Istoria partidului liberal britanic (II)

Continuarea primei parti.

4. In primele trei decenii ale secoului XIX dar si inainte, tories s-au aflat practic neintrerupt la putere, comandati de invingatorul lui Napoleon generalul si ducele Wellington. In tot acest timp s-au acumulat multe probleme nerezolvate, Revolutia Industriala aducand mari modificari economice, demografice si sociale, Secolul Luminilor evolutii de alta natura. Doar sistemul politic britanic ramasese neschimbat si anacronic. Prioritatea principala era reforma sistemului electoral ramas practic nemodificat timp de secole. Doar o foarte mica parte din populatie avea drept de vot, si granitele circumscriptiilor electorale ramasesera practic neschimbate timp de secole, cu toate ca avusera loc schimbari demografice majore. Initial fiecare comitat si fiecare oras (oricat de mic sau de mare) trimitea doi reprezentanti in parlament. Unele orase au intrat insa in declin, avand o populatie mai mica decat multe sate, asanumitele rotten boroughs. Cu toate acestea ele alegeau in continuare doi parlamentari, ceea ce le facea un paradis al coruptiei si a cumpararii de voturi. Voturile erau licitate, ofertantul maxim le cumpara en detail si en gros (suna cunoscut?). Altele orase au crescut foarte mult. Iar revolutia industriala a creat noi mari orase precum Birmingham, Manchester, care erau cu totul subreprezentate. Si inainte de 1830 se formasera mai multe asociatii si cluburi politice pentru reforma politica. Ele au fost insa suprimate de catre puterea conservatoare, care ii acuza a fi agenti ai dusmanului francez, si s-a folosit de acest pretext pentru a scoate legi care limitau libertatea de expresie si permiteau punerea sub acuzarea de tradare. Anglia era insa rascoapta pentru o reforma, chiar daca a fost doar o mica reforma, nu o schimbare radicala.

Unii au incercat sa o impiedice prin toate mijloacele, iar altii au sustinut-o ferm nu s-au lasat intimidati si au impus-o in cele din urma cu mari greutati. Unii au fost conservatorii, iar ceilalti liberalii.

Detalii despre Reform Act 1932 se pot afla din link, dar as mai adauga ceva, pentru a ilustra dificultatile pe care le-au avut liberalii de a impune o minima reforma. In 1930 dupa alegeri, tot conservatorii castigasera o majoritate relativa, si Wellington revenea ca prim ministru, in pofida faptului ca opinia publica sustinea in cvasiunanimitate necesitetea reformei. Dupa o declaratie mai ferma ca niciodata impotriva reformei Wellington a fost demis prin motiune de cenzura si iberalii au ajuns sa formeze un guvern minoritar. Au introdus imediat Reform Act in Camera Comunelor, dar conservatorii au inceput sa o amane si sa o modifice prin amendamente. Atunci liberalii au cerut regelui sa dizolve parlamentul si sa convoace alegeri anticipate. In alegerile din 1931 liberalii i-au zdrobit pe conservatori, castigand practic toate circumscriptiile disputate sau care nu erau rotten boroughs. Legea a trecut de data asta in Camera Comunelor, insa Camera Lorzilor (nealeasa si controlata de conservatori) trebuia sa dea verdictul final. Cu toate ca intreaga tara se astepta ca lorzii conservatori sa voteze pentru sau cel putin sa se abtina de la vot, lorzii su respins legea. In Anglia au erupt imediat revolte violente stradale in care au si fost atacate resedintele unor lorzi  si unele inchisori, eliberand detinutii. Liberalii au cerut atunci regelui sa suspende formal sesiunea parlamentului, o lege odata respinsa nu putea fi reintrodusa decat intr-o noua sesiune. Odata reintrodusa legea in noua sesiune, ea a trecut in Camera Comunelor cu o majoritate si mai mare, si a ajuns din nou la lorzi. Lorzii nu mai aveau curaj sa respinga direct legea dar au incercat sa o modifice la “punctele esentiale” prin amendamente. Atunci Primul ministrul liberal Charles Grey a cerut regelui ca ultima masura constitutionala sa numeasca imediat pe banda rulanta lorzi liberali care sa schimbe configuratia Camerei Lorzilor. Regele a refuzat, iar Grey a demisionat, regele l-a desemnat pe Wellington sa formeze un guvern. Ce a urmat imediat a fost o revolta fara precedent, Anglia se afla aproape de revolutie. Grey a fost rechemat sa formeze guvernul si a acceptat cu conditia ca regele sa ameninte lorzii cu crearea unui numar nelimitat de lorzi liberali pentru a trece legea. Abia in aceste conditii lorzii conservatori s-au abtinut sa voteze si au permis trecerea legii… Cum spuneam a fost doar un mic pas catre democratie, reforma acesta nu a eliminat coruptia si inechitatea sistemului electoral, si a trebuit completata in scurt timp de multe alte reforme asemanatoare , a fost insa o mare victorie pentru liberali.

5. Prim minstrii si oameni de stat liberali remarcabili in secolul 19 au fost Charles Grey, John Russell, Palmerston (sustinatorul revolutiilor din 1948 din Europa) si William Gladtsone.  Principiile lor au ramas libertatile individuale, libertatea econominca si comerciala, evolutia parlamentarismului, si toleranta confesionala, eliminarea privilegiilor bisericii anglicane.

Departe de a fi fost o democratie dupa reforma din 1832, Anglia a evoluat treptat catre ea prin noi reforme liberale care au marit numarul cetatetinor cu drept de vot si au eliminat coruptia electorala implementate de catre liberalul Gladstone. Alte subiecte majore ale vremii au fost politica economica si chestiunea irlandeza. Au avut loc scindari importante pe aceste teme, migratii politice, insa nu pentru a ajunge sau ramane la putere ci din cauza unor principii. In chestiuni economice liberalii, ca si Adam Smith, sustineau comertul liber. Conservatorii insa sustineau majoritar protectionismul, taxe vamale exagerate care sa protejeze agricultura si industria autohtona. O fractiune a conservatorilor a trecut la  liberali din aceasta cauza. Ulterior liberalii au pierdut parlamentari. Chestiunea irlandeza si nediscriminarea pe motive religioase a fost inca un exemplu pentru o pozitionare corecta chiar daca nepopulara a liberalilor. Din aceasta cauza au lorzii din nou au blocat legile lor votate in Camera Comunelor, au pierdut alegeri, sau au fost uneori nevoiti sa plece de la guvernare. Liberalii au sustinut autonomia Irlandei, home rule, si punerea in drepturi egale a tuturor confesiunilor in detrimentul privilegiilor bisericii anglicane. Pentru asta au fost atacati din nou ca tradatori de tara si de neam, si ca adversari a “statului unitar national” britanic. La putini ani dupa aceste evenimente in 1921 Irlanda devenea independenta.

6. Cum s-a vazut liberalii nu propuneau intotdeauna masurile cele mai populiste, insa cam intotdeauna masurile de bun simt, fie ele populare sau nepopulare. Erau  sustinuti sau se inspirau din activitatea multor cluburi sau asociatii politice (Reform club, miscarea chartista), si din inputul multor intelectuali, scriitori si filosofi. Unul dintre ei a fost John Stuart Mill despre care pe scurt voi scrie separat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: