesi in numirea unor demnitari de varf, si in intocmirea unor programe si legi esentiale, separarea puterilor in stat, intarirea independentei institutiilor publice este singura solutie pentru ca situatii ca cea actuala sa nu se mai repete. Cu alte cuvinte: REPUBLICA PARLAMENTARA.

P.S. Am remarcat week-endul trecut inca odata si rolul nefast pe care il joaca o parte din media in aceasta situatie. In loc sa informeze oamenii despre alterantive reale pentru a iesi din impasul actual, ei organizeaza concursuri de genul: “Cine ar trebui sa fie urmatorul tatuc?”,  CINE (nu CE) salveaza Romania? In plus am remarcat o campanie anti-parlament, care cere diminuarea salariilor parlamentarilor si acuza costurile chipurile exagerate cu deplasarile parlamentarilor in strainatate. Va spun eu foarte clar: atat timp cat parlamentarii (care oricum sunt cei mai prost platiti din Europa) nu vor castiga cel putin dublu din cat castiga acum, parlamentul va avea aceleasi legi proaste pe care le-a avut in ultimii 20 de ani cu parlamentarii low-cost, si oamenii o vor duce la fel de prost ca in ultimii 20 de ani. In al doilea rand sunt de parere ca delegatiile din strainatate au fost prea putine, si ar trebui suplimentate cu mai multe vizite in tari cu sisteme parlamentare, pentru ca parlamentarii sa invete ce este o democratie parlamentara. Este nevoie de economie la tatuci si la idei falimentare cu salvatori providentiali si solutii simple, in nici un caz la parlament, si la institutiile fundamentale ale democratiei.

UPDATE: Cu alta ocazie am criticat-o  pe doamna Adriana Saftoiu, de data asta recomand un articol de bun simt despre “huzurul parlamentarilor

Barcelona, Catalunya. Barça campioana!!

16/05/2010

Au mai ramas putine minute pana la startul ultimei etape din campionatul Spaniei. Clubul meu preferat din afara Romaniei, FC Barcelona, se afla la un singur punct in fata lui Real Madrid. Are nevoie deci de o ultima victorie pentru a castiga titlul cu siguranta (cu o cifra record de 99 de puncte). Peste doua ore vom stii cine este campioana. Pana atunci cateva impresii din Barcelona-Catalunya.

UPDATE: BARCA a castigat cu 4-0 si este din nou campioana Spaniei.

Update despre coalitia CON-LIB din MB

15/05/2010

In saptamanile trecute am scris des si mult despre alegerile din Marea Britanie. Am ramas dator cu o postare despre finalitatea acestor alegeri.

Pentru prima data in ultimii 75 de ani pe timp de pace Marea Britanie are un guvern de coalitie (cu un sistem de vot echitabil coalitiile ar fi fost mult ma dese). Contrar scenariilor apocaliptice venite din partea unor propagandisti interesati, adversari ai reprezentarii proportionale, o coalitie la Whitehall nu a impins Tamisa sa curga de la est la vest, nu a oprit ceasornicul Big Ben. Ceaiul se ia tot la 5 o’clock, masinile continua sa circule pe partea stanga a strazii cu volanul pe dreapta, si englezii continua sa practice un sport ciudat dar traditional, in care doi tipi inarmati cu o casca si o bata groasa apara niste betisoare infipte in pamant in fata unei mingiute.

Coalitia, atunci cand nici un partid nu este votat de peste 50% dintre alegatori, nu este doar cel mai normal lucru de pe lume, este si singura solutie democratica si de bun simt. Desigur nici un partid nu-si poate impune 100% programul si intentiile, este nevoie de un compromis negociat, in urma caruia programele cele mai extreme si proaste ale ficarui partid sunt abandonate.

Liberalii au negociat foarte bine, si au reusit sa impuna garantii pentru ca puncte importante din programul lor sa fie blindate si asigurate. Un prim pericol la adresa politicilor liberale este prerogativa primului ministru britanic de a convoca alegeri anticipate oricand doreste el. De aceea una dintre primele legi ale noii coalitie va fi una care ia aceasta prerogativa din mana primului ministru si o pune in mana majoritatii parlamentare. Astfel liberalii se asigura ca programul de guvarnare stabilit nu va putea fi subminat de alegeri anticipate comandate de Cameron prin surprindere si tradare a coalitiei. In acelasi timp aceasta masura impusa de liberali intareste parlamentarismul britanic in detrimentul unor preogative prezidentialiste pe care le detineau pana acum prim ministrii.

Nick Clegg, liderul liberalilor, va fi vice-prim minstru, si va avea un portofoliu special si nou creat: cel al reformei constitutionale, politice si electorale. Obiectivele sunt: un alt sitem electoral si sfarsitul uninominalului majoritar, o camera a lorzilor in sfarsit aleasa democratic, reguli de conduita pentru parlamentari, si multe altele. De notat ca ceea ce se intelege prin reforma in MB (reprezentare proportionala, parlamentarism) este opusul falselor idei vandute ca reforma in Romania.

In niciunul dintre aceste domenii nu se pot astepta progrese radicale si rapide. marea britanie este cunoscuta pentru o metoda a pasilor marunti dar indreptati intr-o directie buna. Exista suspiciuni indreptatite daca aceste reforme se vor materializa, si este sigur faptul ca fara o presiune externa nu vor avea loc, nu deageaba coalitia takebackparliament.com isi va continua demersurile. Conservatorii nu sunt adeptii acestor schimbari necesare, ei tin si la sistemul electoral total anacronic, si la camera lorzilor nealeasa, alt relict nedemocratic, o rusine pentru orice democratie a secolului 21. Ca de obicei si odata in plus in istoria Marii Britanii, liberalii dovedesc ca sunt sustinatorii reformelor de bun simt si necesare, si singurii dornici si capabili sa le si impuna.

Doar pretul incompetentei?

13/05/2010

Asa cum spuneam si intr-o postare anterioara, dramatica rectificare bugetara (in fond este vorba de o rectificare bugetara la doar 3 luni dupa votarea bugetului), care cuprinde intre altele reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, reducerea pensiilor cu 15% pentru toata lumea indiferent de salar sau pensie, reducerea indemnizatiei pentru perioada de maternitate, si multe alte, demonstreaza falimentul total al oricarei politici economice sau bugetar fiscale. Si falimentul imprumutului FMI, al politicilior promovate de FMI. Ar fi o multime de motive pentru a evidentia acest lucru, ma voi referi la cateva, in special cele acompaniate de spin, adica de minciuni propagandistice.

* Una dintre minciunile cele mai des repetate a fost urmatoarea: “Existau doar doua alternative: ori crestem impozitele si taxele pentru toti in aceeasi masura, ori taiem de la bugetari, pensionari, mame, copii, in aceeasi masura; a doua alternativa este raul cel mic, deci singura alternativa”.  “Nu exista alte solutii decat aceste doua” (presedintele, 13.mai 2010, 19:09) Mai rar am auzit o minciuna si o dovada de incompetenta mai mare!! O rectificare bugetara poate fi facuta in nenumarate feluri. In primul rand in buget exista si alte capitole decat cheltuielile cu personalul. Lilick a demonstrat cum se face o reducere de cheltuieli echilibrata, incluzand bugetele unde se fac investitii neprioritare, bani risipiti in licitatii clientelare. Dar chiar daca toate reducerile s-ar face doar pe cheltuielile de personal, pensii etc: este ultima dovada a incompetentei de a taia nediferentiat de la toata lumea aceeasi cota. Desigur o rectificare bugetara se poate face si pe partea de venituri. Si aici alta minciuna de o anvergura cel putin la fel de mare este de a spune, ca singura alternativa de crestere a veniturilor este cresterea TVA pentru toate produsele si a cotei unice pentru toata lumea. Acest mod de abordare a politicilor economice si bugetare la nivel intelectual infantil este o insulta la adresa inteligentei. Justificarea (repetata la infinit) ca nu ar exista alternative este o dzinformare ordinara.

* Sa ma opresc asupra unui aspect, reducerea pensiilor, un aspect acompaniat deasemenea un spin. Se spune in justificarea taierii pensiilor: “Bugetul de pensii este suplimentat de la buget cu 2,2 miliarde de euro, asta dovedeste ca e nesustenabil. Nu mai avem decat 1,7 la buget, 500 de milioane de euro nu exista”. Nu discut acum intrebarea daca nu ar exista 500 de milioane in buget, as paria ca exista. Un fapt poate mai putin cunoscut este ca in marea majoritate a tarilor din UE, banii pentru pensii provin doar in parte  din cotizatiile pentru pensii, restul fiind suplimentat de la buget. Nici bugetul de asigurari sociale (pensii) ale Germaniei etc. nu acopera singur cheltuielile. Acest lucru este insa normal si asumat. De ce? pentru ca bugetul de pensii ar putea fi adus in echilibru marind CAS-ul. CAS-ul este platit doar de angajatori si angajati, o marire a sa ar scumpi costurile angajatorului, ar scumpi resursa umana si mana de lucru ar afecta negativ competitivitatea, si piata de munca. De aceea este cel mai rational lucru ca o parte a pensiilor sa fie platite din buget, unde cotizeaza toata lumea, chiar si pensionarii insisi.

* Aruncarea vinei pe greaua mostenire din 2007-2008 este o incercare ieftina si penibila de a distrage atentia de la incompetenta in domneiul economic. Daca mostenirea ar fi fost atat de grea bugetele pe 2009 si mai ales cel votat in 2010  si care nu a tinut mai mult de trei luni.

* Pe langa taierea cu toporul nediferentiat (ca si un chirurg care ar opera cu drujba, nu cu scalpelul) a cheltuielilor intr-o anumita parte a bugerului  problema de fond este lipsa totala a unor masuri care sa duca la crestere economica. Doar cresterea economica poate scoate bugetele din deficit.

Acum imi pun intrebarea daca ceea ce se intampla este doar pretul platit pentru incompetenta in materie economica? Incompetenta joaca fara indoiala un rol. Primul ministru nu are o pregatire economica fiind jurist, “expert” in dreptul constitutional. El, dar si alti componenti ai guvernului cred ca cresterea economica anuala, cifra in sine, este ceva care se negociaza la inceputul sau la mijlocul anului cu reprezentantii FMI. Ministrul de finante este un om de afaceri, dar nu este nici el nu este economist, si este o persoana care se lauda ca nu stie cum se deschide un calculator si nici nu simte dorinta sa o faca. Precedentul ministru de finante a fost un inginer. Presupun ca exista si alti consilieri, printre care si expertii BNR. Din pacate despre competenta lor vorbesc rezultatele. Nimeni dintre ei nu se poate desprinde de abordarea contabiliceasca de care vorbeste si Deceneu. Va recomand si o postare de pe blogul Trenduri economice.

Ar fi si alte explicatii? Nu stiu. Catodata ma gandesc daca nu este vorba de un experiment la scara mare, unul premeditat dar dezastruos. Care implementeaza masuri nepotrivite in momente nepotrivite, din motive care imi scapa. Similitudinile dintre situatia noastra si ce s-a intamplat in Argentina si se intampla in Letonia si Estonia sunt frapante. Ceea ce nu prevesteste nimic bun…