Istoria partidului liberal britanic (I)

Partidul liberal britanic este in aceasi persoana Adam si Eva, mama si tatal tuturor partidelor liberale. Istoria sa este foarte interesanta si se suprapune de fapt cu istoria parlamentarismului, a democratiei, a statului de drept. Ce mi se pare remarcabil este faptul ca liberalii au sustinut si impus cand au putut pozitii si opinii, care in vremea cand au fost prima data propuse s-au ciocnit de opozitia tuturor adversarilor politici. Cu timpul ele insa au fost adoptate si pastrate de catre toate partidele politice, de catre toti adversarii lor , care dupa ce i-au combatut si atacat i-au plagiat fara multa rusine. Initial vroiam sa scriu o singura postare pe acest subiect, pe parcurs mi-am dat seama ca ar deveni mult prea lunga.

1.Partidul liberal britanic s-a intitulat astfel abia dupa 1859, anterior era cunoscut sub denumirea whigs, dar inainte de a vedea cine erau, cred ca ar merita o scurta paranteza despre istoria parlamentarismului. Cum a ajuns Anglia sa fie legiferata de un parlament? Un prim moment este anul 1215 cand nobilimea areusit sa oblige monarhul sa promulge Magna Charta, intr-un fel o prima constitutie, care reglementa ca puterea nu putea fi exercitata in afara legii, si ca de exemplu nimeni nu putea fi arestat, detinut, sau deposedat de proprietate in mod abuziv, si fara o sentinta judecatoreasca, un principiu fundamental al statului de drept, habeas corpus. Primul parlament a fost convocat in 1295 de catre regele Edward I, primul rege care a inteles ca nu poate modifica, creste sau introduce taxe de unul singur si fara consimtamantul unor reprezentanti ai regatului. “Ceea ce atinge pe toti trebuie abrobat de catre toti” a fost motivatia sa. Cum spuneam si cu alta ocazie, sistemul de alegere a reprezentantilor nu a fost uninominal. Fiecare comitat sau oras trimitea cel putin doi membri in parlament. In 1341 pentru prima data “comunii”, parlamentarii alesi, s-au intalnit separat fata de lorzii nealesi. Desigur parlamentul nu se intrunea in mod regulat, ci doar la convocarea monarhului, iar votul era cenzitar. De remarcat faptul ca in Transilvania, incepand din secolul XVI a existat un parlament oarecum asemanator: Dieta Transilvaniei. In prima jumatate a secolui XVII disputele intre parlament si monarh escaleaza, pe teme fiscale si religioase, si se ajunge la razboi civil. Parlamentul infrange regele, il decapiteaza, Cromwell transforma Marea Britanie intr-o republica, desfiinteaza monarhia si Camera Lorzilor, care se restaureaza in 1660.

2. Dupa restaurarea din 1660 apar pentru prima data gruparile politice care ulterior urmau sa devina partidul liberal si cel conservator, whigs si tories. Aceste denumiri care au devenit nume de partide erau la origine termene depreciative, poreclele cu care erau insultati de catre tabara adversa. Whig provine de la denumirea data unei fractiuni scotiene protestnte din timpul razboiului civil care era adversara regelui si sustinea armata parlamentului. Tory provine de la denumirea unor insurgenti catolici irlandezi care duceau un razboi de guerila impotriva lui Cromwell si care prin urmare sustineau regalitatea.

Ce caracteriza aceste doua grupuri? Tory sunt in general conservatori, aparatorii statusului quo, sustinatorii mai neconditionati ai monarhului si a privilegiilor Bisericii Anglicane, si se compun in principal din nobilimea propietara de mari domenii rurale. Whig sunt adeptii monarhiei constitutionale, parlamentare, a separarii puterilor in stat in spiritul lui Locke. Din punct de vedere a politicii confesionale ei sustin toleranta religioasa si punerea pe picior de egalitate a tuturor confesiunilor, a protestantilor neanglicani si a catolicilor, in detrimentul privilegiului exclusiv al Bisericii Anglicane. Din punct de vedere a componentei reprezinta mai degraba burghezia urbana.

In 1688 are loc un nou eveniment important pentru istoria parlamentarismului: Revolutia Glorioasa. Regele James (Iacob) II, isi pierde sustinerea din cauza convertirii sala la catolicism (urat in Anglia protestanta si anglicana) si din cauza aliantei sale franceze, este alungat in exil si inlocuit cu regentul Olandei si sotia sa principesa engleza Maria, chemati de catre parlamentari si lorzi. Iacob este trimis in exil, si inlocuirea sa pe tron echivaleaza practic cu renuntarea principiului mostenirii ereditare a tronului. Mult mai important insa este pentru istoria parlamentarismului si a democratiei este promulgarea legii constitutionale Bill of Rights 1689. Aceasta piatra de temelie a monarhiei constitutionale moderna limita definitiv puterile monarhului in ce privea legiferarea si consacra separarea puterilor, statul de drept si deplina libertate de opinie si de presa.

3. Primul om de stat autentic liberal este Charles James Fox (1749-1806), un excelent orator, un adversar vehement al regimului autoritar si absolutist al regelui George III, si un opozant ferm si elocvent al prim ministrului tory William Pitt cel Tanar.  Duelurile parlamentare intre Pitt si Fox sunt legendare. Fox, a fost de mai multe ori pentru scurt timp ministru de externe, dar in general nu s-a aflat la putere ci in opozitie. S-a remarcat fiind un avocat neconditionat a libertatilor individuale, a tolerantei religioase, un admirator (foarte controversat la vremea aceea) a Revolutiei Franceze, si un adversar al sclavagismului.

Modul in care apara cu absoluta fermitate principiile statului de drept, asumandu-si o pozitie absolut nepopulara pe moment dar corecta,  este cel mai bine ilustrat de un citat al sau. Inainte sa-l citez vreau sa explic despre ce este vorba. Subiectul este un principiu constitutional fundamental al oricarui stat de drept, habeas corpus, adica ilegalitatea detentiei abuzive, obligativitatea ca detentia sa fie motivata de o acuzare, arestatul sa fie infatisat unui judecator, si sa aiba dreptul la aparare. In vreme de razboi (sau a unor atacuri teroriste) politicieni conservatori au incercat sa suspende acest principiu. S-a intamplat in Marea Britanie si SUA in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si tot acolo dupa atacurile teroriste din 2001 si 2005. Tot asa s-a intamplat si in perioada razboaielor napoleonice, cand Marea Britanie parea amenintata de o invazie franceza. Atunci Pitt si conservatorii aflati la putere s-au folosit de acest pretext al invaziei franceze pentru a suspenda temporar habeas corpus, si implicit statul de drept constitutional. Aceasta masura era probabil foarte populara in acel moment, avand in vedere situatia de razboi, frica de invazie, si necesitatea de a urmari presupusi agenti ai dusmanului. Replica lui Fox a fost: “We have no invasion to fear but an invasion of our constitution”

(va urma)